Sick.

"Mi s-au umflat amigdalitatele"..spuneam acum 3 zile indignata de situatia in sine. Nu mi-am dat seama decat dupa vreo 2 ore cand mi-am adus aminte de ce am spus...ca de fapt "amigdalita" este boala cauza de umflarea AMIGDALELOR. Asta inseamna sa nu gandesti ce spui!! Acum sunt si mai rau. Gatul meu e si mai varza. Imi dau "duhul". De-aia vreau sa fie CALD...!!!!!!

Ei bine..am gasit ceva dragut zilele trecute (daca tot stau in casa fiindca amigdalele mele nu suporta aerul rece) .. si anume o parte din "Dorintele comune ale mele si ale Claudiei pentru vara trecuta" ,chestie care trebuia sa fie continuata..dar lenea e mare,timpul e pretios.. :D

P.S.: Am observat ca mi-am schimbat felul de a "spune" ceea ce simt/vreau/cer in scris. Evolutia mi se pare chiar distractiva.. si foarte faina.

Pentru ca cea de-a 19-a asa-zisa dorinta a noastra spune ca trebuie sa scriu vara perfecta,asta voi face. Incep prin a spune ca nu am nici inspiratie si nici nu stiu ce poate contine incipitul. Nu stiu care ar fi sfarsitul si nici nu stiu ce ar putea contine 'vara perfecta'.

[27 iunie 2010]
Pentru ca oamenii sunt sensibili indiferent daca arata latura aceasta sau nu si pentru ca ei pot simti multe: de la iubire si recunostinta pana la ranchiuna si incertitudine,cred ca vara aceasta ar trebui sa fie granita dintre: liniste si nerabdare, frumusete si simplitate, normal si ciudat. Sa cuprinda toate tipurile de trairi,de la cele intense in care inima iti bate cu putere fiindca stai fata in fata cu necunoscutul si cele in care simti flacari in obraji dandu-ti seama ca ochii tai privesc numai pamantul,pana la cele in care picioarele fac pasi regulati si fermi fiindca un curaj nemarginit iti pastreaza spatele drept si privirea ti-o indreapta spre cele mai indepartate zari. De la momente in care zambetele se succeda,pana la momente in care tacerea domina timpul. Toate aceste sentimente,sa le aduca vara! Sa le aduca Soarele! Sa se intercaleze si sa alunge monotonia sufletului. Sa puna mintea sa creeze ipoteze,ca,apoi tot ea sa le distruga. Sa aduca situatii noi si intamplari neasteptate,oameni noi si idei nebanuite.

Si sunt atatea de scris... iar gandurile mele nu mai pot sa clasifice ideile in functie de importanta lor. Mai bine incepem cu ideile abstracte care nu duc spre ceva concret. Sa incepem cu apusurile si cu rasariturile,pe care vara stie foarte bine sa ni le ofere. Ce poate fi mai frumos decat un apus sau un rasarit? Sunt cele ce marcheaza inceputuri si sfarsituri,cele ce delimiteaza noaptea de zi,intunericul de lumina,trecutul de prezent. Te pot face sa te simti indragostit,in siguranta,sau chiar in al 9-lea cer. Iti pot crea un moment minunat alaturi de prieteni,sau familie. Iti incanta privirile intotdeauna.Si parca vad pasi ce se indreapta spre apus cu o urma de tristete in suflet pentru ca se mai termina o zi,o zi in care totul a fost acoperit cu un val de fericire.. sau chipuri zambitoare ce saluta de dimineata,soarele ce abia rasare. Vad ceata cum se ridica deasupra muntilor,dimineata.. si un cer senin ce transmite liniste si calmitate. Nu trece mult timp si pot observa soarele ,ca un adevarat maestru al focului, cum isi ia adio de la ziua ce tocmai a trecut. Si cum ce e frumos,trece repede,apusurile si rasariturile sunt si ele niste mici fenomene spectaculoase ce trec repede. Ceea ce conteaza,insa,este ca ochii nostri sa se bucure la timp de ele. Ce-i drept,vara nu este zgarcita si ne va lasa suficient timp ca noi,sa ne bucuram de apusuri si rasarituri.

Nemarginite sunt gandurile ce-mi strabat creierul si imi pun neuronii la incercare. Nemarginite sunt sentimentele ce se agata de mine,de sufletul meu,atunci cand vorbesc de vara,de ceea ce ne place,de locurile noastre,de visele noastre si de noi,in general. Printre toate randurile acestea,care par a nu se mai termina, vreau sa pun intrebarea: Oare vara ce s-ar face fara noi,Cliii? Cine s-ar mai bucura de soare,de nori si de fluturi? De buburuze si testoase? De tot ce e al ei si numai al ei? Si sunt atatea si atatea de spus...

Pasi. Pasi marunti sau mari,grabiti sau doar lenesi. Pasi ce reusesc sa treaca peste locuri si locuri. Locuri cu incarcatura sentimentala,locuri noi nebanuite si nestrabatute,sau locuri clasice,plictisitoare si monotone. Datoria pasilor este sa ne calauzeasca mereu in plimbari. Plimbari lungi,peste care se suprapun hohote de ras si multe cuvinte. Plimbarile,vara,nu pot sa lipseasca! Niciodata! Fiindca ele ne aduc fata in fata de la kilometrii departare. Ele ne lasa sa privim natura,asa cum este ea..pura,dar sa o privim in tacere,ne lasa sa descoperim vreun univers nou,sa ne aducem aminte ca mie imi plac fluturii si tie minunatele testoase..ne lasa sa visam. Si pana la urma... de ce nu am visa? Si visele sunt minunate.