"Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta" - Woody Allen 


Sunt perfectionista si recunosc asta. Imi place sa vad cum lucrurile sunt facute in amanunt bine. Lucrez la amanunte tot timpul si pentru mine amanuntele fac diferenta. Imi place sa primesc lucrurile in viata mea atunci cand ma astept sa le primesc si nu atunci cand au ele chef sa vina. Nu pot sa neg nici faptul ca imi place sa fiu surpinsa uneori...dar se intampla sa fiu suprinsa intr-un mod negativ...si e neplacut pentru ambele parti. Tot timpul astept cate ceva de la viata si tot timpul sunt nemultumita de ceva. Ma chinui,lupt cu mine sa ajung sa accept lucrurile asa cum sunt ele,sa accept oamenii asa cum sunt ei,fara sa critic sau sa observ toate detaliile,pentru ca prin asta imi complic viata,gandurile,sentimentele. Incerc sa imi accept viata . Ce altceva as mai putea spune?!

"Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec." P.C.

Momentan este exact ceea ce simt: frica de esec...

Asa da,asa nu?! Dar cum?

Desi razele soarelui imi "lumineaza" capul acum,este inutil. Ma simt dezamagita . De mult n-am mai simtit sentimentul acesta atat de puternic. Chiar ma simt un nimic. Simt ca gresesc undeva si nu stiu unde. Simt ca se intampla ceva ciudat si nu stiu unde se petrece acest . Simt si ca vreau ceva nou in viata mea... dar nu stiu ce vreau. Sunt atat de multe in capsorul meu...dar nimic concret. Sunt ca o frunza dezorientata. Am nevoie de echilibru. Nu mai am niciun chef...si nu mai sunt motivata de nimic. Ma intrept usor,usor de un gol infinit. Ma deranjeaza incertitudinea asta. E aiurea..: cand nu am un milion de amintiri dupa care tanjesc in cap,sunt dezamagita...si cand nu sunt dezamagita,iubesc si ma simt ranita. E un ciclu atat de scarbos si de mistuitor pentru mine,incat,nu vreau decat sa inchid ochii si sa simt doar intunericul cum imi mangaie retina.

Saptamana asta mi-au iesit trei fluturi in cale. Mi-e frica totusi ca va trebui sa aleg unul. Mi-e frica sa nu-i pierd pe toti. De doua zile chiar ma simt "pe aripile vantului". Sincer,nici nu stiu ce se petrece cu mine,dar nu-mi place de mine asa. :| Vreau normalitate in capul meu.

Un visator..

Sunt doar un copil cu o jumatate de gand. Ma granesc cu amintiri,cu mirosul ploii si cu imaginea rasaritului din fiecare dimineata ; asta pentru ca am agonisit o armata de amintiri, o armata de inagini.. toate diferite.. toate frumoase. Ma ranesc toate razboaiele pe care inima mea le poarta impotriva timpului, caci vremea trece oglindindu-se intr-un mic si prafi ceas si cu ea.. usor,usor.. ne trecem si noi. Cateodata mi-as dori sa pot fluiera si tot ce ma inconjoara sa se opreasca pentru cateva clipe si sa ma pot uita pe geam rabdatoare stiind ca nimic nu se va schimba in secunda urmatoare. Dar nu putem pastra timpul intr-o cutie si nici nu-l putem opri din lunga lui calatorie.
 Mereu am cate o banuiala,fie legata de oameni,fie legata de vreun aisberg,de vreun cais,cartof sau bujor. Niciodata nu sti la ce sa te astepti din partea lor.. fiindca sunt mai nesigure decat un caiet inchis plin de randuri scrise,mai nesigure decat vremea,decat cerul,decat norii.
Intotdeauna am cate o dorinta : mai reala,sau mai ireala..dar intotdeauna exista! Nu stiu insa ce "conditii" sa-i creez pentru ca ea sa se "dezvolte" frumos. Probabil pentru ca am un caracter putin nătâng in ceea ce priveste tot ce ma inconjoara.. iar lucrul acesta l-am descoperit intamplator : ma uitam la tot ce credeam ca am facut perfect si mi-am dat seama ca sunt total pe dos. 
Numar zilele in care zambesc.. si intotdeauna ma deghizez in zilele in care sunt trista. Nu ma deghizez din placere,ci fiindca n-as suporta atatea intrebari din partea unor oameni ce fug tot timpul prin jurul meu. Masca mea preferata este de om sictirit. Deoarece atunci pleaca toti.. pentru ca ma stiu atat de bine, atat de rau de fapt si nu vor sa-si depoziteze in cap o noua imagine plictisitoare.


Imi plac fluturii. Desenez fluturi verzi pe banca,am fluturi in cap,in stomac,pe retina. Unde nu exista fluturi, inventez,ii desenez si tot ii fac sa existe.


... !! :)

Poveste.

In seara asta, m-am jucat cu stelele. Toate erau frumoase,insa una singura mi-a atras atentia fiindca era cea mai stralucitoare dintre toate. Am vrut,intentionat,sa o smulg din "radacinile" ei si sa o iau de acolo ca sa mi-o lipesc in dreptul inimii. Voiam ca inima mea sa straluceasca precum acea steluta. Am tras de ea,dar nu se clintea. Cu mai mult curaj am incercat si a doua oara! Si a treia oara,dar nimic. Intr-un final,am luat o foarfeca,am spintecat cerul si mi-am decupat steluta. Exact cum am vrut,am lipit-o exact in dreptul inimii. Ciudat,steluta stralucitoare era acum...nestralucitoare?! Intunecata?! Urata si obisnuita?! De ce?! Ce anume ii dadea cerul si eu nu-i dadeam?! Statea la fel de confortabil pe bluza mea ca acolo sus,de unde am luat-o.
Nu mai inteleg nimic... Lumea aceasta este mult prea ciudata! Stiam eu ca in realitate ,stralucirea e doar o iluzie optica!

Incipit despre fericire.

Timpul s-a oprit in loc pentru cateva secunde. Nu stiu daca au fost secunde norocoase,de success si frumoase; sau daca acestea au marcat un simplu moment neplacut din viata unui om. Atunci m-am gandit la cateva dintre miile de lucruri care ar putea face un om fericit. Desigur ca tu diferit de eu (intr-un limbaj simplu),dar ma gandesc ca vreau sa dezbatem pe larg impreuna tot ceea ce ar putea sa ne faca fericiti sau ce ar putea sa ne transforme in niste oameni cu ganduri putrezite si pe cale de descompunere.

Bun,bun,bun.Fericire! Am uitat sa va intreb: exista asa ceva? Sau …cat timp exista? Cat timp se manifesta si cum se manifesta? Si… de cate ori v-ati simtit fericiti? Pai na…toata lumea e fericita in zilele noastre. Treci pe strada,linistit si le/ii vezi cum isi spun unii altora ca “vai…ma simt maxim de fericit/a,mai maxim de maxim,intelegi?!”. Asa cum va spuneam,am invatat cuvantul fericire (datorita faptului ca il aud frecvent) ; da’ ce e aia fericire? Spuneti ca sunteti fericiti. Dar,oare,fericire inseamna sa urlii pe strada ca esti fericit in timp ce-ti studiezi unghiile roz/albastre/mov,sau eventual unghiile false de minim 5 cm? Sau inseamna sa te manifesti in fata unor straini expunandu-ti talentul de a da din maini si picioare ca un bebelus ce asteapta sa-i fie pus scutecul? Despre fericire,la fel ca si voi,am auzit multe. Aberatii pure,intotdeauna. Rare au fost si momentele in care puteam sa zic : “WOW, sunt fericita!”. Insa voi, incurcati dispozitia buna,placerea de a face un lucru,incantarea de a vedea o barza sau un drac (habar n-am) cu fericirea. Acest sentiment enigmatic,as putea spune ca dureaza foarte putin si este mult mai intens decat cele enumerate mai sus. Doar ca… din dorinta de a parea “fiinta perfecta” ce are o “viata perfecta si eventual ROZ” si lumea asta sa contina si un “al 9-lea cer”… atunci spui simplu “fratele meu,sunt fericit/a”. Oricum nimeni nu se bucura pentru fericirea ta chiar daca spui asta de 17 000 de ori in mod consecutiv,asa cum si pe mine ma lasa indiferenta toate chestiile de genul.

 Concluzionand, ai putea foarte bine sa tii pentru tine toate propozitiile referitoare la fericirea ta si sa incerci sa te gandesti daca in momentul respectiv esti intr-adevar fericit sau doar ai o stare pe care tu o asociezi cu fericirea.  

Pana data viitoare,astept pareri despre fericire: este sau nu intalnita frecvent? Este sau nu un sentiment de durata? Sau il confundam mai mereu cu alte sentimente asemanatoare?

                                                          Hello. Bye-Bye.

Va spune,

d.

Revenire.

Revenire. Revenire aici in locul meu,in mediul meu,in globul meu din sticla verde in care stau doar eu: uneori singura,alteori cu voi cei ce-mi sunteti necunoscuti in proportie de 90%. Am revenit cu un aer de om usurat,cu un aer de om scapat de probleme. Suna atat de "old" ceea ce spun...dar e adevarat!!! Da,pentru ca eram incarcata cu 17 000 de idei si ganduri de care cred ca am scapat pentru ca erau inutile(asta pot spune acum). ma simt un pic nepasatoare fata de oameni...dar am acea nepasare recomandata de toti oamenii cu cap,acea nepasare care ne mai lasa sa respiram,sa ne simtim liberi si fara compromisuri. Nu pot sa spun ca astept ceva anume...asa cum de obicei tot asteptam cu nerabdare ceva si ma intristam teribil ca nu venea. Sunt pe aripile vantului. Unde o sa vrea el sa ma duca (bineinteles,cu permisiunea mea) sa ma duca! Nu-l voi opri daca "destinatia" imi va placea. Acum nu mai sunt eu cea care studiaza toate  "destinatiile" si "comanda" un drum pe care si-l doreste. Incepe o noua perioada,plina de peripetii,plina de discutii,controverse,neplaceri si bucurii. Astept sa vad cum va fi,ce va fi... iar cu detalii voi reveni pe parcurs. Pana una alta,e bine de reamintit ca am revenit cu forte proaspete.

Semneaza,

                    d.

Ah... fugi ! Sa nu te vad!

Strig dupa tine zi si noapte,dimineata si seara,la rasarit si la apus...cand ma plimb si cand visez. Nu stiu daca exagerez,sau daca am masura in ganduri si in cuvinte. Mi-am uitat masura acasa. Nu stiu cauza... Imi mocneste sufletul de furia neputintei. Creierul meu pluteste de suparare. Oamenii se schimba...in rau. Si partea proasta e ca ii vezi,le zambesti si crezi ca totul e la fel ca inainte,ca ei sunt ca inainte...dar,surpriza! Lor le-a ramas doar trupul asa,poate curat,poate murdar...insa sufletul a devenit ca o mare plina de alge...o mare murdara care doar lasa celor ce o privesc impresia aceea a silei,a scarbei nedefinite.

O_o

Am 17 000 de ganduri. Cu ele 17 000 de dorinte. Care depinde de 17 000 de oameni. Ce detin 17 000 de pareri despre mine. Iar parerile au 17 000 de parti. Si fiecare parte are 17 unghiuri din care poate fi vazuta. Insa cei 17 000 de oameni nu cauta fiecare unghi... si atunci ocolesc 17 000 de km pentru pentru a ajunge la concluzia dorita. Astfel ei isi complica viata. Prin ei,inevitabil imi complic si eu viata . Gangurile devin buclucase. Buclucasa devin si eu... Ce lant al vietii...

About...

As fi vrut sa incep cu un cantec. Imi era teama.. de fapt eram absolut sigura ca nu-l mai stiai sau nici nu l-ai stiut vreodata. Probabil din… prostie. Imi doream cu partea stanga a inimii sa mai trag de timp,sa mai respir. Asa aveam impresia ca o sa traiesc mai mult. Numaram doar respiratiile profunde,cele care automat te fac sa-ti lipesti stomacul de coloana. Ciudata apropiere,oricum. Dar am trecut de partea cu cantecul. Am trecut si de partea cu respiratiile…respiratii despre care credeam ca sunt miraculoase…ca iti prelungesc viata. Nu am uitat de neplacerea ta fata de vorbitul fara rost,sau pur si simplu vorbitul cu aerul… fara ca nimeni sa inteleaga… asa cum si vantul vorbeste cu el si nimeni nu intelege; fiindca noi doar ii simtim brizele cum ne pleaca “mansarda” neuronilor,sau ne ridica barbia. Nu am uitat ca tu te asemeni cu un cactus: niciodata nu e o placere pentru voi a primiti o atingere…si atunci tepii sunt scosi afara. E adevarat,tepii fac primirea mainilor noastre…dar ce vrei?! Exista fiinte ce accepta defectele si realitatea oricat de dura sau ar fi ea. Nu ti-am uitat,deci,nici placerile si nici pe tine. Asteptam doar sa se termine cantecul ca sa pot sa-mi continui destainuirile pe alta melodie. Dar nu pot. Cheia sol ce intotdeauna mi s-a parut perfecta facuta de mana mea ramane undeva in urechea mea. Refuza sa plece. Ce sa fac? Nu pot sa o alung ca pe o straina,ca pe un gunoi…ca pe o cenusa ramasa in urma unui foc al amintirilor. Stii ce-mi aduc aminte? Stiu ca-ti placea sa te plimbi prin parc vorbind inevitabil despre treiul de la geografie,care te facea sa pari un ofticat nenorocit,desi de la bun inceput spuneai ca nu-ti pasa. Ma faceai sa-mi pierd rabdarea explicandu-ti ca “faci ce faci si iarasi ajungi vedeta” cu treiul tau cu tot. Nu esti perfect si asta te face special uneori. Si faptul ca mananci capsuni ; capsuni cu smantana ; capsuni cu branza dulce ; dulceata de capsuni ; capsuni de pe tort ; capsuni inghetate ; capsuni nespalate ; iaurt cu capsuni si CAPSUNI toata vara ma face sa urasc toata capsunile coapte sau necoapte pe care le am pe retina din cauza ta. Dar sunt sigura ca,nici de data asta n-ai face vreo exceptie de la regula daca ti-as pune un bol cu capsuni in fata, sa nu le mananci pe toate,cu exceptia primei capsuni pe care intotdeauna o imparti cu mine doar de ochii lumii si de ochii constiintei tale care spune ca “trebuie sa imparti” aproape totul cu mine. Nici vorba ca te-as obliga sa imparti ceva cu mine…dar de obicei ai constiinta,bun simt si nitica afectiune si imi faci in ciuda mancand numai prima capsuna cu mine…si in rest pe toate singur. Dar sa stii ca esti sexy cu buzele rosii. Hm… daca erai programat sa fii fata,darling? Imi place de tine,asa,capsunar cum esti…printre altele,desigur. Sa nu creada lumea ca esti un pitic de-ala de-al Albei ca Zapada facut din ceramica,perfect de frumos si idiot de stralucitor care atrage privirile turistilor. Neah!!! Esti un specimen cu privire serioasa si zambet smecher. Nu sti nici sa tii un pahar bine in mana. Mi-e si frica sa-ti las portofelul meu pentru 5 minute,ca mi-e ca-l pierzi si raman fara bani… ca banii propriu-zisi sunt sigura ca stii sa-I manuiesti biiine,ca altfel nu se putea,incremenitule! Imi place si asta,oricum,fiindca in alta situatie as fi ramas fara grija pe care ti-o port continuu datorita aiurelii indubitabile pe care axonii neuronilor tai o detin. Ce sa-ti fac?! Te-as inlocui cu o melodie pe care sa o ascult continuu…dar stii ca tot timpul schimb melodiile pe la jumatate; chestie care evident te enerveaza,Mr Perfect Boy! Dar ce-mi pasa mie de doleantele tale?! 3 melodii schimbate la jumate si o melodie ascultata in intregime aleasa de tine… stiu …stiu ca asta e regula! Si cum mie imi place sa mai incalc regulile tale… o sa intarzii azi la intalnire. Imi pare rau…dar tocmai comunic prin telepatie cu creierul tau. Ma auzi? Si daca nu ma auzi,o sa ma astepti pana o sa vin. Asta e. Nu ma pot intrerupe acum,cand tocmai voiam sa spun ca iti place sa pui in ceaiul ala “Love affair” [care pe mine ma face sa interpretez altceva] rom + 2 plicuri de zahar! Il faci tot timpul dulce si asta ma dispera,stii nu? Intr-o zi cand tu o sa fii la baie,o sa-ti storc jumatate de lamaie in ceaiul tau,in loc de 2 plicuri de zahar si o sa fie …miamiiii!!!! Dar tu nuuuu,nu,ca tu iti indulcesti celulele alea indulcite oricum de prezenta mea! Ca de obicei nu recunosti cat de importanta este prezenta mea care alunga orice fel de suferinta & dezolare din inima ta mica si zgarcita! Da,da,auzisi bine,nenea! Esti un zgarcit ca niciodata nu-ti imparti fursecul de la ceai cu mine! Bine,bine..data viitoare…nici eu nu o sa-ti mai dau sa mananci cu furculita MEA din salata MEA de pui! Si sa nu dea sfintii sa te uiti frumos in ochii mei,sau sa te uiti cu tendinta de spre gatul meu,ca mi-e ca nu mai primesti decat un pupic parintesc pe frunte si acela,bineinteles,extrem de rapid! Ia instaleaza-ti imediat rapiditatea in gandire! Da,m-am suparat azi! Nu se vede? Adica …cum? Nici macar o imbratisare nu primesc dupa atata efort de a te suporta in gandurile mele toata ziua de azi? Dar azi vreau sa stau sub un cires si sa dorm! Tu…nu stiu ce faci. Poti sa-ti cauti o gagica,fiindca… fie vorba intre noi,dorm dusa cand mi-e sooomn! Apoi te astept sa ma iei si sa-mi dai o acadea verde,de mere verzi! :D Sau nuuu! ( Poate te gandesti si tu sa-mi aduci un buchet mare de margarete..sau flori de camp. Mira-m-as! Prea ai minte ingusta si zgarcita la idei. Dar oricum ai veni,te voi imbratisa. Numai sa vii singur. S-o lasi pe aia acolo) . Noapte buna!

Postare nefinalizata devenita finalizata.

Azi as putea sa spun ca paseam hotarata pe pamantul sters de vantul destul de rece pentru faptul ca e vara. Nu prea realizam ce se intampla. Cred ca nici nu ma gandeam la ceva clar. Nu despicam in mintea mea niciun mic/mare subiect sau nicio situatie,intamplare... niciun cuvant,nimic. Liniste pe pamant,liniste in cap. Cand,pe la urechi trece un aer. Bagam vreodata in seama aerul? Voi ce ziceti? Ne gandim noi vreodata de ce tocmai briza aceea,vantul acela ne-a trecut pe la urechi? Desigur ca nu. Ei bine...uneori nici eu nu sunt o exceptie de la regula. Habar n-aveam ce se intampla. Urma sa simt ca aerul era mai datorita ... :)

Multumesc blogului Ochi de copil pentru premiul acordat,pentru caldura din suflet pe care o poarta acestui mic colt al meu. :)

Scoase din "arhiva" .

Noi ne simtim bine cu noi insine pentru ca ...cine altcineva ne-ar intelege perfect nebunia,salbaticiunea sau doar normalitatea noastra mult prea normala...decat noi,cei de toate zilele,care le cream cu gandurile si ideile noastre,cu temerile sau doar cu fericirea noastra?! Ei..ei cer prea mult. Esti sigura ca nu cer prea putin? Esti sigura ca noi nu transformam putinul in mult sau multul in putin?..nu poti fi sigura de nimic. Mintea umana este controversata. Nu o poti intelege in totalitate. Si tocmai aceasta dezamagire cauzata de neintelegere ne tine la distanta fata de unele persoane. Prin cuvantul "intelegere" poti intelege multe...poti intelege ceea ce vrei tu sa intelegi,sau poti intelege un alt sens,banal..care sa te faca sa nu-ti storci creierii prea mult pentru rezolvarea situatiei. Si sunt sigura ca nu ai avea placerea de a explica ce inseamna pentru tine acest cuvant..pentru ca ai crede ca-ti irosesti timpul,ca prea multe explicatii strica..si ti s-ar parea banal.[poate gresesc gandind astfel..dar am spus din punctul meu de vedere,desi tu poti fi imprevizibila :D]Oricum e cert ca daca tu ai avea chip de oaie...nimeni nu te-ar intelege! Si totusi..pentru mine ai chip de oaie!Sunt sigura ca nici daca as pune pe cineva sa-mi deseneze o oaie,nu m-ar intelege si s-ar uita la mine ca si cand ar avea strabism. :) Dar tu cum ai reusit sa-mi desenezi o oaie? Si Doamne... cate principii mi-am mai incalcat in ultimele zile...si e un sentiment atat de tampit.Nu cred ca merita nimeni sa iti incalci principiile,ca practic,tu pari nebuna incalcandu-le fiindca inseamna ca nu ai avut motive intemeiate atunci cand le-ai creat. Groaznic! :| Frumosul?!..am o viziune diferita pentru ''frumos'' :D. Doar persoanele ca Flori..genul asta de persoane mi-ar intelege modul de a gandi. Si cand ma gandesc ca as parea atat de nebuna in fata unora.. 8->. Fericirea e precum apa,care atunci cand e la cote maxime[din punct de vedere al temperaturii]...se evapora cand te astepti mai putin... Si totusi..e un fenomen absolut normal! De ce-urile sunt dragute..si trebuie sa recunosti asta!;)) Tocmai misterul lor e fascinant. E fascinant si dur..pentru ca dupa un timp,te trezesti cu un raspuns dur in cap. Dar si duritatea face parte din viata.

Pierduta.

Cu ce am gresit oare in viata aceasta pamanteana a mea,scurta si fara sens (uneori),aberanta,fericita sau plina de sila?De ce mereu ma lovesc de aceleasi stanci? De ce ma lovesc de acelasi trecut? De ce imi vine sa urlu de furie aceea inexplicabila a omului ce nu poate sa mute muntii din loc? De ce as plange 30 de minute dupa ce m-am asigurat ca nu e nimeni care sa intre in camera mea,iar apoi m-as uita in oglinda si iarasi as plange cand m-as uita la neputinta sufletului meu?

Sunt ca un fluture pierdut. Ca fluturele acela ce s-ar aseza pe umarul tau,al omului...insa ii e frica de tine,de "marimea" ta,de intentiile tale. Ii e frica sa nu-l arunci ca pe un gunoi pe care-l arunci cu atata nepasare... ii e frica sa nu-l respingi. Mi-e frica de voi oamenii. Pentru ca m-ati aruncat de atatea ori; m-ati condamnat de atatea ori la suferinta,m-ati indus in eroare ..ca uneori nici nu mai stiam cine sunt in fata voastra.

Si totusi mor de dor. Ma sfarsesc de dor. Mi se sfarsesc puterile,raman neputincioasa in fata amintirilor,in fata ta,A TAAAA si numai a ta,chip bland. Ochii meu sclipesc in fata zambetului tau. Celulele mele zambesc toate cand te vad. Sunt ...un nimeni...in fata ta.
____________________________________________________________________

Sincer,am atatea cuvinte in cap...ca nici nu stiu sa le pun cap la cap sa iasa ceva concret. Sunt total ametita de tot. Sunt trista. Sunt dezamagita. Sunt furioasa. Sunt scarbita de tot,insa in acelasi timp iubesc acel TOT de care mi-e sila/scarba/mila. Nu stiu ce vreau. Sau stiu...dar mi-e greu sa spun ceva de teama de a fi azvarlita de pe stanca unde mi-am gasit refugiul. De aici vad tot...dar voi nu ma vedeti pe mine.

P.S.: Intoarce capul. Cu siguranta ma vei vedea...fiindca... am ramas in acelasi loc,cu acelesi ganduri.

Tema de vacanta pentru voi?! sau noi?!.... Cine stie?!

Se poate spune ca... am innebunit putin. Se poate spune,de asemenea, ca sunt o adolescenta ce nu se gandeste la "bautura,tigari,baruri...ierburi?!". Ma gandesc la vacanta! Si cum vacanta e mare... iar eu sunt dispusa sa fac ceva ce imi place,ce am mai facut si ce ma fascineaza...o sa va spun ce idee am! Sunt de "moda veche",uneori. In cazul de fata...va spun ca imi plac scrisorile! Imi place sa astept sa "citesc" reactiile pe care le primesc. Imi place suspansul unei scrisori si tot ce tine de o scrisoare. Caut iubitori de scrisori ce vor sa trateze altfel viata prin intermediul unor scrisori trimise pe parcursul vacantei. Adica : Cine vrea sa corespondam prin scrisori? Va fi ceva amuzant,profund,ce ne va ajuta si sa ne ocupam timpul...si sa ne aduca(de ce nu?!) zambetul pe buze.

(nu prea astept sa "ridice multi doua degete"...si sa fie doritori. Dar eu incerc. Poate gasesc persoane la fel de (cacofonie) deschise ca si mine la o "conversatie" altfel decat pe Messenger,Facebook,etc etc etc! :D )

Intotdeauna am apreciat viata, Am pledat pentru importanta vietii. Stiam ca trebuie sa traim frumos,sa ne bucuram de lucrurile marunte. dar niciodata nu am apreciat viata mai mult ca acum. Niciodata nu m-am apreciat mai mult ca acum. Am trecut prin suferinta unei "boli",am plans de durere incat simteam ca nu mai am putere sa respir. M-am desfigurat. Ii vedeam pana si pe cei din familie,sau vecinii cum se uitau la mine si aveau lacrimi in ochi cand vedeau cum arat. Eram cu capul mult mai mare. Paream a fi din alta era. Cu toate astea,imi doream sa fac lucruri marunte: imi dorea sa mestec,imi doream sa arat cum aratam... Ma uitam la pozele cu mine din telefon..imi admiram zambetul.. voiam sa arat la fel. Dar nu puteam,cel putin,momentan. Ma speria gandul de a nu mai fi cum eram. Nu puteam concepe asta. Ma simteam ca si cum nu mai eram eu. As fi dat orice pentru o zi fericita cu mine,cea de dinainte. Apreciam sanatatea,smnul de noapte,faptul ca inainte nu lua o multime de pastile,ca inainte puteam zabi desi uneori nu faceam asta; preocupata fiindcu banalele lucruri din viata unui om.. apreciam multe lucruri. Un om sanatos poate face aceste lucruri...pe cand un om ingropat in durere nu le poate face. (Imi vine sa plang cand ma vad in oglinda,imi vine sa urlu de neputinta cand mananc;am moralul la pamant) .

...Mai sus sunt cuvintele mele dupa doua zile dupa operatie... :)

Ceva de la miezul noptii..

Ceea ce a fost sau nu a fost. Ceea ce am apreciat sau am ignorat. Ceea ce am avut si/sau am pierdut. Ceea ce am visat si s-a-ntamplat. Si cate mai sunt.. Caci nu stiu ce m-a apucat sa scriu acum,tocmai acum cand mi-e somn,aceste randuri. Nu miroase nici a nostalgie. Nici a regret. Nici a melancolie. Oarecum 'am dat cu capul de pragul de sus'. Miroase a resemnare,o dulce(surprinzator) resemnare. Miroase a realitate. Caci tot timpul mai fac cate un pas spre realitatea realitate..iar asta inseamna ca timpul trece si eu...imbatranesc(fiindca nu-mi place sa zic pateticul cuvant 'maturizare'). Sa fiu trista?! Sa nu fiu?! Nu stiu.. Ce-i drept..din moment ce respir,am o coloana vertebrala,am doua maini,doua picioare si un cap..nu am motive de tristete. Fiindca a venit vorba de normalitate si sanatate.. multi vorbesc despre sanatate ca si cum ar fi ceva..ceva ca inghetata. Fiind sanatosi,nu realizeaza pe deplin ce inseamna chinul infernal al unei dureri,al unor nopti nedormite..al unei imense scarbe de pastilele mari,mici,zilnice. Si cand vezi cati isi distrug sanatatea cu propriile maini...Si cati sunt bolnavi,nefericiti,tineri. Am vazut fata ,19ani cu Sindromul Turner,am vazut baiat la 15ani operat la cap..si erau atat de senini,veseli si ..buni. Sa nu mai spun de o fetita de 3ani,Eva Maria,o buclata blonduta,ce avea leucemie in stare avansata..si in fiecare zi intreba cand se termina cu injectiile(iar raspunsul era 'trebuie sa le faci..caci piticeii din sangele tau trebuie sa plece. Daca nu le faci,piticeii vin,nu pleaca. Cand piticeii au plecat,plecam si noi acasa.') Poate cei care chiar au posibilitatea sa-si aprecieze viata nu fac asta.

Apreciati ceea ce vi se da..fiti pozitivi si ganditi frumos!

Zarea intunecata ascundea doi ochi intre aripile sale. Ii tinea strans. Nu intelegeam de ce. Voiam sa-i vad si eu. Voiam sa ei sa vada lumina zilei,razele Soarelui. Voiam ca eu sa gasesc bunatatea in ei. Probabil,toate acestea din dorinta de a gasi ceea ce n-am mai gasit. Dar nu. Zarea nu le dadea drumul. Se incapatana la fel ca un copil de 4 ani care tipa,bate din picior si incearca un santaj ieftin pentru a-si convinge parintii sa-i cumpere jucaria X. Deznodamantul este acela in care parintele nu cedeaza si totul se face dupa bunul lui plac. Deznodamantul il fac eu! eu vreau sa vad ce ascunde zarea. pasesc lent spre ea. Vantul ma gadila,se joaca cu suvitele mele,dar si incearca sa ma doboare. De ce,oare,ar face asta cineva care nici nu ma cunoaste? De ce s-ar lega de viata mea,de gandurile mele,de pasii mei? Totusi nu reuseste sa treaca prin mine Il inlatur,desi imi ia destul de mult timp. Si totusi: de ce exista atatea piedici;cand eu nu vreau decat sa merg spre zare?! De ce lumea e atat de complicata? Insa continui sa merg. rapiditatea pasilor se simte si din respiratia grea. Am obosit,da! Am obosit sa merg,sa lupt,sa cer,sa vreau. Cu o ultima suflare ajung in bratele orizontului. Am ajuns unde am vrut sa ajung. Cu mult efort,dar am ajuns. Insa inutil. M-am prabusit inainte sa pot vedea ochii aceia,simbolul perfectiunii.

MORALA: Uneori aspiri spre prea mult. Ajungi sa-ti dai suhul pentru ceea ce iti doresti. Lupti prea mult pentru ceva si nu te gandesti ca esti OM,o viata ai:o viata in care sa te bucuri,sa respiri,sa fii fericit si sa zambesti. Lasa uneori ca lucrurile sa te caute pe tine,sa-ti bata la usa; nu numai tu sa le cauti disperat. Va veni si ziua in care vei alerga dupa ceva inexistent,dupa o himera,insa va fi prea tarziu cand iti vei da seama in ce fel ti-ai irosit timpul.

REGRET !!! Regret, acum,in momentul acesta. Si e ciudat,fiindca eu nu obisnuiesc sa regret nimic,insa... acum mi-am dat seama de cateva lucruri.Trist! N-am mai simtit un sentiment de regret de foarte mult timp....

Hm,schimbari cumva?!

Acum,dupa cateva luni de cand am scris despre valuri si Soare,am aceeasi nesiguranta ca si atunci. Tot pe mare merg. Tot spre o directie necunoscuta. Am acelasi suflet gol,diferenta e ca acum ma bat pe umar niste sentimente de nepasare. Stiu. Stiu ca e ceea ce urasc cel mai mult in viata (sau printre lucrurile pe care chiar nu le suport)... dar exista alt remediu pentru mine? Pana acum nu l-am gasit. Poate nici nu l-am cautat. Sunt vinovata pentru asta,sunt vinovata pentru ca refuz sa fiu nepasatoare,refuz sa fiu indiferenta si de "suprafata". Insa... nu se stie cand roata se va invarti si,eu voi deveni nepasatoare. Iar atunci,promit sa nu ma mai uit inapoi nici macar o secunda. Atunci voi fi neiertatoare cu cei ce nu au profitat de faptul ca intr-adevar imi pasa. Atunci,chiar daca ei se vor stradui sa mute muntii din loc,mie nu-mi va pasa. Sincer... chiar astept momentul acela,desi il simt aproape,aproape. Pacat ca in seara aceasta am icnercat sa deschid cutia cu amintiri. Inutil,intr-adevar,dar am deschis-o! Ce-am gasit?! Ah,nimic demn de mentionat. Doar oameni demni de compasiune,de mila... atat. In rest,cateva dezamagiri,cateva vise si cateva cuvinte. Toate pastrate atat de bine,de parca ar fi pus cineva ceara pe ele ca sa le pastreze intacte. Pentru ca nu sunt omul uitarii. Si ce sa fac? Stiu asta,stiu ca imi fac rau,ca ma indobitocesc inutil,ca ma consum (stiiiu si asta) ...dar asta sunt. Uneori amintirile imi fac bine. Uneori imi aduc aminte cu placere de anumite cuvinte,gesturi,intamplari... de parca ieri s-ar fi intamplat toate. Imi aduc aminte de replicile mele (unele atat de ...simpatice) ,imi aduc aminte de faptele mele,gesturile mele,incapatanarea mea sau PRINCIPIILE mele. Si cum fiecare lucru este privit de catre noi de doua ori: o data ca sa-i vedem partea buna si o data ca sa-i vedem partea negativa,asa cum spunea M. Preda... imi inchei aceasta pagina din seara aceasta spunand ca simt ca o sa vina o furtuna,dar o furtuna a sentimentelor si a schimbarilor. O sa vina un vant puternic care o sa schimbe tot,IN BINE,sper! Hm...chiar astept furtuna,ca la propriu vorbind,chiar imi place ploaia...ma linisteste.

Cateva idei...

Astazi... vreau sa spun,sa-ti spun,sa va spun clar si raspicat ca a sosit vremea sa miscam timpul din loc. A venit vremea sa distrugem nepasatorii,sa-i omoram fara nici un pic de consideratie. Sa ii otravim,da! Dupa aceea,sa neutralizam poluarea, sa salvam animalele care sunt chinuite de oamenii lipsiti de inima,sa salvam balenele ce sunt vanate imprejurul granitelor Japoniei... sa lenevim pe nisip si sa citim carti bune pe plaja,pe o plaja curata. Trebuie sa invatam sa ne valorificam timpul,sa invatam sa iubim [ciudat...spun eu asta?!]. Suntem niste bieti muritori de rand care ,dupa ce ca mai si constientizeaza ca sunt muritori,se chinuie singuri si isi chinuie si lumea din jurul lor. Suntem demni de dispret. Asa cum spunea Octavian Paler: "Execrabil!". Trebuie sa schimbam lumea,sa mutam muntii din loc,sa aducem soarele dupa furtuna,sa fim optimisti si sa vedem partea buna a lucrurilor. Sa nenorocim toate lucrurile negative,toata rautatea,toti oamenii rai. De ce? Pentru ca ne respira aerul degeaba,pentru ca nu ne lasa sa traim si pentru ca "dauneaza grav sanatatii".

Nuuuu mai stiu nimic. :(

Ceva.

Ma doare ceva. Ceva acolo . In interior. Ceva arde ca un foc ce se apropie de cenusa. Ceva nu ma lasa libera. Imi fura zambetul,fericirea. Ceva ma face sa sufar,sa inchid ochii si sa respir greu.

Cântec

Prin mine trec fluturii vieţii
Al momentului acesta şi al morţii
Al tuturor sentimentelor de neputinţă,
Tristeţe şi pură suferinţă.

Prin mine trec cuvintele Universului,
Ale mele,ale tale şi ale oamenilor;
Ale stângacilor şi ale tuturor fiinţelor
Ce nu s-au bucurat de existenţa sufletului.

Ale mele sunt zâmbetele buburuzelor,
Dar zâmbetul tău e cel mai special.
Ale mele sunt mişcările graţioase ale frunzelor,
Dar mersul tău e cel mai uimitor.

Ale mele sunt sunetele glasurilor lor:
Ale vânturilor şi ale tuturor furtunilor.
Dar ochii tăi nu se compară cu nimic
Nici măcar cu visul meu cel frumos şi mic.

Ale mele vor fi şi sunt urmele paşilor tăi;
Chiar dacă departe de mine trăiesc şi vor trăi
Ca nişte umbre ale unui trecut de neclintit
Ce e al meu,sau al tău,chiar nu mai ştiu!

Prin mine vei trăi ,îţi spun:
Chiar dacă vei fi doar un biet fum.
Ale mele vor fi aripile tale.
Gândurile le vom împarţi; la fel şi marile înalte;
La fel şi cele mai mici şi neînsemnate speranţe.

Umbre. Amintiri. Gol .

Umbra întunecată a fiinţei tale
Săruta pământul acoperit de petalele
Florilor moarte de trecut
De tot ce-i trist,urât şi neplăcut..

Ai plecat în tărâmul celor negri
Celor tomnatici şi plini de gânduri
În tărâmurile triste,sau poate fericite
Ale frunzelor cele mici şi pictate.
Ale petalelor transformate în stafide
Uscate,lipsite de viaţă, perfide şi moarte.

Oare te vei mai întoarce vreodată?...
Tot aerul respirat,tot ce-a fost,
Toate amintirile aduna-le-vei într-un semn
Şi-mi vei spune despre noi?

Ştiu că răspunsurile sunt incerte,pline de mister
Nu ştiu ce vrei; poate vrei să ajungi la cer
Poate vrei să întreci munţii sau fluturii
În cursa dură a supravieţuirii .
Poate vrei să păşeşti în lumea vântului
În lumea ploii şi al mirosului ei,
Să vezi păpădiile-ndeaproape
Sau orizonturile-ndepartate.

