miercuri, 24 martie 2010

...si fluturele a hotarat sa zboare..nu sa ramana la mine

Eu i-am dat drumul fluturelui meu,i-am spus sa plece daca asta il face fericit,i-am spus sa deschida aripile si sa zboare,desi... credeam ca va vrea sa stea cu mine,langa mine. Dar m-am inselat. El a preferat sa-si ia zborul..iar eu m-am resemnat. Poate ca acesta era destinul lui,sa plece de langa mine. Fluturii sunt imprevizibili uneori.. par mici,gingasi si nevinovati,dar uneori chiar figura aceasta inocenta te poate pacali. Oricum ar fi ei,datoria noastra este sa ii iubim asa cum sunt ...Indiferent de ce se intampla,priveste spre cer cu sfiala,nu aspira la nimic,nu visa la imposibil,nu-ti programa viata. Norii vor sti cand sa-ti dea ploaie,iar soarele va sti cand sa-ti trimita fericire. :)

miercuri, 17 martie 2010

17 Martie?!


Totul a inceput intr-o joi,pe 17 din cea de-a treia luna a anului. Atunci,la ora 12:30, la pranz deschideam pentru prima oara ochii. Era o zi frumoasa de primavara,o zi cu soare si cu multi fluturasi gingasi care vesteau venirea mea pe lume. Atunci nu stiam prea multe despre viata si despre ritmul ei haotic.Azi,da! Azi stiu ca e ziua mea! Azi fac 16 ani desi nici nu simt ca ar fi ziua mea,inca cei 15 ani insista sa ramana in prezent si nu in trecut. E placut sa vezi cum timpul trece si restrictiile cu "nu ai voie sa faci nu stiu ce pentru ca inca esti mica" se duc incet incet. In acelasi timp.. am in suflet melancolia,tristetea,indignarea fata de trecerea timpului. :( Nu vreau sa cresc! Vreau sa raman acelasi copil simpatic care de obicei pune multe intrebari! Dar.. in ciuda faptului ca o sa cresc mereu,pentru ca pana la urma asta e o regula generala pentru toti, o sa am in suflet mereu acele ganduri de copil,acel zambet inocent,acei ochi stralucitori ai copilului de odinioara. Asa cum am mai zis odata intr-o postare : "As vrea sa fiu zambetul de 17 martie". Deocamdata vad ca desi aseara eram ingrozita de niste fulgi de zapada tupeisti,azi soarele e pe cerul senin asa ca nu pot sa cer ceva mai frumos de atat de la ziua de azi. Zapada pe pamant si soare pe cer.. o combinatie la care sincer nu ma asteptam! Mai lipsesc cativa fluturasi care,sper,ma vor vizita pana la sfarsitul zilei.. ;))

Azi e timpul sa avem zambete verzi de 17 martie si fluturasi verzi in par ! :x

luni, 8 martie 2010

Mda. Pretentii?! :)))


...Imi doresc un baiat care nu ma judeca dupa aparente,dupa prieteni sau dupa marca gentii mele; cineva care nu ma judeca dupa spusele altora ci dupa felul in care ma descopera el.Un baiat care isi doreste sa ma cunoasca,care isi da seama cat de complicata ..ce fenomen anormal sunt.Un baiat complex,cu simtul umorului,pupacios,realist dar si romantic si mai ales spontan; o persoana care sa-mi starneasca interesul sa o cunosc,o persoana care ma recucereste in fiecare zi,care uraste rutina si lucrurile comune. Un baiat care la prima intalnire sa ma duca in parc sau pe camp,altundeva decat la “cafea” sau “suc”.Cineva care sa se opreasca si sa ma sarute in mijlocul strazii.O persoana care sa alerge cu mine in ploaie...fara sa ii fie frica ca o sa si murdareasca adidasii sau hainele D&G,etc... cineva care sa ma tina strans de mana ...care sa ma cifuleasca...Vreau un baiat...care sa ma stranga tare in brate...care sa aiba initiativa...sa ma conduca atunci cand am nevoie ..si sa se lase condus cand nu gaseste iesire...Un baiat…sa-mi zica ca sunt frumoasa atunci cand sunt imbracata in trening…Cineva care intelege ca am un orgoliu prostesc si ma supar din orice... Un baiat care stie ca pentru mine nu conteaza cuvinteleee..ci gesturile mici..chestiile nebunesti..care in ziua de azi nu mai conteaza pentru nimeni...O persoana care sa-mi dea mesaj in timp ce suntem chiar unul langa celalalt... Cineva care sa ma sarute pe obraz…Un baiat care sa mi aduca in loc de flori…o acadea... Cineva care da libertate cat sa nu ma simt sufocata...si care e gelos atat cat sa simt ca tine la mine...Un baiat care sa ma tina in brate noaptea si care sa se trezeasca cu jumatate de ora mai devreme..doar ca sa ma priveasca cum dorm... Cineva care sa se chinuie sa faca clatite...oricat de mult fum ar iesi din bucatarie...Cineva care sa asculte o melodie..si sa se gandeasca la mine...o persoana cu care sa ma simt in largul meu ...si care sa simt ca ma apreciaza pentru felul in care gandesc si pentru nebuniile pe care le fac..Un baiat care-mi zice cand si cum gresesc..si care-si asuma vina atunci cand el o face la randul lui..Cineva care intelege ca o relatie e formata din DOI...ca fiecare are drepturi..opinii ...si ca fiecare trebuie sa se implice intr-o anumita maniera..Nu toti o facem la fel de bine..dar pentru toate exista un inceput si un mod de a invata...care ma intelege ca uneori sunt un copil retardat, tampit si alteori imi doresc sa port o discutie serioasa...Un baiat care stie sa faca compromisuri intr-o relatie..Un baiat care sa-mi accepte si defectele,pentru ca nu sunt perfecta si sa ma iubeasca asa cum sunt..cu bune si cu rele...!
[ Nu-mi apartine chestia asta,dar nici nu stiu cine a scris-o. Pur si simplu am gasit-o in urma cu 2 ani undeva,pe internet..nu mai stiu unde si am dat de ea acum in calculator si mi-am zis ca merita sa fie postata. Dar imi place,ma regasesc in ea.. oare din cauza ca exista posibilitatea ca si eu sa-mi doresc acelasi lucru?! Orice e posibil ! :D ]

HAIDETI SA IUBIM !!! :X

duminică, 7 martie 2010


Cand sufletul ti-e rece,rece incat nu mai simti nimic : nici ca vrei sau nu vrei ceva..atunci stai si te gandesti ! Ma gandesc ca e inutil sa ma mai gandesc. Pur si simplu,totul e aiurea..mai aiurea decat mi-as fi imaginat!Greu de crezut,greu de inteles,greu de conceput..greu de perceput,dar adevarat. A descoperit cineva vreodata granita dintre dragostea prieteneasca (suna aiurea,dar cum as putea sa o denumesc altfel?! ) si dragostea,dragostea adevarata.. acea dragoste care iti fura inima,gandurile,care te face mai frumos,mai bun,care-ti aduce zambetul pe chip si roseata in obraji,care-ti pune sangele in miscare,care te face sa simti fiori numai cand auzi un glas,dar nu orice glas,ci...acel glas..al lui? De multe ori ele coincid. De multe ori iubim cu adevarat propriul nostru prieten,prietenul nostru cel mai bun inca din copilarie,sau pe cel cu care vorbim ore-n sir ..dar niciodata nu recunoastem asta. Iubim persoana care a fost alaturi de noi in momentele noastre cruciale,in momentele cand eram singuri prin ploaie si vant,persoana care a ras cu noi pana i-au curs lacrimi dulci,de fericire pe obraji,persoana care ne-a incurajat si cu care ne-am certat..persoana pe care am cunoscut-o in multe din ipostazele vietii..acea persoana. Ipotetic,toata lumea are in cap un model de potential "iubit". Dar.. chiar trebuie sa ne irosim timpul cautand "fluturele perfect" ? Fluturii sunt perfecti,pentru ca noi ii consideram perfecti,ii consideram minunati,asta pentru ca nu-i privim cu lupa sa vedem daca aripile lor sunt uniform colorate..! Si poate chiar nu sunt perfecti,poate le lipseste pulberea de culoare de pe aripa dreapta,din colt,de jos. Dar niciodata nu ne-am gandit la asta. Nici nu ne-a trecut prin cap sa ne uitam la asta. In schimb,oamenii de ce trebuie sa-i privim cu lupa? De ce trebuie sa le vedem defectele,toate defectele,absolut toate? Noi suntem perfecti??? De ce nu putem sa-i acceptam asa? De ce trebuie sa asteptam "fluturii perfecti" care nu vor veni niciodata,sau..daca vor veni,nu vor fi ai nostrii niciodata. De ce nu mai bine acceptam fluturii asa cum sunt ei,cu aripile perfecte,sau cu ele imperfecte? .. oare de ce ? Probabil din prea multa prostie,sau poate din faptul ca fiecare om vrea tot ce e mai bun pentru el,dar .. exista posibilitatea ca in timp sa descoperi ca o persoana chiar are calitati de om perfect si are si defecte,dar niste defecte care pot deveni in timp minore. Suntem oameni cu totii! Hai sa acceptam fluturii asa cum sunt ei si oamenii la fel ! [ :) ]