miercuri, 29 mai 2013

Sa ne amuzam putin,zic.

Si daca tot imi pierdeam timpul cu integrale si polinoame, m-am gandit sa ma amuz un pic. Mi-am adaugat in playlist cateva melodii ale Rihannei si sa-i dam drumul. Ah, incepem cu "Hard"...continuam cu "You da one" si terminam cu "Man down". 

"Vai! Te-ai uitat la iubitul meu, la ex-ul, la ex-ex-ul sau la oricare dintre ex-ex-ex-ex-ex...iubitii mei?" Tragedieee! Panica,panica,panica!!! Se cutremura pamantul! Ati vazut si voi in jurul vostru genul acela de persoane disperate, ajunse in stadiul critic de apoplexie datorita faptului ca "Jumatatea" lor a fost vazuta discutand cu o alta persoana, sau in compania unei alte persoane...sau a fost vazuta salutand o persoana? Si ati vazut vreodata cum o domnisoara se "dezbraca" de caracter pentru a-si apara eterna asa-zisa iubire? Ati vazut cum isi scoate bagajul de cuvinte adunat de pe Facebook pentru a-si speria adversarele? Ati vazut cum tipa, cum se manifesta, cum abia cauta niste formulari "Jmechere" pentru niste amenintari pe masura?Saracele se chinuie si se agita dorindu-si sa isi elimine adversarele. Dau din maini si...desigur, din tot ce este suficient de mobil pentru a crea miscari care sa demonstreze de ce sunt in stare... 

Dumnezeule...cat ma amuza fiintele acestea! Ele reprezinta desertul vacantelor mele...un desert cu 0 calorii. Abia acum am inteles de ce le vad mereu cu unghii false kilometrice...pentru ca vor sa apara pe scena ca niste pantere fierbinti, care in orice clipa ar putea deveni periculoase scotandu-si ghearele...Arrr...

Pacat ca sunt prea ocupate pentru a gandi lucrurile si pacat ca intra in lupta cu cine nu trebuie. Si pacat ca ele nu stiu ca teatrul trebuie jucat cand esti pregatit sa faci asta, trebuie sa ai talent si niste replici bune. Altfel...s-ar putea ca publicul sa rada...si sa rada bine. Unii si-au ales sa stea in spatele cortinei...si sa lase publicul sa se sature de circul facut de alte actrite dornice de a iesi in evidenta. Doamnele sunt doamne pana la sfarsit... 

Papusa, inca n-ai invatat ca exista momente in care, daca taci si stai in camasuta ta, s-ar putea sa fii admirata, sa iesi cu capul sus. In afara de asta,stand in banca ta reusesti ca in viitorul apropiat sa auzi cum lumea te-a vorbit de bine si iti asiguri un sprijin pe viitor din partea lor. Daca taci, in cazul de fata, nu esti prost...esti doar putin inteligent, incat sa realizezi ca un scandal nu ti-ar aduce victoria. Dar iti multumesc pentru ca numai  prin antiteza care ne caracterizeaza, trasaturile tale vulgare si toate iesirile tale imi scot mie in evidenta trasaturile de om intelept. Iti mai trebuie scoala vietii. Cand o sa te inscrii, vin sa-ti predau cateva cursuri. O sa vezi atunci ca trebuie sa te gandesti in perspectiva, la pasul pe care adversarul tau o sa-l faca. Diferenta dintre noi este ca tu-mi usurezi munca,pe cand eu te tin in suspans si te las sa crezi fix ce vreau eu. Ai luptat cu toate armele, ai pus totul pe tava, ai facut tot ce puteai sa faci. Nu prea mai ai cu ce sa iesi la "lupta". Eu nu am facut nimic. Te las sa te epuizezi, te las sa te bucuri. Cand o sa te astepti mai putin ...verdictul va fi "Sah mat, iubito". Acesta este singurul lucru pe care o sa ti-l mai spun. Ai uitat ca un joc de sah poate dura luni...si ca nu e o regula sa se termine in cateva ore sau cateva zile.
Pana atunci, astept sa-ti mai tratez cu indiferenta, sictir si amuzament crizele de gelozie, cuvintele si comportamentul. :* Nu te tratez cu aceeasi moneda. Nu meriti un astfel de efort. Subestimeaza-ma in continuare...acesta este scopul. :*

