Ai crezut intr-un om
Si i-ai daruit,
Tot ce aveai mai bun in tine,
Nu stii de ce v-ati despartit
Cui sa ceri ajutor,
Nu te plangi oricui
Nici pe el nu-l chemi sa vada
C-a lasat in urma lui...
Refren:
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai ca ai pereche
Si un inger pazitor
Suflet gol,
In zbor cazut
Orbita de iubire,
Credeai ca ai totul si ai pierdut!
Cand pierzi tot ce ai avut
Uiti si cine esti,
Nu poate nimeni sa te ajute
Cu tine insati doar vorbesti!
Stai in casa si plangiEsti a nimanui
Din orgoliu nu-i vei spune,
C-a lasat in urma lui ...
Of...da. Sunt invadata de tristete,de amintiri: unele foarte vechi,altele de acum un an. Si de-as putea trece peste...dar nu pot. Nu pot,pentru ca nu exista zi in care sa nu ma rascoleasca ceva...in care vreun gand prost sa nu ma nenoroceasca. Sau nu exista zi in care sa nu vad vreo persoana si sa-mi aduc aminte de cine stie ce chestie. Parca si prietenii m-au lasat in voia vantului. Iar vantul parca ma ameteste,ma ameteste,ma ameteste si ma duce hai-hui ...nicaieri. Nimeni nu intelege,nimeni nu face nimic.
P.S.: Nu am prieteni,nu am nimic. Si ce m-as bucura daca eu m-as comporta cu ei asa cum se comporta cu mine. Mi-ar placea sa fiu si eu ca ei,eu,cea care la orice miscare pune 1000 de intrebari,gaseste solutii,gaseste motive pentru a merge mai departe cei din jurul ei,gaseste de toate. Dar na,poate eu nu merit asta si voi meritati,fraierilor! Si chiar ma refer la toata lumea,la baieti si la fete,la toti cei care,vai,aveau distictia de prieten. Ha-ha,ce sa zic?! Mai au si distinctii,dar cand ai nevoie de ei,ei nu zic nimic,ei sunt ocupati,ei nu te intreaba nici macar "ce naiba faci ma? esti bine? ai ceva?" . Si sunt niste ipocriti!!! Si daca pana acum ziceam ca spun "mi-e scarba" foarte des... e timpul sa inchei cu un "chiar mi-e scarba!!!" . Du-te alergand si tu si toata lumea! >:P>:P