Nu ştiu nimic;cândva te cunoşteam
Acum nu ştiu cine eşti,dacă eşti om,
Dacă te văd,dacă-mi clipeşti în somn
Atunci simţeam,atunci visam..
Dar acum nu mai eşti,
Nu mai păşeşti,nu mai simţi
Nu-mi mai clipeşti,nu mai iubeşti..
Adio...

Harta ta natala [Interpretari]

Planete

Planeta	Pozitionare	Casa
Soare	26 Pesti 35' 07"	10
Luna	22 Taur 23' 13"	11
Mercur	28 Varsator 58' 20"	9
Venus	10 Berbec 57' 40"	10
Marte	07 Pesti 49' 56"	9
Jupiter	14 Scorpion 12' 48"	5
Saturn	05 Pesti 41' 05"	9
Uranus	25 Capricorn 31' 47"	7
Neptun	22 Capricorn 56' 08"	7
Pluto	27 Scorpion 59' 57"	5

Case

Casa	Pozitionare
Ascendent	14 Rac 15' 29"
Casa 2	02 Leu 20' 30"
Casa 3	23 Leu 00' 00"
Casa 4	19 Fecioara 42' 15"
Casa 5	25 Balanta 49' 53"
Casa 6	08 Sagetator 02' 50"
Casa 7	14 Capricorn 15' 29"
Casa 8	02 Varsator 20' 30"
Casa 9	23 Varsator 00' 00"
MC (Medium Coeli)	19 Pesti 42' 15"
Casa 11	25 Berbec 49' 53"
Casa 12	08 Gemeni 02' 50"

Graficul tau astrologic [Interpretari]

Interpretare hartii natale

Soare in Pesti

Soarele este planeta care te guverneaza si reprezinta constiinta, Eul, sinele si energia. Cu Soarele in Pesti, esti o nativa mistica si sensibila. Concentrezi trasaturi din toate zodiile si ai o identitate foarte complexa. Esti visatoare si evadezi prin imaginatie, de multe ori pare ca nu esti conectata la realitate. Impresionabila, esti usor coplesita de grijile si problemele celorlalti. Ajungi sa te retragi si sa te complaci in aceasta situatie.

Soare in Casa X

Casa X este casa Statutului social. Soarele in Casa X indica o nativa preocupata sa fie remarcata. Vei dobandi celebritatea, intr-un fel sau altul, pentru o realizare sau din cauza unui scandal. Te atrage statutul de putere sau de autoritate inalta. Ai un talent deosebit in a iti construi reputatia. Putini nativi ca tine trec prin viata fara a-si fi facut un nume.

---

Luna in Taur

Luna este planeta care te guverneaza si reprezinta Poarta Sufletului, amintirile si starile sufletesti, ritmurile interioare. Cand ai Luna in Taur nu poti sa fii decat o nativa afectuoasa si voluntara. Pentru ca esti senzuala si competenta reusesti atat sa te bucuri de lucrurile savuroase din viata si te descurci de minune in afaceri. Ai un echilibru emotional rar intalnit, care te ajuta sa iti mentii stabilitatea cand toti sunt confuzi in jur.

Luna in Casa XI

Casa XI este casa Prieteniilor. Luna in Casa XI iti aduce un cerc larg de cunostinte. Esti un camelon monden, te descurci in orice situatie sociala si lumea iti retine cu usurinta numele. Ai o calitate empatica pe care o folosesti ca pe o busola: in functie de ea, te orientezi si stii cand sa fii indrazneata si cand sa fii intelegatoare. Esti o prietena inspirata. Cel mai bun randament il dai cand lucrezi in echipa.

---

Mercur in Varsator

Mercur e planeta care te guverneaza si reprezinta intelectul, tiparele de gandire si principiile de comunicare. Mercur in Varsator inseamna ca esti o nativa cu o gandire obiectiva si logica. Pentru ca ai o capacitate de sinteza deosebita care se coreleaza cu firea ta excentrica, faci salturi mentale impresionante. Ideile tale originale si progresive te fac sa pari conectata la sursele viitorului. Esti cu adevarat inaintea vremii tale.

Mercur in Casa IX

Casa IX este casa Filosofiei. Mercur in Casa IX te avantajeaza in a urma studii superioare, ai putea deveni o mare erudita sau savanta. Cu cat mai abstract, cu atat mai bine, pare a fi moto-ul tau. Iti place sa calatoresti si ai o pasiune pentru limbile straine. Cu abilitatile tale innascute pentru scris si invatat, prinzi repede. Absorbi multe cunostinte despre culturile altora, macar din curiozitate daca nu din calatorii. Ai putea fi o profesoara buna.

---

Venus in Berbec

Venus este planeta care te guverneaza si reprezinta iubirea, afectivitatea, bucuria de a trai si armonia. Cu Venus in Berbec, esti o nativa indrazneata care se simte cel mai bine la inceputul unei noi relatii. Dar e o anumita inocenta in demersurile tale care ii face pe toti cei din jur sa lase garda jos. Bucuria cu care iti traiesti viata este molipsitoare, de multe ori cei apropiati se simt depasiti de tine. Iti esti fidela tie insati, iar asta iti face independenta mult mai usor de acceptat.

Venus in Casa X

Casa X este casa Statutului social. Venus in Casa X te face atenta la posibilele beneficii care ar rezulta dintr-o casatorie avantajoasa, de exemplu. Asemenea planuri de a imbina utilul cu placutul iti sunt caracteristice. Te intereseaza foarte mult imaginea pe care o ai in domeniul profesional, acesta fiind de regula unul cu expunere sau unde trebuie sa fii mereu impecabila. Un sot cu statut ar putea sa te ajute in acest sens. Iti vei cultiva personalitatea in aceste scopuri.

---

Marte in Pesti

Marte este planeta care te guverneaza si reprezinta forta, energia, ambitia si sexualitatea. Marte in Pesti te face sa fii eroina celor slabi si nedreptatiti. Esti o nativa foarte sensibila care ia asupra ei suferintele celorlalti. Dar impulsul de a actiona e in stransa dependenta cu emotivitatea din aer: daca lucrurile sunt linistite, vei fi pasiva. Cateodata te lasi dusa de val si te supui unor vointe mai puternice decat a ta. Asta poate inceta daca inveti sa te increzi in propria intuitie.

Marte in Casa IX

Casa IX este casa Filosofiei. Marte in Casa IX te impinge spre lumea activitatilor de exterior, esti preocupata de calatorii si de itinerarii. Religia si filosofia sunt sursele tale principale de idei. De obicei nu te temi sa iti promovezi convingerile desi sustii ca esti inca un invatacel. Faptul ca te implici atat de puternic in aventurile tale spirituale nu inseamna ca si ceilalti vor fi la fel de receptivi.

---

Jupiter in Scorpion

Jupiter este planeta care te guverneaza si reprezinta intelepciunea, principiile de crestere, prosperitatea si sansa. Jupiter in Scorpion iti da o mare energie, dar si puterea de a o stapani. Esti o nativa pasionata de ocultism, cu inclinatii mistice si te afli intr-o permanenta cautare de explicatii metafizice. Simte mai puternic decat alte semne experienta karmica. Ai un instinct dezvoltat pentru partile ascunse ale vietii si o putere deosebita de intelegere a mintii umane.

Jupiter in Casa V

Casa V este casa Placerilor. Jupiter in Casa V te caracterizeaza drept o nativa privilegiata. Ai de la nastere anumite avantaje pe care le vei considera drepturi din nastere. Duci o viata buna si ti se deschid usile mai usor decat altora. Esti competenta si forta ta personala te conduce pe cai interesante. Tratezi viata ca pe ceva de care sa te bucuri, este sansa la fericire pe care ar trebui sa o avem cu totii – spiritul tau civic te va face sa intervii in societate ca sa te asiguri de asta.

---

Saturn in Pesti

Saturn este planeta care te guverneaza si reprezinta limitele si restrictiile, obligatiile, munca si responsabilitatea. Saturn in Pesti te va face sa lupti cu frici irationale si dependente. Esti predispusa la fobii pentru ca aventura ta karmica presupune depasirea propriilor limite emotionale. De-a lungul vietii vei dobandi disciplina personala, vei invata sa ai incredere in tine insati si auto-controlul te va face sa nu te mai simti dusa in voia valurilor vietii.

Saturn in Casa IX

Casa IX este casa Filosofiei. Saturn in Casa IX nu te ajuta mai deloc. Ambitia ta e sa ai studii superioare si totusi cu greu patrunzi in mediile universitare inalte. Trebuie sa te obisnuiesti cu intarzierile si amanarile. Ai o fire rigida, iar asta se va vedea in toate aspectele vietii tale: esti intoleranta, faci totul ca la carte desi asta inseamna dupa metode iesite din uz si esti cat se poate de conservatoare. Nu te intereseaza calatoriile si nici limbile straine.

---

Uranus in Capricorn

Uranus este planeta care te guverneaza si reprezinta individualitate, idei noi si neconventionale, inteligenta si inventii. O nativa cu Uranus in Capricorn e serioasa si pusa pe treaba. Ambitia si spiritul intreprinzator iti motiveaza toate actiunile. Daca ai idei mai putin obisnuite de afaceri, nu ezita sa le pui in practica. Cele mai bune sanse de succes le ai in domeniile stiintifice si in cele tehnologice; te vei asocia mereu cu progresul si cu inovatia. Caracterul obstinat ar putea sa te aduca deseori in pragul certurilor. Impulsivitatea te impinge uneori la decizii radicale cum sunt schimbarea locului de munca sau a orasului.

Uranus in Casa VII

Casa VII este casa Parteneriatelor. Uranus in Casa VII inseamna inconstanta in dragoste. Te atrag barbatii cei mai nepotriviti, te incanta cat de diferiti sunt de tine, dar odata trecuta pasiunea initiala e greu sa convietuiti. Ceea ce azi ti se pare ca va dura pentru totdeauna, maine vei distruge intr-un acces de nervi. Nu te casatori dintr-un capriciu. Lectia ta va fi sa inveti sa fii stabila si devotata unei persoane, indiferent ce se intampla in jurul vostru.

---

Neptun in Capricorn

Neptun este planeta care te guverneaza si reprezinta idealismul si iubirea spirituala, dezvoltarea la infinit, dar si confuzia, deceptia. O nativa cu Neptun in Capricorn trateaza cu precautie si distinctie probleme precum puterea si succesul. Visul tau e sa ai bani si o pozitie de putere, dar nu prea stii cum sa ajungi acolo. Transformi in bani orice idee pui in practica. Pentru ca esti o tipa serioasa, iti place sa fii pregatita pentru orice. Esti perfectionista si gandesti totul de doua ori. Pentru ca nu te poti opune tendintei de a insela, de a tine secrete, ajungi sa te izolezi.

Neptun in Casa VII

Casa VII este casa Parteneriatelor. Neptun in Casa VII te inzestreaza cu abilitati deosebite de intelegere a celor din jur. Ai intuitii care nu dau niciodata gres si te orientezi cu usurinta in privinta oamenilor pe care ti-i doresti alaturi. Problema e ca apoi construiesti in minte relatiile ideale de prietenie pe care le vei avea cu acesti oameni speciali. De obicei, se dovedesc a fi nerealiste. Cu sotul ai o legatura profunda.

---

Pluto in Scorpion

Pluton este planeta care te guverneaza si reprezinta transformarea, nevoia de regenerare, forta si dezvoltarea personala. Pluton in Scorpion inseamna intensitate. Esti o nativa care actioneaza si reactioneaza numai in baza emotiilor. Tot ce faci e motivat de sentimente. Reusesti sa scoti la lumina lucruri care altfel ar fi ramas ascunse: esti foarte perceptiva si ii citesti usor pe ceilalti. Problema ta e ca te concentrezi pe aspectele negative, te intereseaza sa afli secretele si pacatele celor din jur, nu sursele lor de bucurie. Daca te vei opune acestei tendinte, s-ar putea sa devii rapid o naiva.

Pluto in Casa V

Casa V este casa Placerilor. Pluton in Casa V iti tulbura intelegerea corecta a controlului. Vei intampina probleme din aceasta cauza: fie iti va fi greu sa te controlezi pe tine insati, fie vei avea parte de oameni nedisciplinati si haotici. Placerile tale sunt foarte cheltuitoare, esti predispusa sa faci excese in vacante sau in incercarea de a iti oferi un rasfat. Mai bine te tii departe de masa de joc. Te atrag partenerii puternici, barbatii de tip dominator.

Din nou in lumea "poeziei" ..

N-am mai scris poezii de mult. Nu ştiu ce m-a apucat... Scriam la română şi dintr-o dată,am aruncat toate lucrurile din faţă mea şi POC ...uite ce a ieşit:

Lumină în gaura gândurilor

Partea I :
Într-o zi cu prea mult soare
Am încercat să te caut
Prin vântul rece,prin aerul ce trece,

Prin ploaie,prin casa ce nu mai merge…

Dar n-am găsit decât o tristă floare

Cu petale triste si-o rana ce doare

Cu spini mari si fara suflare..

Se mai auzeau câteva sunete de flaut
Şi un vag miros de cicoare
Toate-n depărtare.

Căutarea mea cea minunata
Nu m-a dus nicăieri...

Nu am gasit oameni,idei sau locuri noi

Nu am mutat muntii sau vreun trifoi…
Se vede că a dat greş mică fată
Că a mers inutil spre ziua de ieri.

Partea a II-a:
Toamnă cu soare în sufletul meu
Din nou sau iarăşi e totuna.
Încerc degeaba să te văd ,dragul meu,
Dar tu te-ascunzi ca-ntotdeauna.

Vino! Promit să-ţi întind mâinile,
Să te privesc,să alung toate temerile,
Să nu mă satur de zâmbetul tău frumos,
Să-ţi ascult cântecul gândurilor cel melodios...
Promit să-ţi spun ce nu am putut,
Toate cuvintele pe care le-am bătut
Lângă tot ce a trecut.

O să-ţi spun poveşti frumoase
Despre un băiat şi o fată
Ce s-au plăcut de prima dată,
Însă timpul le-a fost mult prea străin
Şi pe deasupra s-a purtat foarte hain.

O să te-mbratisez cum numai eu ştiu;
Vreau să te simţi din nou un om viu,
Fără griji,fără frica oamenilor răi
Ce-ntotdeauna s-au băgat între noi!

Vino,zâmbet curat pe chip blând!
Vino chip blând pe gând stând!
Vino gând stând pe faţa mea zâmbind!
Vino faţă zambind în suflet radiind!

Te iubesc,gândul meu ascuns!
Fereşte-te de cei ce te-au prins.
Voi veni curând să te salvez,
Te iubesc,gândul meu ascuns!

Vreau o lume noua! Vreau libertate si un zambet adevarat!

Parca toate vin cu un motiv in viata mea. Motivul amintirilor,motivul schimbarii... etc. Credeam ca de cateva zile respir fara sa-mi aduc aminte de nimic,fara sa imi doresc ceva,sau altceva. Fara sa vreau am auzit o replica foarte cunoscuta mie si am ras. Am ras pentru ca imi era cunoscuta,dar in acelasi timp stiam ca ma irita. Nu-mi aminteam cine a spus-o...dar... imediat numele persoanei care a spus acele cuvinte s-a auzit pe fundal. Cine ii folosise vorbele,i-a pronuntat si numele . "Daaa,asa e. Imi amintesc!" - am spus plina de furia gandurilor trecute. Acelasi simplu om,aceeasi persoana pe care as fi vrut sa o sterg fortat din tot ce se putea transforma in suferinta. Transformarea era mare,dura,la fel cum tesutul cartilaginos se transforma in tesut osos. Ciudat,dar adevarat. Apoi am dat cu ochii peste ceea ce ma impresioneaza pe mine cel mai mult: peste o melodie si imagini dintr-un film ce ma fascineaza. Ambele in acelasi loc...ambele se imbinau,se rasuceau una prin misterul celeilalte precum un ADN si un ARN. Era acea impreunare perfect conceputa.Impactul a fost mare...dar placut,sentimental si frumos. De ce nu poate fi totul ca in film? De ce oamenii sunt prea rai,prea reci,prea indiferenti si ucid prin prezenta lor,printr-o privire,printr-un zambet? In film totul e frumos ca se petrece repede...si in 2 ore sau mai mult vedem si sfarsitul. Dar in viata de zi cu zi traim fara a sti ce se va intampla... Nu stim daca ,atunci cand ii vom sfasia inima cuiva cu propriile noastre maini,acea persoana se va vindeca sau nu. In schimb,in film vedem cum vindecarea dureaza cateva minute. Aceasta este umila diferenta. Nu stiu ce te omoara si ce te face mai puternic in viata. Nu stiu nici daca "ce nu te omoara te face mai puternic" . Pentru ca totul lasa o urma. Urmele nu pot fi sterse,oamenii nu pot fi uitati...

Dar de ce stau eu aici si vorbesc degeaba,cand oricum nimeni nu intelege?! Sunt ca o pasare ce zboara oriunde vede cu ochii...fara vreo directie anume. Zbor in cautarea orizontului. Ma indrept spre el,dar niciodata nu ajung la el... M-am saturat de vorbe,de cuvinte,de ganduri,de tot.Daca as putea,m-as muta in alt oras,in alta tara. Daca as putea as dormi zi si noapte,fara sa mai aud nimic,fara sa stiu nimic,fara sa ma misc,fara sa gandesc.......

Vreau o lume noua! Vreau libertate si un zambet adevarat!

Personalitati dificile..

100 !!! Postarea cu numarul 100 .

♥

♥

♥

Nu stiu ce e de capul acestui blog. Nu stiu daca il citeste cineva,daca ce scriu e bine,frumos,interesant ...sau daca transmit ceea ce vreau sa transmit. NU a fost conceput decat pentru a-mi ocupa eu timpul si pentru a-mi satisface dorinta de a scrie. Si cum imi e mai simplu sa scriu pe blog,decat pe o foaie de hartie...atunci le-am dat nastere Fluturilor iarna! :) Povestea cu fluturii iarna v-am povestit-o...cred ca a reprezentat prima mea postare,asa ca nu o mai repet,fiindca as parea plictisitoare... Imi pare rau ca nu am reusit sa termin "Timp,cand si cum te contabilizam?"...dar sper ca in viitorul apropiat sa termin povestioara.

As mai avea multe de povestit. Zilele trecute am descoperit de ce sunt o persoana dificila (de ce am o personalitate dificila) . Am o personalitate obsesionala. Personalitatile obsesionale sunt caracterizate de dorinta arzatoare de a face totul cum trebuie, "ca la carte",de a iesit totul perfect,de a tine cont de detalii etc. Sunt oamenii care tind spre perfectiune. Chiar spuneam in timp ca mi se pare ca am parte de esecuri datorita faptului ca inconstient fac anumite lucruri,insa nu sunt rau intentionata,ci doar vreau sa iasa totul perfect si atunci tratez totul cu seriozitate si iau totul in serios...pana si in relatiile cu cei din jurul meu. Sunt zgobie,vesela,rad... dar uneori uit de glume si ma concentrez prea mult asupra unor situatii. Tot in timp mi-am observat un fel de egoism al meu de care (luptandu-ma cu mine) am vrut sa scap. Am reusit sa vad toate aceste lucruri observandu-ma pe mine si dandu-mi seama ca nu fac bine,ca nu e corect ca eu sa ma comport astfel. Nici prin cap nu mi-a trecut ca eu as avea o personalitate obsesionala. Astfel,citind "Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile"...mi-am dat seama ce fel de personalitate am. Cei obsesionali vor ca intotdeauna sa stie cu exactitate ce activitati desfasoara,planurile exacte de calatorie,itinerariul,tot...pentru a se asigura ca totul va iesi bine. De asemenea sunt persoane care nu isi pot exprima tot timpul sentimentele,nu stiu cum sa reactioneze in fata unor situatii neasteptate in viata lor...tot datorita faptului ca se tem ca vor gresi. Si aici ma regasesc...si pot spune ca da,uneori nu stiu cum sa reactionez,insa am constientizat acest lucru si am incercat sa ma schimb...si inca sunt in schimbare; vreau sa-mi "promovez" in creier spontaneitatea pe care o am uneori...dar si dorinta de a accepta lucrurile chiar daca nu sunt perfecte. Am vazut ca,uneori,faptele petrecute pe moment,fara o premeditare,sau fara a fi planuite....sunt simpatice,interesante; in concluzie: se poate si asa. La partea cu "nerecomandabil in comportamentul cu un obsesional" era respingerea si criticarea comportamentului sau si se explica faptul ca atunci cand incerci sa contrazici un obsesional intr-un mod neplacut si brutal el iti va cere cateva argumente solide care sa il convinga ca greseste. Mi-am amintit de mine si de replica mea "Ma contrazici? N-ai dreptul decat dupa ce imi aduci 5 argumente solide cum ca eu gresesc. Atunci da,ai dreptul sa ma contrazici. Pana atunci,taci!" . E clar...si acest punct mi se potriveste. Mai scria acolo ca e bine sa ii spui frumos un greseste si sa il convingi unde greseste ,ca el va incerca sa se schimbe. Asa este. Imi analizez foarte bine greselile si acolo unde ma conving singura ca gresesc,repar situatia,imi "repar" si comportamentul. Obsesionalii,scria,sunt niste oameni muncitori,care respecta legea,sustin dreptatea si vor ca totul sa iasa bine. Oarecum,nu e un lucru rau,atata timp cat totul are o masura. Obsesia poate deveni maladie. Se vorbeste in mass-media de SOC (sindromul obsesiv-compulsiv) ,atunci cand oamenii fac anumite lucruri de mai multe ori (spala vasele de mai multe ori fiindca li se pare ca inca sunt murdare etc) .Iarasi in viata de zi cu zi... obsesionalii sunt ciudati cand vine vorba de curatenie,ordine si disciplina. Eu nu prea am probleme cu partea asta. Uneori mi se pune pata pe curatenie. Deci cam asa sta treaba cu persoanele acestea. E bine totusi ca unii,ca mine,sunt constienti de situatie si incearca sa puna problema altfel. :)

haha! Ultimele cuvinte scrise ale varstei de 16 ani.. :D

Am incercat de-a lungul timpului sa spun "DA" unor lucruri si "NU" altor lucruri. Unele au ramas asa,bine stabilite,insa altele s-au inversat. Ciudat!
Nu-mi gasesc locul. Sunt ca un om de zapada trist,dar care are un zambet pus de noi,de care tot noi ne bucuram. Am ramas oarecum goala; fara toate lucrurile la care tineam. Predomina o stare de tristete. Ma deplasez ca un val care inainteaza orbeste spre mal,apoi,lovindu-se ,se intoarce de unde a plecat. A venit si primavara,dar sufleteste nu o simt. Acum ca mai am o zi si cateva minute si fac 17 ani... ma indrept incet si lent spre varsta pe care mi-am dorit-o mult,insa nu mai am sentimentul de fericire profunda cand spun "17". Nu mai simt lucrurile ,oamenii,locurile,cuvintele. Nu mai am cate clipe fericite sa contabilizez... nu mai am nimic. Nisipul verde din clepsidra se scurge... clipele-mi pleaca,insa eu,singura,raman sa vad ce se intampla. Este uimitor de trist sa vezi cum nefericirea iti curge printre degete. Ceva de genul: Nimic nu poate continua asa... doar tu o poti lua de la capat. Situatia ma dispera. Reactiile nu stiu daca mai exista,sau daca sunt printre cele mai neobisnuite. Vreau doar putina liniste si un fluture in aceasta primavara...

P.S.: Momentele proaste dezvaluie sensibilitatea unui om. Niciodata nu vei sti cat de sensibil este un om,nici macar in momentele sale de plina tristete. Este ceea ce nu se explica,ce uneori nu se arata si ce uneori nu poate fi inteleasa. [15 martie 2011 -ora 23:43]

Trecut. [dintr-o ora de franceza din 10.01.2011]

Azi ma trezesc dintr-un vis zbuciumat. Inca nu apuc sa ma gandesc la tine,ca de obicei,asta pentru ca sunt inca cu parul pe fata si cu ochii mai mult inchisi. Sunetele acelea... acelea,acelea,sunt versurile acelea frumoase care ma descriu indirect pe mine. Si pe tine te descriu? Iarasi apari?

-Buna! (sufletul meu te saluta! Apreciezi,nu?)
- . . .
-Stii?! Imi aduc aminte de tine! Erai... simpatic! (ochii mei isi amintesc de tine! Ii vezi? Priveste-i doar!)
- . . .
- As vrea sa-ti spun ceva... Would you save my soul tonight? (bataile inimii mele te cheama!)
- . . .
- Vreau tacerea ochilor tai,acum! (Vreau putina liniste care sa te includa!)
- . . .
- Nu vreau mari si tari,nici macar Luna nu o mai vreau... esti... de acord sa-mi dai o imbratisare? (e doar o... "nevoie necesara" ca sa spun asa)...
- . . .
- Am nevoie doar de un cuvant,doar unul! (Spiritul meu sensibil il vrea!)
- . . .
- Desi toate acestea imi sunt necesare,toate te includ pe tine. Fara tine ele sunt nule. Esti departe,nu? Si nu te vei mai intoarce,nu? (poate nu stiai,dar un om in lumea aceasta mare,avea mare nevoie de tine... daca-ai sti cine este acel om,ce-ai face?..)
- . . .
- Si te mai vreau... si te mai vreau... dar adorm in lipsa ta.

Merg in vis. fac pasi mari,mici,colorati si uneori negri. te vad. Esti langa stejarul acela din stanga. Ma intreb ce cauti acolo... Credeam ca acel copac este doar al meu... Te-as ruga sa pleci de acolo,insa mi-e teama ca ma voi trezi din somn. Prefer sa te vad,macar in vis... Sacrificiul visului!
Gata! Trezirea (cea de-a doua trezire) este aici! Vad lumina zilei si un perete verde. Sunt in sigurata. Acum stiu ca nu m-am "sacrificat" degeaba. TE-AM LASAT IN VIS,IN SIGURANTA!

Sick.

"Mi s-au umflat amigdalitatele"..spuneam acum 3 zile indignata de situatia in sine. Nu mi-am dat seama decat dupa vreo 2 ore cand mi-am adus aminte de ce am spus...ca de fapt "amigdalita" este boala cauza de umflarea AMIGDALELOR. Asta inseamna sa nu gandesti ce spui!! Acum sunt si mai rau. Gatul meu e si mai varza. Imi dau "duhul". De-aia vreau sa fie CALD...!!!!!!

Ei bine..am gasit ceva dragut zilele trecute (daca tot stau in casa fiindca amigdalele mele nu suporta aerul rece) .. si anume o parte din "Dorintele comune ale mele si ale Claudiei pentru vara trecuta" ,chestie care trebuia sa fie continuata..dar lenea e mare,timpul e pretios.. :D

P.S.: Am observat ca mi-am schimbat felul de a "spune" ceea ce simt/vreau/cer in scris. Evolutia mi se pare chiar distractiva.. si foarte faina.

Pentru ca cea de-a 19-a asa-zisa dorinta a noastra spune ca trebuie sa scriu vara perfecta,asta voi face. Incep prin a spune ca nu am nici inspiratie si nici nu stiu ce poate contine incipitul. Nu stiu care ar fi sfarsitul si nici nu stiu ce ar putea contine 'vara perfecta'.

[27 iunie 2010]
Pentru ca oamenii sunt sensibili indiferent daca arata latura aceasta sau nu si pentru ca ei pot simti multe: de la iubire si recunostinta pana la ranchiuna si incertitudine,cred ca vara aceasta ar trebui sa fie granita dintre: liniste si nerabdare, frumusete si simplitate, normal si ciudat. Sa cuprinda toate tipurile de trairi,de la cele intense in care inima iti bate cu putere fiindca stai fata in fata cu necunoscutul si cele in care simti flacari in obraji dandu-ti seama ca ochii tai privesc numai pamantul,pana la cele in care picioarele fac pasi regulati si fermi fiindca un curaj nemarginit iti pastreaza spatele drept si privirea ti-o indreapta spre cele mai indepartate zari. De la momente in care zambetele se succeda,pana la momente in care tacerea domina timpul. Toate aceste sentimente,sa le aduca vara! Sa le aduca Soarele! Sa se intercaleze si sa alunge monotonia sufletului. Sa puna mintea sa creeze ipoteze,ca,apoi tot ea sa le distruga. Sa aduca situatii noi si intamplari neasteptate,oameni noi si idei nebanuite.

Si sunt atatea de scris... iar gandurile mele nu mai pot sa clasifice ideile in functie de importanta lor. Mai bine incepem cu ideile abstracte care nu duc spre ceva concret. Sa incepem cu apusurile si cu rasariturile,pe care vara stie foarte bine sa ni le ofere. Ce poate fi mai frumos decat un apus sau un rasarit? Sunt cele ce marcheaza inceputuri si sfarsituri,cele ce delimiteaza noaptea de zi,intunericul de lumina,trecutul de prezent. Te pot face sa te simti indragostit,in siguranta,sau chiar in al 9-lea cer. Iti pot crea un moment minunat alaturi de prieteni,sau familie. Iti incanta privirile intotdeauna.Si parca vad pasi ce se indreapta spre apus cu o urma de tristete in suflet pentru ca se mai termina o zi,o zi in care totul a fost acoperit cu un val de fericire.. sau chipuri zambitoare ce saluta de dimineata,soarele ce abia rasare. Vad ceata cum se ridica deasupra muntilor,dimineata.. si un cer senin ce transmite liniste si calmitate. Nu trece mult timp si pot observa soarele ,ca un adevarat maestru al focului, cum isi ia adio de la ziua ce tocmai a trecut. Si cum ce e frumos,trece repede,apusurile si rasariturile sunt si ele niste mici fenomene spectaculoase ce trec repede. Ceea ce conteaza,insa,este ca ochii nostri sa se bucure la timp de ele. Ce-i drept,vara nu este zgarcita si ne va lasa suficient timp ca noi,sa ne bucuram de apusuri si rasarituri.

Nemarginite sunt gandurile ce-mi strabat creierul si imi pun neuronii la incercare. Nemarginite sunt sentimentele ce se agata de mine,de sufletul meu,atunci cand vorbesc de vara,de ceea ce ne place,de locurile noastre,de visele noastre si de noi,in general. Printre toate randurile acestea,care par a nu se mai termina, vreau sa pun intrebarea: Oare vara ce s-ar face fara noi,Cliii? Cine s-ar mai bucura de soare,de nori si de fluturi? De buburuze si testoase? De tot ce e al ei si numai al ei? Si sunt atatea si atatea de spus...

Pasi. Pasi marunti sau mari,grabiti sau doar lenesi. Pasi ce reusesc sa treaca peste locuri si locuri. Locuri cu incarcatura sentimentala,locuri noi nebanuite si nestrabatute,sau locuri clasice,plictisitoare si monotone. Datoria pasilor este sa ne calauzeasca mereu in plimbari. Plimbari lungi,peste care se suprapun hohote de ras si multe cuvinte. Plimbarile,vara,nu pot sa lipseasca! Niciodata! Fiindca ele ne aduc fata in fata de la kilometrii departare. Ele ne lasa sa privim natura,asa cum este ea..pura,dar sa o privim in tacere,ne lasa sa descoperim vreun univers nou,sa ne aducem aminte ca mie imi plac fluturii si tie minunatele testoase..ne lasa sa visam. Si pana la urma... de ce nu am visa? Si visele sunt minunate.

Exist,nu prea tarziu,nu foarte devreme,pana nu se stie cand...

Simt ca plec spre o lume noua,spre un nou orizont... spre infinit. Parca as pleca dintr-un punct sigur,spre necunoscutul negru. Ma bucur de ceva ce nu stiu,de incertitudine. E ilogic,nu? Parca-as pleca pentru un infinit de secunde! Promiti sa nu ma uiti? Te rog,tine-ma in bratele gandurilor tale! Te rog,nu ma uita! Mi-ar muri inima daca ar sti ca tu,ca voi toti mi-ati lasa amintirea parasita! Va iubesc,atat de mult precum iubesc verdele! V-am invatat atatea lucruri,cate m-a invatat si pe mine cineva special (M.B.),iar atunci cand aceasta fiinta a fost rapita de "maturizarea" mea,v-am invatat ce m-a invatat viata pe mine. V-am aratat putine lucruri,intr-adevar(iertati-ma pentru asta),insa ce pot face daca tot ce stiu e sa spun cuvinte? "Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare". Am respectat si v-am respectat intr-atat incat atunci cand am napustit peste cineva pe strada,mi-am cerut scuze. V-am dat foarte multe,incat eu am ramas goala la un moment dat,goala de sentimente,goala de ganduri. V-am iubit pentru ceea ce sunteti: niste simplii oameni,nu pentru ceea ce ati vrut sa pareti. V-am iertat cand v-ati impiedicat ca niste adolescenti pe mare...si v-am ridicat barbiile invatandu-va ca "Transformam orice esec intr-o glorie!". V-am iubit mintile controversate care uneori o controversau si pe a mea. Am iubit trecerile de la furtuna la soare... pentru ca am iubit sa gandesc ... am iubit sa vorbesc,am iubit oamenii. De ce am iubit atatea si nu atatia? Pentru ca sunt stangace in a arata oamenilor cat ii iubesc... Imi dau seama ca-i iubesc atunci cand ei dorm... asa cum facem toti... tinem iubirea undeva,ascunsa inauntrul cercurlui format din cele 4 zari. Suntem prostuti in a exprima ceva simplu cum e iubirea,insa enigmatici cand vine vorba de opinii. V-am indulcit zilele cu fluturii mei verzi si ati ras de rasul meu. M-ati ajutat sa fiu mai "inalta" din toate punctele de vedere. Uneori ati venit,alteori ati plecat de langa mine si astea doar cu sufletul,insa am simtit asta... si am zambit,pentru a trece mai usor de granita dintre speranta si deznadejde. Am incercat sa supravietuiesc,aratand o fata dura de buburuza ridata pentru a nu fi luata de o aripa in sus,am incercat sa ma cunosc pe mine cu ajutorul vostru,insa mi-am dat seama ca situatiile voastre imi sunt atat de cunoscute incat parca as avea 100 de vieti diferite in sange. Am incercat sa va vorbesc si cu asta cred ca am incercat totul!

Exist,nu prea tarziu,nu foarte devreme,pana nu se stie cand...

Amintindu-mi de toate momentele mele in care nu am fost in stare sa fac ce simt,sa spun ce simt,sa urlu de fericire,sau sa crizez de suparare.

..Si poate toate lucrurile se intampla cu un motiv. Nu stiu. De fapt niciodata nu am crezut cu adevarat in aceasta sintagma bine cunoscuta. Poate fiindca eu cred ca de obicei noi contribuim la tot ce se intampla si nu cred in pure coincidente. E adevarat si ca in ultimul timp am mai avut dovezi clare cum ca sunt lucruri care se intampla si atat: nu-ti cer acordul,nu te intreaba "pot sa vin?", "pot sa vorbesc?". Am avut momente in care am fost la pamant,momente in care nu gaseam usa prin care sa ies sa vad Soarele. In acele momente au rasarit persoanele potrivite,la momentele potrivite,care mi-au spus lucruri total diferite de tot ce simteam eu... din care am extras exact ceea ce am avut nevoie ca sa imi revin,am extras seva necesara . Asa si azi... Dintr-o data... a fost abordat un subiect tampit cu o persoana care nu e nici cea mai buna prietena,nici fiinta cu care comunic cel mai mult,nici nimic... Pur si simplu am vorbit. M-a surprins ca ,desi am pronuntat cuvinte timp de 15 minute... totusi... am spus atat de multe,incat am mai fi vrut sa vorbim,dar circumstantele nu ne mai dadeau voie. M-a lasat pe ganduri. Din nou mi-am ravasit toate gandurile,tot,tot,tot. Mi-a spus ca regreta multe. Regreta ca nu a facut ceea ce trebuia la momentul potrivit. Regreta ca timpul a trecut pe langa ea ...ca poate din timiditate,sau din dorinta de a nu se implica nu si-a impus punctul e vedere; a pierdut. Totul i-a trecut prin fata ochilor,iar ea n-a facut nimic. A asteptat. Ce a asteptat?! Nici ea nu stie. I se citea in ochi faptul ca este o invinsa resemnata. E prea tarziu in cazul ei sa mai faca ceva! Dar... stia ca trebuie sa ii incurajeze pe ceilalti sa faca ceea ce trebuie in viata,sa aiba curajul sa vorbeasca,sa isi apere teritoriile si tot ce e al lor,sa infrunte lumea,sa lase timiditatea,regulile si tot ceea ce tine de . Viata e o lupta! Doar cei puternici trec cu capul sus prin ea... restul de oameni slabi se pierd in Univers si traiesc toata viata cu regretul ca nu au facut ceea ce trebuia ,ca nu au spus cuvantul acela,sau altul... ca nu au luat in brate pe cineva atunci cand au simtit,dar ca apoi a fost prea tarziu. Regretele ei erau mari. Pierduse multe. Trecuse si de anii de liceu.. si de cei de studentie.. si de multi ani. E la o varsta la care priveste in urma si regreta. Iar eu am privit-o in ochi si m-am gandit la mine. Oare tomai in momentul acesta pierd ceva? Oare puteam sa fac mai multe si nu am facut? Oare chiar am pierdut oameni,imbratisari,situatii si vise? Ce pot sa fac? Unde ma aflu? Cum as putea sa dau timpul inapoi?... Nu vreau sa fiu invinsa! Vreau sa pot face ceea ce trebuie la mometul potrivit. Nu vreau sa am regrete.. pentru ca nu pot trai sau nu as putea trai cu gandul ca as fi putut sa schimb ceva si nu am facut-o...

P.S. : "Când viaţa îţi dă motive să plângi, demonstrează că ai o mie şi unul de motive să râzi." . ["E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem."] * "Moartea pune punct şi iubirilor, şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte." "Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul." = "Răbdarea înseamnă suferinţă de sine." * "Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă." * "Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea." "Îmi vine să plâng, dar şi dacă aş plânge, nu ar veni nimeni să mă salveze." * "Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul."