vineri, 24 decembrie 2010

It must have been love/ But it's over now...

"It must" - o obligatie. Da,trebuie. Cate lucruri nu sunt necesare?! Suntem oameni,avem nevoie de atatea si atatea... De cele mai multe ori avem nevoie ca sufletul nostru sa fie umplut pana in cel mai mic coltisor cu caldura sufleteasca. Avem nevoie de o patura tocmai buna de intins pe iarba,pe suprafata careia sa privim apusul adancindu-ne in ganduri. Avem nevoie de infinit. Dar totul are un sfarsit. Vine o vreme cand tragem o linie sub noi si incepem sa adunam amintirile,sa ii numaram pe toti cei care s-au grabit sa plece din viata noastra,sa ducem la gunoi toate clipele urate,dar si sa ne aducem cateodata aminte de ele fiindca nu sunt biodegradabile. Totul se termina imediat dupa ce incepe; asta pentru ca suntem oameni. Viata e un sir lung de note muzicale,in care unele sunt pe linii mai inalte,iar altele sunt pe linii mai joase. Altele sunt chiar pe linia de mijloc. Oscilam. Asta pentru ca altfel ar interveni monotonia gretoasa.

P.S. : Gandeste-te ca un nor nu stie data,ora,anul in care s-a 'nascut' si in care a 'murit' ; insa tu stii multe atat despre tine cat si despre cei din jur.

Avem totul,insa am putea risca totul pariind ca avem nimic. Suntem oameni si asta ar putea explica totul.


[scrisa intr-o ora de desen din octombrie.] :)

miercuri, 22 decembrie 2010

:x


Ieri , am implinit 1 an de "blogareala" !!! ;))

marți, 7 decembrie 2010

Unii asa si unii asa.


Poate ca sunt momente in care imi vine sa urlu de fericire,insa imi dau seama ca nu ma aude nimeni si atunci ma opresc,imi iau avant si tac. Dar poate sunt momente in care vreau ca timpul sa se opreasca in loc,ca oamenii sa taca fiindca,am nevoie de liniste,de calmul acela al omului care tine un secret. Azi mi-am dat seama ca exista oameni sensibili,ca exista bunatate,curaj,ca exista durere si de ce nu,lacrimi si zambete vii... mituri care credeam ca au fost ingropate de mult. Fiecare persoana,poate traieste acum,in clipa asta cu un scop,poate viata i-a fost data cu un motiv. Unii poate exista ca sa emane fericire in jurul lor,pentru a alunga tristeti,sau poate doar pentru a oferi o imbratisare unui om care ii iese pur si simplu in cale. Alti oameni,sunt conceputi frumos,au talente,au sentimente,simt si viseaza profund. Sunt speciali in felul lor unic de a-si exprima starile prin: miscari,note muzicale,linii,forme,culori. Ii apreciez pentru asta,fiindca au ceea ce eu nu am: talent innascut. Si mai sunt oameni,ca mine,oameni simpli care inca nu si-au descoperit niciun talent,nicio virtute,care nu si-au gasit locul in lumea aceasta extrem de mare si de ciudata ca ne plimba de colo colo ca un vant ce zboara frunzele toamnei cu rafalele lui..

TIMP !!

Uneori avem timp pentru un infinit de lucruri neinsemnate care,nu fac decat sa ne ocupe zile,minute si secunde din vietile noastre.. Insa uitam sa privim cerul,sa ne "scaldam" in razele Soarelui si sa ne intepam ca niste copii in spinii tarndafirilor. Uitam toate acestea crezand ca suntem inteligenti: inteligenti cu ceilalti oameni,cu lucrurile,cu timpul,cu circumstantele,insa "Inteligenta este aroganta educata". Si totusi,se pare ca avem timp sa fim inteligenti. Suntem tot timpul prizonierii mintii,captivi undeva intre prezent,trecut si viitor,inlantuiti in mijlocul gandurilor. Vrem sa vorbim,insa nu ne gasim cuvintele,desi in minte ni se plimba un infinit de fraze. Cuprindem viata prin verbe sau cu ajutorul lor. E foarte simplu si comod sa ne ascundem in spatele cuvintelor. Simtim timpul cum trece pe langa noi,dar nici nu apucam sa-l salutam.Suntem ingeri cu aripile-n vant. Furtuni ce se indreapta spre locuri necunoscute. Ganduri hoinare. Fluturi mult prea mici ce traiesc intr-o lume mult prea zbuciumata. Zburam spre necunoscut. Zburam spre zari unde nu stim daca vom mai gasi Soarele,daca vom mai gasi Luna. Nu stim daca ajungem in locuri ploioase,nici daca ajungem in locuri cu doar doua anotimpuri. Si totusi avem timp pentru toate astea si pentru multe altele. Uneori sa intelegi ceva e ca si cum incerci sa vezi diferenta dintre doua panze de paianjen. Da,exact. E foarte complicat.
Sa lasam si fluturii si panzele de paianjen si Luna si Soarele si tot ceea ce poate starni starea de abureala totala pentru unii. Timpul nu-l putem lasa in pace,cel putin eu nu-l pot lasa. Stii de ce? Pentru ca toata viata m-am luptat cu timpul. Intotdeauna am fost in contratimp. Niciodata nu am inteles de ce trece atat de repede,de ce lasa atatea si atatea urme in spatele lui. Nu am inteles daca e de partea mea sau a altei persoane,nu am inteles de ce exista. De ce exista? Ca sa faca numai probleme,sa creeze razboaie din cauza trecerii lui,ca sa urateasca oamenii? Sa fim seriosi...cine apreciaza timpul? Timpul e drumul spre sfarsit,spre orice sfarsit. Timpul e dovada vie a faptului ca toate lucrurile se termina la un moment dat. Toate sfarsiturile sunt daca nu tragice,cel putin triste si fara urma de indoiala ca sunt si amare. Timpul e sfarsitul omului. Timpul e invizibil,inselator,apasator.
Sunt de acord ca te poti ascunde in spatele cuvintelor si ca acest lucru este destul de usor de facut. Uneori cuvintele sunt "colacul de salvare" in anumite situatii,insa in spatele timpului nu te poti ascunde fiindca diferenta intre timp si cuvinte este ca : timpul lasa urme certe,clare,vizibile; insa cuvintele nu lasa urme atat de <sigure> .Nu ma ascund in spatele cuvintelor. Sau poate fac asta chiar acum,sau in general... insa fara sa-mi dau seama. Totusi,ce altceva ,in afara de cuvinte poate exprima ceea ce crezi,simti,vrei?
Revenind la timp,timpul nu este chiar un prieten al omului,dar nici un dusman. Avem timp pentru toate,iar dovada vie a acestui lucru suntem chiar noi,faptul ca existam si supravietuim facand exact ceea ce vrem ,asta pentru ca timpul aduce si bune si rele si bucurie si dezamagiri si incertitudine..si toate tipurile de trairi (de la un pol,la celalalt pol)