Umbre. Amintiri. Gol .

Umbra întunecată a fiinţei tale
Săruta pământul acoperit de petalele
Florilor moarte de trecut
De tot ce-i trist,urât şi neplăcut..

Ai plecat în tărâmul celor negri
Celor tomnatici şi plini de gânduri
În tărâmurile triste,sau poate fericite
Ale frunzelor cele mici şi pictate.
Ale petalelor transformate în stafide
Uscate,lipsite de viaţă, perfide şi moarte.

Oare te vei mai întoarce vreodată?...
Tot aerul respirat,tot ce-a fost,
Toate amintirile aduna-le-vei într-un semn
Şi-mi vei spune despre noi?

Ştiu că răspunsurile sunt incerte,pline de mister
Nu ştiu ce vrei; poate vrei să ajungi la cer
Poate vrei să întreci munţii sau fluturii
În cursa dură a supravieţuirii .
Poate vrei să păşeşti în lumea vântului
În lumea ploii şi al mirosului ei,
Să vezi păpădiile-ndeaproape
Sau orizonturile-ndepartate.

Nu ştiu nimic;cândva te cunoşteam
Acum nu ştiu cine eşti,dacă eşti om,
Dacă te văd,dacă-mi clipeşti în somn
Atunci simţeam,atunci visam..
Dar acum nu mai eşti,
Nu mai păşeşti,nu mai simţi
Nu-mi mai clipeşti,nu mai iubeşti..
Adio...