Astazi este una dintre zilele in care inima nu mai ocupa un
simplu loc din partea stanga a toracelui. Acum inima este doar partea aceea a
corpului care are doua atrii si doua ventricule si care pompeaza sange. Atat.
Inimioara mea a devenit azi un robotel. Mititica nu mai poate fi hranita cu
nimic. Hrana ei vitala a plecat,din pacate. Stii?! Nu-mi pare rau pentru nimic.
S-au produs atatea transformari bune pentru inima mea de 18 ani,incat nu
credeam ca se va intampla asa. M-am maturizat odata cu trecerea timpului si
m-am umplut cu bunatate,intelepciune si (mai ales) calmitate. Am invatat sa
simt,sa spun ce simt si sa fiu bucuroasa ca stiu ceea ce simt. Dumnezeu in
complicitate cu…cineva mi-au aratat cat de nobile sunt unele sentimente. Abia
am reusit sa-mi dau seama cum e sa te simti asa. Sunt norocoasa pentru acest
lucru,pacar ca raman doar amintirile…
P.S.: As vrea sa inchid ochii,sa vad noaptea sub pleoapele
mele si sa visez ca aceasta a fost una din zilele in care m-am dat in topogan
si am cazut in nisip fiindca nu m-a prins nimeni. Data viitoare vreau sa fiu
prinsa si ridicata pana la cer si inapoi,ca sa simt norii aproape si cerul si
soarele si luna…si toate celelalte lucruri; dupa care vreau sa ajung pe pamant
sa ma bucur de frumusetea orhideelor,frumusetea ploii si a rasaritului
reflectat in roua ierbii.
Am atatea dorinte… Sunt o fereastra deschisa in care poti
vedea atatea si atatea…poti vedea tot ceea ce vrei,tot ceea ce cauti. Nu
inchide fereastra! Asteapta sa vezi daca ai rabdare sa vezi tot ce-ti aduce
timpul!
04 august 2012