P.S.: Pauza. Ma reapuc de bloggerit pe 1 august. Pana atunci, ma retrag in rochita mea scurta , stramta, verde. Pupicei. Incheiem cu melodia "Maidanez"...si cu spranceana stanga ridicata. Imi pare rau ca trebuie sa iau pauza. Dar daca ar fi dupa mine, as scrie non-stop. Tot timpul am ceva de spus si deja trebuie sa ma linistesc. :D Am multe postari nefinalizate fiindca nu e cazul sa le postez acum. Gata. Pauza! :o3

marți, 28 mai 2013

“Cine ma poate impiedica sa scriu, de pilda, despre iubirea tulburatoare dintre un cerc si un cub, care visau sa renunte la perfectiune si sa se transforme, de dragul de a fi impreuna, intr-un banal triunghi?... Matematic, stiu, e imposibil. Scriitorul insa, exact ca iubirea, poate face totul posibil, daca are indrazneala de a stabili regulile lui, cu care, eventual, sa fie de acord macar inca un om...” – Mihaela Radulescu

http://www.youtube.com/watch?v=pe46H9VeKXg


Bucuresti. 25 mai 2013. ora 5 dimineata Cineva doreste sa faca o poza farfuriei cu tortul. Raman nemiscata. Apoi cer, din curiozitate sa vad poza. Raman uimita. Un mic detaliu aparea in poza. Zambesc si incep sa-mi savurez tortul. Apoi cer poza...simt ca o vreau neaparat.

N-am explicatie pentru asta. Pur si simplu stiu ca nimeni nu realizeaza ce reprezinta, nimeni nu stie cine e acolo...si nimeni nu-mi cere argumente cu privire la acest subiect. Se intampla asta cand imi e dor. Si se mentine pentru cateva zile...in functie de cat de mare este dorul. Nu pot sa ma mint la infinit...desi fac asta. Nu pot sa ma ascund la infinit...desi fac asta. Stiu, stiu, stiu ca ceea ce face visele imposibile este teama de esec...stiu acest citat...dar...rabdare...

In timp ce eu ma topeam pe melodia de mai sus...fiindca mi se parea atat de minunata...primeam mesaje consecutive care erau cam asa "Te iubesc." ; "Atat am vrut sa-ti spun. Tip in gura mare ca te iubesc si mi-e dor enorm de tine!" ; "Tipa aia mica o iubesc cu toata fiinta mea, tipa aia mica mi-a dat viata peste cap, tipa aia mica a reusit sa ma faca sa plang, tipa aia mica ma face sa sper, o iubesc fara ca ea sa stie. Si da,chiar te iubesc chiar daca pare o utopie." Ce sa mai spun? :| Pielea mi s-a transformat in piele de gaina...stomacul mi s-a strans cat un pumn...

"Te iubesc"... doua cuvinte atat de pretioase. Pretioase pentru mine, obisnuite pentru altii. E atat de greu sa le rostesti...La inceput te urmareste teama de a fi respins, teama de a fi umilit de catre celalalt, teama de a nu sti cum va reactiona. Si oricat ti-ai dori sa le spui...ai gura inclestata. Doar privirea te da de gol. Apoi odata spuse...astepti un zambet din partea celui de langa tine, sau un raspuns pe masura. Din nefericire, exista si momente in care nu primesti nimic. E crunt sa vezi ca omul caruia i-ai spus ca-l iubesti nu simte nici macar 50% din ceea ce simti tu...si ca nu reactioneaza in niciun fel. In momentul acela simti cum cazi in gol...cum totul se cutremura in jurul tau. Te simti neputincios, te simti inutil fiindca nu ai putut sa faci un om sa simta acelasi lucru...si te simti un nimic. Iti promiti atunci ca nu vei mai iubi pe nimeni, iti promiti ca si daca o vei face nu vei mai spune aceste cuvinte...iti spui ca roata se intoarce.

Da, am trecut prin asta. De aceea imi pare rau ca nu am putut sa raspund mesajelor asa cum ar fi trebuit. NU AM PUTUT. Inima mea este inchisa cu un lacat. Ea nu simte nimic in aceasta perioada. Imi pare rau pentru omul extraordinar care le-a trimis. Imi pare rau ca sunt atat de...ciudata. Si poate putini ma inteleg...dar eu nu pot sa-mi invat inima sa iubeasca. Nu pot nici sa-i spun pe cine sa iubeasca. Ea a fost invatata sa iubeasca tocmai cand credea ca nu va iubi niciodata si tocmai cand nu se astepta. Dar nu de catre mine. Eu sunt doar sclava inimii mele. Ea dicteaza, eu execut. De aceea o las libera...o las sa simta si sa faca ce vrea. Ii mai impun restrictii, dar niciodata nu o oblig sa iubeasca pe cine nu vrea. Cel care a avut rabdare sa o invete acest lucru este responsabil de tot. Eu nu fac decat sa scriu ceea ce inima dicteaza, sa spun ceea ce inima dicteaza si sa fac ceea ce ea dicteaza. Imi pare rau ca inima mea este atat de incapatanata, atat de razboinica si atat de ciudata. Mi-as dori cateodata sa-mi faca viata mai usoara...dar nu, e imposibil. Inima razboinica!



P.S.: In ultima perioada am incercat sa pun poze pe blog si la alte postari si nu se incarcau. Tocmai poza aceasta s-a incarcat , din toate incercarile mele precedente! Internet nemernic...

joi, 23 mai 2013

Multumiri speciale surorilor mele si tuturor oamenilor din jurul meu.

"Felicitari, D******! Ai concentrat in ce ai scris tot adevarul, toata esenta! Imi era dor sa citesc lucruri scrise de tine!  
Atata eleganta, atata diplomatie si totusi atat de mult adevar spus din " gura unei micute blonde", " o micuta blonda " ce va ajunge departe in viata daca va continua asa! Si stiu ca asa va fi! Si iti doresc tot binele din lume!"
Acesta a fost mesajul pe care l-am primit de la una dintre "surorile" mele, cea alaturi de care suport chinul pregatirilor pentru facultate fiindca este cea care-mi va fi colega de facultate. Nu ma asteptam ca fragmentul scris de mine sa aiba atatia cititori. Ma bucur ca inca mai exista oameni care apreciaza esenta cuvintelor. Ma bucur ca inca mai exista oameni care citesc diferite lucruri, in afara de ziare si reviste. Si ma bucur ca mai exista oameni care stiu ca sufletul trebuie sa ni-l hranim cu lucruri frumoase. 
De aceea iubesc eu oamenii. Fiindca sunt speciali indiferent de fata pe care vor ei sa o arate la inceput. Este un lucru firesc ca fiecare dintre noi sa-si doreasca sa para intr-un fel sau altul in fata celorlalti. Insa timpul da jos masca si scoate la suprafata "miezul" frumos al fiecaruia. Comunicarea este firul de legatura intre noi, oamenii. De aceea este esential sa ne exprimam fata de ceilalti fara nicio teama. 
Sunt dependenta de oameni, in general. Nu pot trai fara ei si nu pot trai fara sa le observ chicotind stangaciile si greselile. Nu pot sa stau fara a le expune situatiile si fara sa-i linistesc atunci cand se afla in momente dificile. Oamenii din jurul meu m-au ajutat sa devin cine sunt acum. Palmele si zambetele lor mi-au conturat caracterul. 
Am cunoscut atat de multi oameni frumosi si vad in jurul meu atat de multi oameni speciali, incat uneori cred ca nu sunt demna sa am astfel de persoane in jur. In ultimele luni am reusit sa creez mai multe conexiuni cu cei care ma inconjoara (colegi,prieteni). Ei ma stiau doar prin prisma a ceea ce am vrut eu sa le arat. Si stiau fix cat ma interesa ca ei sa stie. Nimic mai mult, nimic mai putin. Acum insa, i-am lasat sa vada cine sunt cu adevarat. I-am lasat sa patrunda in sufletelul meu si sa descopere ce ascunde el. I-am lasat sa ma asculte vorbind minute intregi, i-am lasat sa vada ca eu nu sunt tot timpul zbuciumata si zambareata, glumeata si hiperactiva. Din contra: ca fiecare furtuna are in spatele ei "linistea dinaintea furtunii". Astfel ca...au fost momente cand ei m-au fixat cu privirea lor si mi-au spus: "Doamne, esti perfecta ca psiholog. Tu te-ai nascut pentru meseria asta. Esti facuta pentru asta." Eu i-am rasplatit, in schimb, cu un zambet. Recunosc. Iubesc psihologia. Ma pasioneaza. Si nu ma pot detasa de lucrul acesta. Oricat de mult as vrea, nu pot sa-mi ascund afinitatile pentru aceasta stiinta. Ar fi inutil sa vreau asta pentru ca din modul in care vorbesc, din modul in care abordez situatiile si din modul in care imi schimb starile in functie de situatie si de oameni...ei bine, din toate acestea se observa trasaturile mele de "micuta psiholoaga". M-am nascut cu aceste trasaturi si eu le-am ajutat sa se maturizeze si sa creasca. Pana si din modul in care scriu, din frazele scrise de mine, oamenii simt ca nu sunt o superficiala si ca sunt un om care analizeaza destul de mult lucrurile. Calmul meu interior , stapanirea de sine pe care o am si controlul pe care il detin asupra mea ma ajuta foarte mult. Si inca mai am foarte multe de invatat...extrem de multe. Dar invat in fiecare zi. Fiecare zi imi aduce situatii noi in fata carora trebuie sa par pregatita. 
Si nu, nu o sa urmez Facultatea de Psihologie, spre nefericirea "surorilor" mele, care imi spun mereu ca ele o sa auda numele meu asociat termenului de "psiholog renumit" in viitor...si ca "s-o dau naibii de cariera de IT-ista sau economista". :)) Inca din clasa a IX-a aveam pseudonimul de "micuta psiholoaga". Se pare ca nici pana acum nu am scapat de el. Nu se stie unde o sa ma duca valul vietii. Vreau, intr-adevar sa fac si Psihologia ca o a II-a facultate. In principiu consider ca aceste calitati pe care le detin, acestea de fin psiholog ma vor ajuta in viata si ma vor ajuta in momentul in care va trebui sa lucrez cu oamenii. Sa lucrezi cu oamenii este foarte greu. Necesita o rabdare si o ampla intelegere a nevoilor pe care ei vor sa si le satisfaca. Trebuie tot timpul sa stii ce isi doresc ei si sa reusesti sa le produci confortul necesar cu un minim de resurse. Momentan nu imi doresc decat sa fiu o prietena buna, o "sora" buna sa nu-i dezamagesc pe cei din jur...si sa-i "consiliez" in momentele in care au nevoie de acest lucru. Am invatat ca pana si in momentul in care o sa spui ca nu mai poti, atunci cand un prieten iti va cere ajutorul, inevitabil tu vei fi acolo pentru a-l sprijini. In orice moment mi se va cere ajutorul, sau voi fi sunata, eu voi fi acolo indiferent de cine imi va cere ajutorul, la orice ora din zi si din noapte.
Ma bucur ca am atatea persoane minunate langa mine si ca reusim sa trecem prin momente bune/rele impreuna. Sunt atat de fericita cand primesc incurajari, cand mi se scriu cuvinte frumoase , cand primesc scrisori de la prietenele mele in care aud numai lucruri de bine... Simt ca viata nu trece pe langa mine, simt ca fac lucruri bune si simt ca legatura mea cu cei din jur creste si ca reusim sa ne intelegem reciproc. In momentul in care reusesti sa simti ce isi doreste celalalt si sa stii ceea ce urmeaza sa zica sau sa faca, inseamna ca deja putem vorbi de legatura aceea de "doi in unu".
Sunt un om simplu...care are o viata simpla in maini. Ma bucur de fiecare moment, de toate lucrurile marunte pe care le primesc sau pe care le fac. Imi amintesc de scrisoarea pe care am primit-o de ziua mea anul acesta, de la una dintre "surioare" si pe care am citit-o cu sufletul la gura...sau de biletelul de 3 cm gasit in cutia cu cercei pe care scria "Inimioare micute pentru o fata cu inima mare!"
Efectiv ma bucur ca va am langa mine si ma simt un om norocos pentru ca fac parte din viata voastra! Pupicei

miercuri, 22 mai 2013

Dimineata...

M-am trezit disperata dupa o cafea... insa n-am gasit. Asa ca m-am gandit la o melodie buna...insa n-am gasit. Mi-am facut dimineata mai frumoasa cu altceva...

"Excepţiile… Ah, excepţiile! Cred că n-o să-mi ajungă ţigările la câte am de spus despre ele. Blonde, brunete, înalte, cu forme sau fără, ele sunt femeile pe care orice dintre noi, cei care pulsam testosteron, şi le-ar dori alături. Poate o să te întrebi ce au ele atât de special încât să-l facă chiar şi pe cel mai puternic bărbat să se amorezeze ca un adolescent, să tremure ca un copil, cine sunt ele, zeiţele care-l bulversează pe bărbatul iubit ca şi cum ar fi cel mai slab şi mai neajutorat dintre muritori?

         Excepţiile sunt femeile sigure pe ele însele şi nu pe sânii mari şi formele generoase…sunt femeile care ştiu că pot să macine creierii unui bărbat cu un gest bine plasat, cu o vorbă studiată –  dar aruncată parcă la întâmplare, cu o privire plină de subînţeles. Ele sunt femeile complete şi complexe care ştiu că noi, bărbaţii, rămânem copii toată viaţa şi că dincolo de o partidă bună de sex avem nevoie de afecţiune şi de atenţie. Şi ne oferă asta din plăcere, nu din obligaţie sau urmărind scopuri ascunse… pentru că o astfel de femeie îşi este sieşi suficientă şi poate să fie fericită şi singură. Iar dacă este, totuşi, alături de tine, sensibilitate necioplită cu numele de barbat, fii sigur că o să-ţi spună: “Iubitule, nu am nevoie de tine ca să mă faci fericită…vreau să fim fericiţi împreună!”.

         Ele sunt cele care te fac să te întrebi pe tine însuţi “Ce dracu’ a văzut la mine? Ce am făcut ca să merit o aşa femeie?”, sunt cele care te fac să te gândeşti la viitor şi lângă care te simţi împlinit, sunt femeile lângă care nu ţi-e frică să fii slab, să plângi, să urli, pentru că ştii că sunt acolo şi că o să înţeleagă. Nu sunt nici ca femeile trofeu, care aşteaptă de la tine să fii puternic şi care vor pleca la primul semn de slăbiciune, dar nici ca visătoarele, care se scufundă în propria sensibilitate şi te vor îneca şi pe tine odată cu ele. Ele sunt femeile lângă care poţi să fii tu însuţi, timid, tupeist, imatur, excitat, copil, mofturos, morocanos, nesigur, pentru că ştii că n-o să râdă de slăbiciunile tale… Excepţiile sunt femeile pentru care vei deveni tu însuţi visător şi îţi vei dori o iubire desprinsă din paginile unui roman de dragoste, te vei găsi fermecat de mintea lor, de felul în care zâmbesc ştrengar, de râsul copilăresc şi de micile capricii pe care le vei îndeplini din dragoste. Excepţiile sunt femeile care stârnesc pasiuni nebuneşti si te vor ţine treaz noaptea chiar şi când nu se vor afla lângă tine… Vei vrea să le pui lumea la picioare, fericirea lor va fi fericirea ta şi, curios precum un copil, vei dori să le pătrunzi sufletul şi mintea şi să le descoperi dincolo de fermitatea feselor, gustul buzelor, mirosul pielii şi textura părului.

         Sunt femei normale, le vezi zi de zi pe stradă, la TV, dai nas în nas cu ele prin magazine sau în cluburi. Excepţiile nu sunt frumuseţi copleşitoare, dar sunt fiinţe minunate prin simpla armonie dintre exterior şi conţinut, sunt ca o carte care nu te atrage la prima vedere, dacă pe care după ce începi să o citeşti nu poţi să o mai laşi din mână. Nu sunt mironosiţe, dar nici usuratice…sau poate că sunt, dar doar cu tine, iubitul lor, între patru pereţi. Ele sunt femeile care fac sex din plăcere, nu ca să te ţină lângă ele şi nu le este ruşine să recunoască asta. Sunt cele care îşi cunosc trupul şi sufletul şi ştiu că la capătul zilei suntem cu toţii nişte animale mânate de dorinţă, cu sânge clocotind în vene şi cu dorinţa de a deveni unul cu celălalt. Dar sufletul lor este totodată un labirint de subtilităţi… pe lângă un ambalaj frumos din carne cu ferestre mari şi pereţi frumos coloraţi, interiorul lor este fascinant… ele se dăruiesc cu totul, minte şi suflet, bărbatului care va avea norocul să le întâlnească şi să le descifreze harta trăirilor. Restul femeilor, care nu au mai mult de oferit decât plăcere carnală, vor striga sus şi tare că bărbaţii numai asta vor, însă excepţiile ştiu că sexul nu e sport olimpic şi că dincolo de uşa dormitorului e important ce mai rămâne din pofta de a-l descoperi pe celălalt, de a-l face parte din viaţa ta de acum înainte şi nu doar preţ de câteva secunde cât durează un orgasm…

