Simt ca plec spre o lume noua,spre un nou orizont... spre infinit. Parca as pleca dintr-un punct sigur,spre necunoscutul negru. Ma bucur de ceva ce nu stiu,de incertitudine. E ilogic,nu? Parca-as pleca pentru un infinit de secunde! Promiti sa nu ma uiti? Te rog,tine-ma in bratele gandurilor tale! Te rog,nu ma uita! Mi-ar muri inima daca ar sti ca tu,ca voi toti mi-ati lasa amintirea parasita! Va iubesc,atat de mult precum iubesc verdele! V-am invatat atatea lucruri,cate m-a invatat si pe mine cineva special (M.B.),iar atunci cand aceasta fiinta a fost rapita de "maturizarea" mea,v-am invatat ce m-a invatat viata pe mine. V-am aratat putine lucruri,intr-adevar(iertati-ma pentru asta),insa ce pot face daca tot ce stiu e sa spun cuvinte? "Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare". Am respectat si v-am respectat intr-atat incat atunci cand am napustit peste cineva pe strada,mi-am cerut scuze. V-am dat foarte multe,incat eu am ramas goala la un moment dat,goala de sentimente,goala de ganduri. V-am iubit pentru ceea ce sunteti: niste simplii oameni,nu pentru ceea ce ati vrut sa pareti. V-am iertat cand v-ati impiedicat ca niste adolescenti pe mare...si v-am ridicat barbiile invatandu-va ca "Transformam orice esec intr-o glorie!". V-am iubit mintile controversate care uneori o controversau si pe a mea. Am iubit trecerile de la furtuna la soare... pentru ca am iubit sa gandesc ... am iubit sa vorbesc,am iubit oamenii. De ce am iubit atatea si nu atatia? Pentru ca sunt stangace in a arata oamenilor cat ii iubesc... Imi dau seama ca-i iubesc atunci cand ei dorm... asa cum facem toti... tinem iubirea undeva,ascunsa inauntrul cercurlui format din cele 4 zari. Suntem prostuti in a exprima ceva simplu cum e iubirea,insa enigmatici cand vine vorba de opinii. V-am indulcit zilele cu fluturii mei verzi si ati ras de rasul meu. M-ati ajutat sa fiu mai "inalta" din toate punctele de vedere. Uneori ati venit,alteori ati plecat de langa mine si astea doar cu sufletul,insa am simtit asta... si am zambit,pentru a trece mai usor de granita dintre speranta si deznadejde. Am incercat sa supravietuiesc,aratand o fata dura de buburuza ridata pentru a nu fi luata de o aripa in sus,am incercat sa ma cunosc pe mine cu ajutorul vostru,insa mi-am dat seama ca situatiile voastre imi sunt atat de cunoscute incat parca as avea 100 de vieti diferite in sange. Am incercat sa va vorbesc si cu asta cred ca am incercat totul!
Exist,nu prea tarziu,nu foarte devreme,pana nu se stie cand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu crezi ca: