duminică, 30 octombrie 2011

Asa da,asa nu?! Dar cum?

Desi razele soarelui imi "lumineaza" capul acum,este inutil. Ma simt dezamagita . De mult n-am mai simtit sentimentul acesta atat de puternic. Chiar ma simt un nimic. Simt ca gresesc undeva si nu stiu unde. Simt ca se intampla ceva ciudat si nu stiu unde se petrece acest . Simt si ca vreau ceva nou in viata mea... dar nu stiu ce vreau. Sunt atat de multe in capsorul meu...dar nimic concret. Sunt ca o frunza dezorientata. Am nevoie de echilibru. Nu mai am niciun chef...si nu mai sunt motivata de nimic. Ma intrept usor,usor de un gol infinit. Ma deranjeaza incertitudinea asta. E aiurea..: cand nu am un milion de amintiri dupa care tanjesc in cap,sunt dezamagita...si cand nu sunt dezamagita,iubesc si ma simt ranita. E un ciclu atat de scarbos si de mistuitor pentru mine,incat,nu vreau decat sa inchid ochii si sa simt doar intunericul cum imi mangaie retina.

Saptamana asta mi-au iesit trei fluturi in cale. Mi-e frica totusi ca va trebui sa aleg unul. Mi-e frica sa nu-i pierd pe toti. De doua zile chiar ma simt "pe aripile vantului". Sincer,nici nu stiu ce se petrece cu mine,dar nu-mi place de mine asa. :| Vreau normalitate in capul meu.

marți, 18 octombrie 2011

Un visator..

Sunt doar un copil cu o jumatate de gand. Ma granesc cu amintiri,cu mirosul ploii si cu imaginea rasaritului din fiecare dimineata ; asta pentru ca am agonisit o armata de amintiri, o armata de inagini.. toate diferite.. toate frumoase. Ma ranesc toate razboaiele pe care inima mea le poarta impotriva timpului, caci vremea trece oglindindu-se intr-un mic si prafi ceas si cu ea.. usor,usor.. ne trecem si noi. Cateodata mi-as dori sa pot fluiera si tot ce ma inconjoara sa se opreasca pentru cateva clipe si sa ma pot uita pe geam rabdatoare stiind ca nimic nu se va schimba in secunda urmatoare. Dar nu putem pastra timpul intr-o cutie si nici nu-l putem opri din lunga lui calatorie.
 Mereu am cate o banuiala,fie legata de oameni,fie legata de vreun aisberg,de vreun cais,cartof sau bujor. Niciodata nu sti la ce sa te astepti din partea lor.. fiindca sunt mai nesigure decat un caiet inchis plin de randuri scrise,mai nesigure decat vremea,decat cerul,decat norii.
Intotdeauna am cate o dorinta : mai reala,sau mai ireala..dar intotdeauna exista! Nu stiu insa ce "conditii" sa-i creez pentru ca ea sa se "dezvolte" frumos. Probabil pentru ca am un caracter putin nătâng in ceea ce priveste tot ce ma inconjoara.. iar lucrul acesta l-am descoperit intamplator : ma uitam la tot ce credeam ca am facut perfect si mi-am dat seama ca sunt total pe dos. 
Numar zilele in care zambesc.. si intotdeauna ma deghizez in zilele in care sunt trista. Nu ma deghizez din placere,ci fiindca n-as suporta atatea intrebari din partea unor oameni ce fug tot timpul prin jurul meu. Masca mea preferata este de om sictirit. Deoarece atunci pleaca toti.. pentru ca ma stiu atat de bine, atat de rau de fapt si nu vor sa-si depoziteze in cap o noua imagine plictisitoare.


Imi plac fluturii. Desenez fluturi verzi pe banca,am fluturi in cap,in stomac,pe retina. Unde nu exista fluturi, inventez,ii desenez si tot ii fac sa existe.


... !! :)