         Probabil nu ţi-e clar de ce am zis că sunt excepţii. Am vorbit atâta despre ele, încât ar merita o categorie separată, nu? Ei bine, să nu fii surprins, dar le-am numit astfel pentru că ele se trag din femeile trofeu sau din visătoare. Ele sunt aceleaşi femei de care ai fugit toată viaţa ta, dar care, într-un mod paradoxal, acum ţi se par minunate. Fie se tranforma atunci când iubesc, fie le vezi tu altfel pentru că te-ai îndrăgostit, dar la momentul potrivit, într-o anumită stare sufletească ele vor fi cele pe care vei dori să le domini, să le descoperi, să le faci parte din tine. Fiecare femeie va fi la un moment dat excepţia unui bărbat…"


marți, 21 mai 2013

Te privesc



Un future pe o pajiste insorita, un copil cu o papadie in mana, un cer instelat, un trandafir cu spini, o privire goala, o inima impietrita, o mare cu turturi, un munte inzapezit, o zi prea scurta, un batran ce joaca table, o frunza luata de vant, o buburuza pe un mar copt. Visez . Si-ti zambesc. Cu acelasi zambet pe care il port atunci cand vreau sa-ti spun ceva. Si ma privesti. Cu aceeasi privire a omului care nu intelege ce se intampla. Si iarasi iti zambesc.  Dar ,de data aceasta,nu ma mai privesti. Imi zambesti. Acum porti zambetul de fluture obosit ce alearga dupa inca o zi fericita. Zambetul acela al disperarii,al neputintei,al dorintei imposibile. Iar acum eu te privesc. Si te privesc. Iar tu nu-mi intelegi privirea. Dar te privesc...

luni, 20 mai 2013

Eu.

" Sunt cand genial, cand bou. Cand pasional, cand apatic, cand fascinant, cand detestabil. Dar ideea unei cai de mijloc NU ma atrage!"- Mihai Bendeac

Sunt ignoranta si indiferenta, nepasatoare si infumurata. Privesc de sus, privesc in scarba lumea, ridic spranceana stanga si unduiesc buzele a sictir atunci cand ceva nu-mi convine. Sunt individualista, egoista cand vine vorba de ceva ce-mi apartine. Critic in cea mai mare parte a timpului tocmai pentru ca stiu ca nici eu nu sunt perfecta. Ma critic in fiecare secunda si-mi arunc cate o privire taioasa in oglinda atunci cand vad ca ceva nu e bine in viata mea. Nu stiu sa pierd, nu accept sa pierd, cu toate ca las impresia ca "Da, accept situatia!". Nu m-am nascut sa pierd. Sunt o ciudatenie simpatica, pe care o sa o iubesti si o sa o urasti in acelasi timp cand o sa o cunosti. Stiu asta. Ma cunosc prea bine. Imi place sa ma joc. Cuvintele sunt piesele jocului meu. Cu ele te voi face sa ma iubesti si tot cu ele te voi face sa-mi intorci spatele. Sunt orgolioasa, ironica si aroganta in momentul in care m-ai umilit. Impun respect si imi impun regulile. Risc totul pentru ce-mi doresc, insa nu calc pe cadavre. Sunt impulsiva si hotarata. Fereste-te de mine...

Sunt sensibila, linistita, calma, romantica, inocenta si copilaroasa. Ma gandesc la ceilalti si la binele lor. Nu-mi doresc sa fac rau nimanui si prefer sa-mi dublez suferinta numai sa le fie lor bine. Ma sacrific pentru fericirea altora. Visez frumos si sunt inconjurata de fluturi si buburuze. Sunt draguta cu toata lumea, zambesc tuturor si nu vreau sa ies in evidenta cu nimic. Analizez situatiile si iau cea mai buna decizie. Nu sunt razbunatoare, nu tip si nu fac scandal. Las alte persoane sa se manifeste in locul meu. Caut linistea oriunde ma duc fiindca nu pot trai o viata zbuciumata. Mi-e teama de oameni cateodata. Mi-e teama de tristete si suferinta. Asta pentru ca m-am nascut ca sa iubesc si ca sa fiu iubita. Evit certurile si situatiile conflictuale. Iubesc sa fiu inconjurata de oameni si caut afectiunea lor peste tot. Caut siguranta, protectia si hotararea celor din jur. Caut cuvinte frumoase, profunzime, sensibilitate, suflete bune si frumoase. Nu-ti ramane decat sa ma iubesti...

Asta-s eu...iar ideea unei cai de mijloc NU ma atrage! Depinde de tine ce cauti in mine. Poti gasi orice. Eu iti dau si iti arat exact ceea ce cauti si ceea ce vrei sa vezi.

duminică, 19 mai 2013

Exista atat visele cat si planurile de lunga durata.

Existi tu,in primul rand, ca om. Exista dorinta ta de a avea anumite lucruri. Exista capacitatea de a construi planuri de lunga durata. Exista aspiratiile catre viitor proiectate prin vise. Exista si ambitia, perseverenta care te duc spre tot ce-i mai bun. Cu ele, insa trebuie sa fii atent, caci sunt momente cand te orbesc si atunci nu mai vezi in jurul tau. Fiecare om are planuri de lunga durata, insa uneori acele planuri sunt schimbate total de circumstante, de oamenii din jur. Uneori e mai bine sa nu-ti faci planuri prea mari si sa nu te entuziasmezi prea tare. Eu am invatat sa nu-mi mai fac planuri, sa nu mai visez. Planuri pot fi distruse de oamenii de langa tine in cateva secunde. Visele iti pot fi spulberate intr-o clipa. E mai bine sa fii preocupat de prezent si sa nu mai chinui acest prezent cu obsesia pentru viitor. Traieste fiecare clipa fara sa te gandesti la urmatoarea. Urmatoarea clipa oricum va veni, fie ca o planuiesti tu sau nu, fie ca ii faci tu planul sau nu. Exista lucruri care nu te intreaba daca vrei sa le primesti sau nu. Ele pur si simplu vin. Asa cum exista si oameni care intra in viata ta si pur si simplu nu mai ies. Nu te intreaba daca vrei sa-i primesti. Ei pur si simplu vin. Uneori chiar vin la momentul potrivit si vin pentru a-ti schimba cursul vietii. O sa realizezi la un moment dat ca ai pierdut prea mult timp facandu-ti planuri peste planuri. Si stii ca, de obicei, cand noi oamenii planuim ceva, suntem atat de implicati incat punem foarte mult suflet si suntem foarte atenti la detalii...ceea ce inseamna ca pierdem mult timp facand aceste lucruri. Viata o sa-ti dea o palma la un moment dat, o sa te trezeasca la realitate si o sa-ti demonstreze ca de cele mai multe ori, nu suntem creati pentru a sti tot, pentru a controla tot. Noi trebuie doar sa traim frumos, fara a fi preocupati de ceea ce ne este destinat sa facem. Putem sa intervenim doar ca lucrurile ce ni se intampla sa fie mai frumoase. Atat. Cu toate aceste explicatii , totusi exista si visele...si planurile. Insa cel mai important este sa nu te ascunzi in spatele lor. Nu uita de tine, ca om. Nu uita de viata ta. Stii ca si visele...si planurile tale te pot defini pe tine ca om, pot defini nevoile tale, dorintele tale, dar si caracterul tau. Se spune "Ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa ti se intample". Ideea este sa nu cazi in lumea planurilor si sa uiti de prezent, de momentele pe care le traiesti si sa nu uiti de tine. Viata merge oricum inainte, cu sau fara planurile tale. Asa ca: de ce sa nu traiesti fiecare clipa fara sa te gandesti la urmatoarea? 

Am fost un pic dura mai sus. Recunosc. Am vrut doar sa te fac sa vezi si partea reala a lucrurilor. Am vrut sa-ti demonstrez ca exista pe de o parte o lume a viselor si planurilor, dar si o lume fara vise si planuri. E bine sa fie un echilibru intre cele doua lumi. Echilibrul il gasesti in tine.

Ei bine, asa cum tocmai vezi , aceasta "chestie" propriu-zisa mica(eu) , este nesatula (pe scurt : NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.) Dar eu sunt nesatula de tine. Nu de vise sau de planuri. Nu stiu cum se intampla, dar as musca din tine cu atata pofta incat, cred ca nici dupa un infinit de muscaturi nu m-as satura. Sunt lacoma de tine, fiindca te mai vreau...si te mai vreau... Flamanda de tine, fiindca dispari din ce in ce mai mult si fiindca timpul te scufunda in intuneric. Dornica de a te acapara si plina de egoismul de a te avea doar eu. Nesatula de ce am, constienta ca vreau mai mult. Nesatula de tine. Pe cel de acum l-as sfasia in mii si mii de bucati...ca apoi eu sa-i vindec toate ranile asa cum numai eu stiu sa fac, sa il reintregesc cu delicatete si sa-i refac toate trasaturile blande de altadata. L-as reconstrui cu cea mai mare maiestrie din lume si cu cea mai mare rabdare existenta. Pentru ca il vreau inapoi si daca as spune cuiva acest lucru, oricum nu m-ar intelege. Nu visez, nu ma amagesc. De ce nu intelegi acest lucru? Am trecut de perioada amagirilor, sperantelor, viselor. Detin maturitatea de a nu ma mai agata de iluzii. Stiu ca pot sa fac ceva ca sa schimb lucrurile. Dar nu acum. Peste putin timp, insa, vei auzi de mine. Voi reaparea din acest intuneric in care m-am ascuns. 

