Amintindu-mi de toate momentele mele in care nu am fost in stare sa fac ce simt,sa spun ce simt,sa urlu de fericire,sau sa crizez de suparare.

..Si poate toate lucrurile se intampla cu un motiv. Nu stiu. De fapt niciodata nu am crezut cu adevarat in aceasta sintagma bine cunoscuta. Poate fiindca eu cred ca de obicei noi contribuim la tot ce se intampla si nu cred in pure coincidente. E adevarat si ca in ultimul timp am mai avut dovezi clare cum ca sunt lucruri care se intampla si atat: nu-ti cer acordul,nu te intreaba "pot sa vin?", "pot sa vorbesc?". Am avut momente in care am fost la pamant,momente in care nu gaseam usa prin care sa ies sa vad Soarele. In acele momente au rasarit persoanele potrivite,la momentele potrivite,care mi-au spus lucruri total diferite de tot ce simteam eu... din care am extras exact ceea ce am avut nevoie ca sa imi revin,am extras seva necesara . Asa si azi... Dintr-o data... a fost abordat un subiect tampit cu o persoana care nu e nici cea mai buna prietena,nici fiinta cu care comunic cel mai mult,nici nimic... Pur si simplu am vorbit. M-a surprins ca ,desi am pronuntat cuvinte timp de 15 minute... totusi... am spus atat de multe,incat am mai fi vrut sa vorbim,dar circumstantele nu ne mai dadeau voie. M-a lasat pe ganduri. Din nou mi-am ravasit toate gandurile,tot,tot,tot. Mi-a spus ca regreta multe. Regreta ca nu a facut ceea ce trebuia la momentul potrivit. Regreta ca timpul a trecut pe langa ea ...ca poate din timiditate,sau din dorinta de a nu se implica nu si-a impus punctul e vedere; a pierdut. Totul i-a trecut prin fata ochilor,iar ea n-a facut nimic. A asteptat. Ce a asteptat?! Nici ea nu stie. I se citea in ochi faptul ca este o invinsa resemnata. E prea tarziu in cazul ei sa mai faca ceva! Dar... stia ca trebuie sa ii incurajeze pe ceilalti sa faca ceea ce trebuie in viata,sa aiba curajul sa vorbeasca,sa isi apere teritoriile si tot ce e al lor,sa infrunte lumea,sa lase timiditatea,regulile si tot ceea ce tine de . Viata e o lupta! Doar cei puternici trec cu capul sus prin ea... restul de oameni slabi se pierd in Univers si traiesc toata viata cu regretul ca nu au facut ceea ce trebuia ,ca nu au spus cuvantul acela,sau altul... ca nu au luat in brate pe cineva atunci cand au simtit,dar ca apoi a fost prea tarziu. Regretele ei erau mari. Pierduse multe. Trecuse si de anii de liceu.. si de cei de studentie.. si de multi ani. E la o varsta la care priveste in urma si regreta. Iar eu am privit-o in ochi si m-am gandit la mine. Oare tomai in momentul acesta pierd ceva? Oare puteam sa fac mai multe si nu am facut? Oare chiar am pierdut oameni,imbratisari,situatii si vise? Ce pot sa fac? Unde ma aflu? Cum as putea sa dau timpul inapoi?... Nu vreau sa fiu invinsa! Vreau sa pot face ceea ce trebuie la mometul potrivit. Nu vreau sa am regrete.. pentru ca nu pot trai sau nu as putea trai cu gandul ca as fi putut sa schimb ceva si nu am facut-o...

P.S. : "Când viaţa îţi dă motive să plângi, demonstrează că ai o mie şi unul de motive să râzi." . ["E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem."] * "Moartea pune punct şi iubirilor, şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte." "Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul." = "Răbdarea înseamnă suferinţă de sine." * "Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă." * "Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea." "Îmi vine să plâng, dar şi dacă aş plânge, nu ar veni nimeni să mă salveze." * "Ai crezut şi poate încă mai crezi că sunt proastă. Ah, e foarte firesc să judeci aşa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decât ai fi avut nevoie, şi nu ştiu dacă o femeie îndrăgostită raţionează vreodată cu creierul."