luni, 26 septembrie 2011

Poveste.

In seara asta, m-am jucat cu stelele. Toate erau frumoase,insa una singura mi-a atras atentia fiindca era cea mai stralucitoare dintre toate. Am vrut,intentionat,sa o smulg din "radacinile" ei si sa o iau de acolo ca sa mi-o lipesc in dreptul inimii. Voiam ca inima mea sa straluceasca precum acea steluta. Am tras de ea,dar nu se clintea. Cu mai mult curaj am incercat si a doua oara! Si a treia oara,dar nimic. Intr-un final,am luat o foarfeca,am spintecat cerul si mi-am decupat steluta. Exact cum am vrut,am lipit-o exact in dreptul inimii. Ciudat,steluta stralucitoare era acum...nestralucitoare?! Intunecata?! Urata si obisnuita?! De ce?! Ce anume ii dadea cerul si eu nu-i dadeam?! Statea la fel de confortabil pe bluza mea ca acolo sus,de unde am luat-o.
Nu mai inteleg nimic... Lumea aceasta este mult prea ciudata! Stiam eu ca in realitate ,stralucirea e doar o iluzie optica!

duminică, 25 septembrie 2011

Incipit despre fericire.


Timpul s-a oprit in loc pentru cateva secunde. Nu stiu daca au fost secunde norocoase,de success si frumoase; sau daca acestea au marcat un simplu moment neplacut din viata unui om. Atunci m-am gandit la cateva dintre miile de lucruri care ar putea face un om fericit. Desigur ca tu diferit de eu (intr-un limbaj simplu),dar ma gandesc ca vreau sa dezbatem pe larg impreuna tot ceea ce ar putea sa ne faca fericiti sau ce ar putea sa ne transforme in niste oameni cu ganduri putrezite si pe cale de descompunere.

Bun,bun,bun.Fericire! Am uitat sa va intreb: exista asa ceva? Sau …cat timp exista? Cat timp se manifesta si cum se manifesta? Si… de cate ori v-ati simtit fericiti? Pai na…toata lumea e fericita in zilele noastre. Treci pe strada,linistit si le/ii vezi cum isi spun unii altora ca “vai…ma simt maxim de fericit/a,mai maxim de maxim,intelegi?!”. Asa cum va spuneam,am invatat cuvantul fericire (datorita faptului ca il aud frecvent) ; da’ ce e aia fericire? Spuneti ca sunteti fericiti. Dar,oare,fericire inseamna sa urlii pe strada ca esti fericit in timp ce-ti studiezi unghiile roz/albastre/mov,sau eventual unghiile false de minim 5 cm? Sau inseamna sa te manifesti in fata unor straini expunandu-ti talentul de a da din maini si picioare ca un bebelus ce asteapta sa-i fie pus scutecul? Despre fericire,la fel ca si voi,am auzit multe. Aberatii pure,intotdeauna. Rare au fost si momentele in care puteam sa zic : “WOW, sunt fericita!”. Insa voi, incurcati dispozitia buna,placerea de a face un lucru,incantarea de a vedea o barza sau un drac (habar n-am) cu fericirea. Acest sentiment enigmatic,as putea spune ca dureaza foarte putin si este mult mai intens decat cele enumerate mai sus. Doar ca… din dorinta de a parea “fiinta perfecta” ce are o “viata perfecta si eventual ROZ” si lumea asta sa contina si un “al 9-lea cer”… atunci spui simplu “fratele meu,sunt fericit/a”. Oricum nimeni nu se bucura pentru fericirea ta chiar daca spui asta de 17 000 de ori in mod consecutiv,asa cum si pe mine ma lasa indiferenta toate chestiile de genul.
 Concluzionand, ai putea foarte bine sa tii pentru tine toate propozitiile referitoare la fericirea ta si sa incerci sa te gandesti daca in momentul respectiv esti intr-adevar fericit sau doar ai o stare pe care tu o asociezi cu fericirea.  

Pana data viitoare,astept pareri despre fericire: este sau nu intalnita frecvent? Este sau nu un sentiment de durata? Sau il confundam mai mereu cu alte sentimente asemanatoare?
                                                          Hello. Bye-Bye.

Va spune,
d.

duminică, 11 septembrie 2011

Revenire.

Revenire. Revenire aici in locul meu,in mediul meu,in globul meu din sticla verde in care stau doar eu: uneori singura,alteori cu voi cei ce-mi sunteti necunoscuti in proportie de 90%. Am revenit cu un aer de om usurat,cu un aer de om scapat de probleme. Suna atat de "old" ceea ce spun...dar e adevarat!!! Da,pentru ca eram incarcata cu 17 000 de idei si ganduri de care cred ca am scapat pentru ca erau inutile(asta pot spune acum). ma simt un pic nepasatoare fata de oameni...dar am acea nepasare recomandata de toti oamenii cu cap,acea nepasare care ne mai lasa sa respiram,sa ne simtim liberi si fara compromisuri. Nu pot sa spun ca astept ceva anume...asa cum de obicei tot asteptam cu nerabdare ceva si ma intristam teribil ca nu venea. Sunt pe aripile vantului. Unde o sa vrea el sa ma duca (bineinteles,cu permisiunea mea) sa ma duca! Nu-l voi opri daca "destinatia" imi va placea. Acum nu mai sunt eu cea care studiaza toate  "destinatiile" si "comanda" un drum pe care si-l doreste. Incepe o noua perioada,plina de peripetii,plina de discutii,controverse,neplaceri si bucurii. Astept sa vad cum va fi,ce va fi... iar cu detalii voi reveni pe parcurs. Pana una alta,e bine de reamintit ca am revenit cu forte proaspete.

Semneaza,
                    d.