duminică, 23 ianuarie 2011

Habar n-am.. dintr-o zi ..


Ai un singur lucru deosebit de la mine. Un fluture. Acel fluture pierdut in imensul verde al tau. Un fluture singur,pe care l-am desprins din lumea lui si ti l-am dat cu inima deschisa ca sa ai grija de el,ca sa il protejezi. Si tu? Tu ce-ai facut? I-ai inchis ochii cu palma ta,l-ai infundat si l-ai ratacit intr-un intuneric amagitor. Acum eu iti cer fluturele inapoi. Ce-ai facut cu el? Spune-mi,unde l-ai dus? dat tu,nici macar o explicatie a faptelor nu ai. Esti un om demn de tristete,dar nu orice tristete,acea tristete dura a indiferentei persoanei la care tu tii cel mai mult. Sau,mai bine,meriti sa fii parasit intr-un colt intunecat,unde sa n-ai oxigen,sa nu vezi soarele,cerul,sa nu vezi nici bucle insuportabile,sau maimute inculte "uh".
Te urasc mai mult decat as putea uri orice altceva pe lumea asta. Si sa stii ca nu calmez furtunile. te-ai inselat. You are my death. Ce pot sa cer mai mult?

P.S.: Scrise atunci cand cerul nu era nici pe departe senin,cand Soarele nu exista si era doar o simpla zi de toamna. Nu stiam incotro s-o apuc fiindca era prea intuneric,stele nu existau ca sa ma ghideze,forta nu aveam ca sa merg foarte mult. Ma dureau rafalele de vant care ma doborau,ma loveau si ma inghetau. Eram lipsita de tot ceea ce inseamna "viata".

I want to fly,but I want his wings. [20 dec 2010..ora 01:10]


E crudul adevar pe care orice-ai face tu,ca om,e inutil. Asta pentru ca a inceput cu asta si,culmea,tot cu asta a continuat si tot cu asta continua in viitor. De ce? Pur si simplu: de ce???

Degeaba in jurul tau sunt atatia oameni,daca unul singur (un anumit om) nu e... inutil. Degeaba intrebi pe toata lumea daca persoana care stie raspunsul nu-ti raspunde! Degeaba te apropii de ceva ce si-a schimbat locul,daca tu inca ii mai stii vechea adresa. Degeaba lupti daca nu ai pentru ce. Degeaba gandesti,daca nu concepi nimic. Degeaba vorbesti,dar faptele?

Cand florile vor deveni zambete
Mici stralucitoare ca niste paiete
Primavara toata va zambi
Doar atunci cand florile vor inflori.

Atunci cand florile vor zambi,primavara va fi indescriptibila. Cand oamenii vor gasi primavara,vor intra in taramul zambetelor.

P.S.: As fi vrut sa privesc spre cer si sa vad apusul zilei de 17. nov. 2009.. insa cerul era mult prea intunecat,iar eu eram mult prea absurda. Si cum ceva absurd nu poate imbratisa ceva minunat cum e cerul.. totul s-a rezumat la o tacere apasatoare in care nici stelele nu ne luminau chipurile. Timpul e de vina! Hai mergi! Ori mai repede,ori opreste-te,ori inainteaza in trecut! Urasc prezentul! Urasc timpul! :|

I want to fly,but I want his wings.

5 oct. : Artificiul drumului e ca stii unde ii dai drumul,dar nu sti unde rasare.


Drumul e lung si anevoios. Conteaza ca noi stim sa mergem. Si mersul e un lucru destul de dificil. Unii stiu doar sa zboare,altii incearca mersul pe apa in picioare,iar altii,mai "avansati" merg pe pamant. Cu totii au ceva in comun: mersul. Dar de asemenea au ceva diferit: tipul/genul de mers. Astfel,chiar daca nu este atat de vizibil,ei sunt indubitabil diferiti. Problema este: ce vor face ei pe ploaie,sau in mijlocul iernii? Vor putea oare,picaturile de ploaie sa le spele culorile sufletului? Vor putea,oare,fulgii de nea sa le inghete gandurile? Va putea,oare,vantul sa le dezorienteze pasii? Cate obstacole se vor ivi pe drumul lor?
Ah si daca ar sti ca timpul nici macar nu le va lasa o clipa de ragaz,pentru a incerca sa-si proiecteze urmatorul pas... Si daca ar sti ca cerul nici macar nu le va da vreo atentionare de ploaie,ninsoare sau soare,ci totul se va intampla pur si simplu... Si daca ar sti ca toate lucrurile sunt poate altfel la inceput,iar pe parcurs se schimba asa cum se schimba si drumurile independent de vointa noastra. Totul,dar absolut totul ar arata altfel.

Din dimineata zilei de 01.01.2011.


Respir intr-o dimineata relativ banala,in care cica imbatranesc cu un an. S-ar zice ca Anul Nou aduce schimbari: schimbari de ce? De comportamente? Amintiri? Oameni? Cine-mi poate inlocui amintirile? Cine? Nimeni,asta pentru ca eu le-am creat. Si da! Stiu ca nu le-am creat singura,de nebuna,intr-o jungla! Le-am creat cu oamenii,cei care au fost mult prea grabiti pentru a savura alaturi de mine amintirea clipelor placute si de a ne "hlizi" impreuna rememorandu-le pe cele dezamagitoare sau cu certuri absurde. Asta pentru ca nimicul mintii unui om poate fi gigantic si poate uimi pana si un elefant. Asa-s oamenii. Ipocriti. Apreciaza toate chestiile demne de un cos de gunoi. Dar asa-i in viata: apreciezi binele dupa ce dai de rau. Nu mai conteaza!!

Totusi e un alt an. Inca e ciudat fiindca nu realizez asta (nici nu vreau momentan). Mi-a placut 2010,desi a fost un an al dezamagirilor complete si inextricabile. Nici asta nu mai conteaza. Din toate am invatat ceva. As vrea sa pot recupera in 2011 ceva,care cred,imi apartine. Intr-adevar,am mai multe pretentii in ceea ce priveste 2011. Vreau mai mult din toate,desi nu cer intr-un mod exigent sa se intample exact ceea ce vreau eu. Un lucru e cert: nu-mi place trecerea timpului.Scarba fata de lucrurile poleite cu dispret,minciuna ipocrita a amintirilor. Vreau sa fug din lumea infinita a gandurilor. Evadez.

Rasaritul,tocmai el care este simbolul unui inceput,indiferent cat de mic. Culmea ironiei,a aparut pe cer! Oare de ce? De ce,cand eu nu vad decat dezamagire? Sunt intr-o antiteza subliniata cele doua lucruri: rasaritul si dezamagirea vietii. E cam falsa si expirata ironia asta. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta,ca in fiecare zi apare cate un rasarit pe cer,chiar daca eu il vad,nu?

[Convorbire cu Claudia]

- Stramtoarea mea a devenit ocean.
- Si stramtoarea ta facea legatura intre ceva,sau era plina de ...?
- facea legatura dintre ganduri si sentimente..........
- Ai o distanta mare intre ganduri si sentimente... Dar pana sa le reunesti,care te ajuta in alegeri acum?
- Pai ele nu mai exista individual. Ceva nul le-a inlocuit.
- Nu ai ganduri si sentimente? :| Este imposibil. Trebuie(si asta e cu must) sa le recuperezi. caci ele sunt doar imprastiate din cauza incertitudinii,sau ascunse din cauza fricii.


I will be right here waiting for you!

Nu-mi pasa ca esti departe si nu ma auzi si nu ma vezi(sau poate nu vrei sa ma vezi,auzi) ..nu-mi pasa de nimic. Eu sunt aici si voi fi aici inca mult timp de acum incolo. :)

Semneaza: un actor mai putin grabit! :)

Dezordine.


Cu cateva zile in urma,acum cateva minute (milioane,miliarde de minute),acum cateva ore(sute,evident),la aceeasi minunata ora dintr-un patetic orar mizerabil,faceam altceva. Mi-e dor,desi mi-e scarba de sentimentul acesta care ma patrunde. Mi-e dor pentru ca am timp sa am sentimentul acesta...si pentru ca eu am zis ca avem timp pentru toate prin prisma acelui scriitor...stii tu.

P.S.: Am nevoie de o ploaie care sa-mi balaceasca gandurile,sa-mi bulbuceasca cuvintele si sa-mi spele zambetul...

Intotdeauna lucrurile /oamenii pe care nu ii avem ne sunt odiosi/odioase fiindca mintea ne este ghidata de proverbul "vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acri". E ciudat ca nu luptam,ca nu depunem efort,ca nu ducem razboaie cu noi insine pentru a le obtine pe acestea.

vineri, 14 ianuarie 2011

Din prima zi de 9 a anului acesta.

* Imi doresc sa-l vad,dar nu in situatii tragice.
* Imi doresc sa-l vad intr-un mod frumos.
* Imi doresc sa cred ca nu e un om rau,sau ca nu e ca ceilalti.
* Imi doresc sa cred ca nu-l urasc.

Intr-o lume rea,in care oamenii sunt cu tine numai la rau si atunci fac asta doar ca sa se hlizeasca pe la spate,mi-e greu sa cred ca oamenii nu se baga in seama singuri si ca nu fac rau intentionat. Nu ma cred intr-un film cu Rapunzel in care stiu sigur ca se va termina favorabil pentru ea si cel de langa ea...asta pentru ca stiu ca e practic imposibil!

P.S.: I'm just tired. Good Night!

vis/realitate.


Azi ma trezesc dintr-un vis zbuciumat. Inca nu apuc sa ma gandesc la tine,ca de obicei,pentru ca sunt inca cu parul pe fata si cu ochii mai mult inchisi. Sunetele acelea...acelea,acelea,sunt versurile acelea frumoase care ma descriu indirect pe mine. Si pe tine te descriu? Iarasi apari?..

- Buna! (Sufletul meu te saluta! Apreciezi,nu?)
- . . .
- Stii? Imi aduc aminte de tine! Erai... simpatic! :D (Ochii mei isi amintesc de tine ! Ii vezi? Priveste-i doar!)
- . . .
- As vrea doar sa-ti spun ceva... Would you save my soul tonight? (Bataile inimii mele te cheama.)
- . . .
- Vreau tacerea ochilor tai,acum! (Vreau putina liniste care sa te includa...)
. . .
- Nu vreau mari si tari,nici macar Luna nu o mai vreau...esti...de acord sa-mi dai o imbratisare? (E doar o...nevoie necesara [ca sa spun asa] )...
- . . .
- Am nevoie de un cuvant,doar unul! (Spiritul meu sensibil il vrea... )
- . . .
- Desi toate acestea imi sunt necesare,toate te includ pe tine. Fara tine,ele sunt... 0. Esti departe,nu? Si nu te vei mai intoarce niciodata,nu? (Poate ca nu stiai,dar un om in lumea aceasta mare,avea nevoie de tine...daca-ai stii cine este acel om,ce-ai face?... )
- . . .
- Si te mai vreau... si te mai vreau...dar adorm in lipsa ta.

Merg in vis. Fac pasi mari,mici,colorati si uneori negri. Te vad. Esti langa stejarul acela din stanga. Ma intreb ce cauti acolo... Credeam ca acel copac este doar al meu. Te-as ruga sa pleci de acolo,insa mi-e teama ca ma voi trezi din somn. Prefer sa te vad,macar in vis... Sacrificiul visului!
Gata! Trezirea! cea de-a doua trezire este aici. Vad lumina zilei si-un perete verde. Sunt in siguranta. Acum stiu ca nu m-am ''sacrificat'' degeaba. Te-am lasat in vis,in siguranta! :)


P.S. : ciudat! [din ora de franceza]