sâmbătă, 8 iunie 2013

"I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti...de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul."

Se spune ca "Nimic nu este intamplator!" . Deja am auzit propozitia de milioane de ori. 
De multe ori, un telefon poate parea banal, fara importanta. Exista momente in care, un telefon schimba totul.  Nu pot sa spun decat ca mi-e scarba. Scarba de tot ce se intampla. Si sunt dezamagita de mine. Sustineam cu tarie ca am capacitatea de a cunoaste oamenii. Se pare ca nu ma pricep la asa ceva... 

Exista oameni care efectiv refuza sa creada anumite lucruri, care refuza sa accepte anumite situatii. Aceia sunt oameni frumosi, oameni luptatori, oameni minunati. Vine un moment in care nu mai au cum sa fie asa. In momentul in care telefonul suna, iar informatiile injositoare despre altii curg...nimic nu-i mai poate face sa gandeasca pozitiv. Multumesc pentru tot. Ii multumesc timpului pentru ca ma face sa vad, pentru ca-mi da rabdare, le multumesc oamenilor pentru toate informatiile pe care mi le aduc in mod intamplator. Ridic steagul alb. Nu mai pot lupta. Razboiul s-a incheiat. A venit timpul sa incheiem acest capitol. Prea multe lucruri mi s-au spus. Nu le mai pot accepta, nu le mai pot nega, nu le mai pot suporta. Multumesc persoanei de aseara, de la celalalt fir, care o ora jumatate mi-a aruncat adevarul in fata, un adevar pe care nu-l mai pot nega. Si aici punem punct.

P.S.: La sfarsitul romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Gheorghidiu spune la un moment dat ca i-a scris Elei ca ii lasa "tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul." Acesta este momentul in care el se detaseaza de tot, constientizeaza realitatea si totodata isi reaminteste ca lucrurile materiale sunt trecatoare si fara valoare. Citatul acesta mi se pare semnificativ. Trebuie sa mentionam faptul ca Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid, care nu se poate adapta acestei societati mediocre. O dovada a inadaptarii lui o reprezinta chiar perspectiva lui diferita asupra acestei lumi plina de parveniti, materialisti, oameni care nu pot sa-si insuseasca alte valori. Cu toate ca a fost socanta, experienta plecarii ca voluntar in razboi este cea care il ajuta sa considere problemele sale cu Ela niste mediocritati. Tot ceea ce vede in timpul razboiului, tipetele de acolo, suferintele, faptul ca oamenii mureau din clipa in clipa... ii contureaza niste trasaturi definitorii. In urma acestei experiente , el reuseste sa treaca peste orgoliul de a fi inselat de catre sotia sa si ii scrie acesteia ca ii lasa tot, "tot trecutul". Cu toate ca finalul este deschis si lasa loc interpretarilor (aflat totodata in relatie de opozitie cu incipitul)...si cu toate ca nu stim ce a continuat sa faca Gheorghidiu... consider ca aceasta abandonare a trecutului il ajuta sa inchida un capitol din viata lui pentru a putea deschide un alt capitol, in care lucrurile sa fie mult mai frumoase. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: