marți, 2 august 2011

Ah... fugi ! Sa nu te vad!

Strig dupa tine zi si noapte,dimineata si seara,la rasarit si la apus...cand ma plimb si cand visez. Nu stiu daca exagerez,sau daca am masura in ganduri si in cuvinte. Mi-am uitat masura acasa. Nu stiu cauza... Imi mocneste sufletul de furia neputintei. Creierul meu pluteste de suparare. Oamenii se schimba...in rau. Si partea proasta e ca ii vezi,le zambesti si crezi ca totul e la fel ca inainte,ca ei sunt ca inainte...dar,surpriza! Lor le-a ramas doar trupul asa,poate curat,poate murdar...insa sufletul a devenit ca o mare plina de alge...o mare murdara care doar lasa celor ce o privesc impresia aceea a silei,a scarbei nedefinite.