P.S.: Ma lasi sa te musc o data? Mi-e pofta... doar o data... si o sa incerc sa ma multumesc cu o singura muscatura... :o3 

joi, 9 mai 2013

[...]

"As fi vrut sa construiesc pentru tine o casa. Sa scriu o carte, sa mut un munte. Sa ridic un pod peste vietile dintre noi, eu , cel mai iscusit Apolodor din Damasc al tuturor iubirilor." - Alice Nastase


luni, 6 mai 2013

Perfect fara tine.

Mi-ai spus un adevar pe care n-am vrut sa-l aceept. De aceea ti-am si inchis telefonul repede si am plans de ciuda, de nervi pentru ca nu vreau sa-ti dau dreptate. Si o sa-ti demonstrez ca nu va fi ca tine. Va fi ca MINE. Ti-am spus ca nu mai vorbim pana pe 1 august. 3 luni nu o sa mai auzi de mine. Ai crezut ca ma voi "inmuia" si iti voi raspunde intr-un final la telefon, insa trebuie sa inveti sa crezi ceea ce spun. Trebuie sa am credibilitate. Cand spun NU, ramane NU, ai uitat?

Stiu ca a fost o decizie radicala. Mi-o asum. Si am atata orgoliu, incat nu voi da niciun semn de viata. Sper ca esti constient de asta. M-ai ranit! Ce sa-ti fac?! Tu ai vrut-o! Recunosc ca ,aseara mi-a parut rau ca am ridicat putin tonul si ca ti-am zis ca nu ma intereseaza nici macar un pic parerea ta despre viata mea, ca nu ma intereseaza grija pe care mi-o porti si ca nu ma intereseaza ce parere ai despre deciziile mele. M-ai obligat sa-ti spun toate acestea. M-am gandit la mine in acel moment. Am fost egoista. Dar nu-mi pot permite sa ma dezechilibrez psihic acum. Din contra: trebuie sa merg pana la capat. Chiar nu pot sa regret deciziile luate. Ori tu...ma faceai sa-mi doresc sa reflectez mai mult. Ai incredere in mine. O sa fie bine! Pe 1 august o sa ma ierti pentru tot. Atunci o sa vezi ca am avut dreptate. Nu uita: POT! Si-o sa fac asta! Iar tu o sa te imbeti de fericire si 3 luni nu o sa mai vorbesti cu mine, asa cum ai promis :D.

De dimineata cand mi-am deschis telefonul, aveam 8 mesaje, dintre care 5 de la tine. Nu, n-am 10 ani, asa cum ma intrebai intr-un mesaj. Dar nu te pot lasa sa intervii in viata mea. Nu am cum sa fac asta. Cel putin: nu acum. Nici macar nu te pot lasa sa-mi spui daca fac bine sau rau. Mi-am ales un drum, trebuie sa-mi ating scopul. Pentru asta sunt nevoita sa fac niste sacrificii, sa-mi aleg niste prioritati. Asta presupune sa renunt la tine. 3 luni renunt la tine. Revin apoi. Aminteste-ti ce mi-ai spus aseara : "O sa te sustin si in cele mai mari prostii pe care o sa le faci." si te-am intrebat: "De ce? A, da. E mai usor sa te uiti cum cineva face tampenii, decat sa-i spui ca nu face bine." ...iar tu mi-ai spus : "Esti mult prea independenta ca sa asculti de cineva. Plus ca esti precum copiii aia mici mici: atunci cand ti se zice sa nu faci ceva, tu aia faci.". Inutil imi zici sa nu fac acel lucru. O sa-l fac. Si-o sa fii mandru de mine. Doar mi-ai zis ca nu mi-e frica de nimic, doar de Dumnezeu, si ca sunt curajoasa. Incearca sa ma intelegi. Drumul meu eu mi-l fac!

P.S.: promit sa ma gandesc la tine cand o sa fac integrale... (Asa ti-am scris si in ultimul mesaj.)