sâmbătă, 26 decembrie 2009

Niste dorinte: poate pentru unii mai normale,poate pentru altii mai anormale


*As vrea sa fiu soarele care topeste zapada
*As vrea sa fiu clovnul care face copiii sa rada
*As vrea sa fiu verdele care ma innebuneste pe mine
*As vrea sa fiu cerul senin care ma face sa zambesc
*As vrea sa fiu sunetul ploii care ma adoarme
*As vrea sa fiu randurile triste ale unei carti ce nasc lacrimi
*As vrea sa fiu zambetul de 17martie
*As vrea sa fiu sentimentul profund pe care-l am cand ascult "aceeasi melodie"
*As vrea sa fiu cuvantul rece si patrunzator spus la nervi
*As vrea sa fiu visul pe care il am spre dimineata
*As vrea sa fiu viitorul meu
*As vrea sa fiu cateva note muzicale ale unui cantec
*As vrea sa fiu pentru o zi profesoara de romana
*As vrea sa fiu primavara pentru o zi ca sa ma bucur de verdele naturii
*As vrea sa fiu pentru o zi moarta,sa vad cum e
*As vrea sa fiu zana bucuriei si a iubirii
*As vrea sa fiu un fluture iarna
*As vrea sa schimb modul de a gandi al unora
*As vrea sa fiu pata de culoare din viata oamenilor
*As vrea sa fiu copilul care pune multe intrebari
*As vrea sa fiu un intelept si sa spun cuvinte mari
*As vrea sa fiu caldura emanata de razele soarelui
*As vrea sa zbor precum un fluture,vara
*As vrea sa fiu ghemul de cuvinte spus de profa de romana la "Ultimul clopotel"
*As vrea sa fiu lacrima ce-mi aduce aminte de orele de romana
*As vrea sa fiu gandul pozitiv al fiecarui moment
*As vrea sa fiu stralucirea unei dimineti la rasarit
*As vrea sa fiu puzzle-ul ce il chinuie pe copil sa-l descifreze
*As vrea sa fiu stejarul din stanga strazii
*As vrea sa fiu greierele care canta si ursul koala care leneveste
*As vrea sa fiu bruneta,sa vad cum e
*As vrea sa pot citi mesajul stelelor
*As vrea sa fiu din nou naiva
*As vrea sa fiu din nou copil.

marți, 22 decembrie 2009

Frumusetile uitate




Totul pare-a fi banal!
Oamenii nu mai privesc cerul
Pentru ca s-a inventat TV-ul
Mersul pe jos e o raritate
Ca doar masina-i o utilitate.
Nu mai auzi cuvinte dulci prin metrouri
Ca doar exista sms-uri.

Gandurile par a fi parasite
Fiind inlocuite de ziarele citite
Ori de vreo noua barfa,de vreo noutate
Ce par a fi mai interesante.

Adultii au o lume a lor
Unde fac numai ce vor
Fara sa le pese de frumusetile din jurul lor
Ce-i inconjoara ca un ecou.

Si nimeni nu a observat
Albastrul cerului mai colorat
Pentru ca,na,toti sunt mai ocupati
Decat mine,care am remarcat.
De mirosul ploii daca-i intreb
Ar fi o intrebare de tip: SECRET!

Totul imi pare a fi o poveste mare
Cu stres,telefon,masina si-un salariu mare
In care totul pare a fi o intamplare
De dinainte de culcare.

Totusi,eu inca mai sper
Sa le dau oamenilor un reper
Cum sa ajunga la speranta
Care mentine viata,
Cum sa traiasca clipa
Fara sa vorbeasca despre FIFA;
Facand doar gesturi simple
Cu semnificatii multiple.

Acum simt ca maine va fi o noua zi
Cu roua,vise mii si mii
Unde viata va capata un sens
Dincolo de consens!

[scrisa de mine pe 20 decembrie 2008 :D ]

O iarna mai... colorata?!


E iarna. Stiu asta. Nici dupa iarna nu ma prea omor. Te intrebi "de ce?" ? Ei bine... nici eu nu am un raspuns,momentan,la aceasta intrebare. Pur si simplu... nu ma omor dupa iarna. Parca e prea... alba. O sa spui : "Heei,logic ca e alba din moment ce e iarna!". Sunt de acord cu tine,dar,totusi,mult prea mult alb. In fine... parerea mea. Poate ca asa se deosebeste iarna de celelalte anotimpuri. Fiind iarna... ce poti sa faci?! Ori sa citesti vreo carte in casa la caldura,ori sa te joci cu zapada,ori sa lenevesti aiurea pana cand cazi in plasa plictiselii si incepi sa-ti iei campii. Eu am ales sa ma joc cu zapada,sa fac bulgari,sa-i arunc in aer si sa-i plesnesc facand omatul sa pluteasca. Eram constienta ca "sunt prea mare pentru asta",dar nu-mi pasa. Continuam vesela sa fac asta si nu ma mai opream din facut bulgari peste bulgari si peste bulgari alti bulgari,incat daca stau sa analizez situatia,cred ca as fi putut sa-mi reconstruiesc covorul din camera numai din bulgari!... Wow...ce nebunie! M-am oprit,insa,inainte sa arunc in aer si ultimul bulgare. Ramasesem concentrata pe un lucru,cu privirea la cerul albicios. Da' totul e alb? Chiar totul? Pana si crengile copacilor sunt mai mult acoperite de zapada. Si atunci m-am gandit: Cum ar fi sa existe fluturi iarna? Atunci totul a devenit fluturizat,ca sa zic asa,in mintea mea. Mi-am zis ca e o nebunie,dar nebunia asta e a mea. Brusc,intrebarea aceea imi tulbura gandirea; ma facea sa ma gandesc din ce in ce mai mult la asta. Am inchis ochii si mi-am imaginat fluturi zburand iarna,fluturi purpurii,albastri,verzi,maro,portocalii. Pluteau. Ii vedeam plutind,zburand ca niste zane colorate. Pasnici,mici cum sunt ei si plini de viata dadeau din aripi chemand parca speranta la ei... dadeau din aripi lent,lent si imi dadeam seama ca faceau asta intentionat ca sa nu spulbere coloarea fina a aripilor lor. Am deschis ochii,cred ca de teama sa nu fie totul ireal. Chiar era ireal. Mi-am dat seama ca nu exista fluturi iarna. Dar de ce atunci cand inchideam ochii vedeam fluturi intr-un peisaj iernatic? Pentru ca in sufletul meu exista fluturi iarna...si eu traiesc prin ei,acum,iarna. Acum intelegeam de ce nu ma omor dupa iarna: pentru ca simteam lipsa fluturilor. Am relizat de asemenea de ce imi place primavara: imi place fiindca natura renaste si devine colorata,cresc florile,apar gazele,fluturii mei iubiti..cei care traiesc doar o zi. Da,fluturii traiesc doar 1zi ! Dar traiesc. Sunt plini de viata,de speranta,de culoare,emana fericire si dragoste,sunt puri,mici,gingasi,minunati. De aceea am decis sa transform iarna in ceva mai colorat decat "albul" acela vesnic,asta cu ajutorul fluturilor mei cu pigment de speranta. Oricand ma gandesc la iarna,inchid ochii si vad fluturi zburand printre nameti. Mi se pare mai mult decat minunata imaginea aceasta... iar contrastul zapazii albicioase cu haoticele culori ale fluturilor este... mai mult decat indescriptibila.. [ asta pentru ca asa s-a intamplat :D ]

Ma tot gandesc.Ma gandesc,dar nu la mine.Nu am ajuns atat de egoista incat sa-mi petrec vacanta gandindu-ma la mine.Ma gandesc la un "NOI" care exista de 7 ani.Suntem prietene.Sunt prietena ei de 7 ani. O stiu langa mine oriund:in somn,la scoala,cand mananc,cand ma cert cu cineva,cand imi fac prieteni noi,cand sunt trista si cand scriu (bla,bla bla) partile de puzzle care vor alcatui"Magia unui fluturas care traieste iarna".Si nu e langa mine cu trupul,dar e cu sufletul si o simt. Am fost alaturi una de cealalta mereu.Cum e sa spui cu inima deschisa cuiva,un secret de-al tau?Noi stim asta.
*Am invatat impreuna ca "Avem timp pentru toate" asa de bine cum am invatat sa fim neconditionat prietene.
Am incercat sa-i fiu alaturi cat am putut,poate...uneori nu am stiut sa fac asta chiar bine,dar m-am straduit.Am vrut sa fie o persoana speciala in viata mea,cu care sa rad si sa plang...si este.A incercat sa-mi transforme lacrima de tristete intr-una de bucurie...si ii multumesc.
*Am invatat ca nu toti oamenii gandesc ca noi,iar asta nu trebuie sa ne pese.
*Am invatat ca oamenii ne plac doar cand le suntem de ajutor...in rest,ar fi bine sa-i evitam.
*Am invatat multe lucruri in afara celor pe care le-am invatat de la Octavian Paler..
*Am invatat sa ne pretuim una pe cealalta si asta e important
*Am invatat sa fim prietene(si asta ar trebui sa invatati si voi)
*Am invatat sa ne bucuram de razele soarelui... si facem asta toata vara
*Am invatat ca trebuie sa ai personalitate; altfel vei fi catelul altora
*Am invatat ca indiferent de circumstante,uneori trebuie sa ai langa tine pe cineva
*Am invatat ca nu poti face totul de unul singur chiar daca te crezi atotstiutot; uneori ar trebui sa ceri o parere si ulterior s-ar putea sa realizezi ca puteai gresi.
*Am invatat ca poti fi prietenul unora atata timp cat ai resurse materiale,dupa ce se vor termina ar fi bine sa-ti gasesti alt "grup".
*Am invatat ca viata e complexa,ca timpul reprezinta mult,ca soarele e minunat,iar ploaia are un sunet unic
*Am invatat sa citim,cand putem,cand avem chef...pasaje frumoase,carti frumoase..
*Am invatat sa ne spunem parerile reciproc fara sa ne suparam aiurea daca nu sunt pe masura asteptarilor noastre
*Am invatat sa visam si facem asta cam des,dar ce?! Visul nu e o modalitate frumoasa de a vedea viata in perspectiva? Traim fiecare vis intr-un mod placut.
*Am invatat ca un cuvant poate face mai mult decat 18.275.905 fapte si asta depinde de modul in care poate fi spus
*Am invatat ca mai mereu conteaza caracterul si nu frumusetea; ca sunt multi frumosi,dar cand deschid gura habar nu au sa spuna macar o fraza din care sa intelegi si tu ceva si... atunci iti doresti sa nu fi deschis gura
*Am invatat ca 4-5cuvinte ( mai multe uneori;mai putine alteori) pot insemna o lectie de viata pentru cineva
*Am invatat sa cerem explicatii si sa dam explicatii la randul nostru
*Am invatat sa respectam un suflet,un sentiment,niste cuvinte,un om
*Am invatat ca nu conteaza cum sunt altii,ci conteaza cum suntem noi
*Am invatat sa ne simtim norocoase ca ne avem una pe alta si sa ne fie mila de cei singuri si inganfati
*Am invatat sa mai cedam,uneori,pentru ca unele persoane nu merita sa te cobori la mintea lor mai ingusta decat un musuroi
*Am invatat sa nu ne certam pentru ca NU toata lumea ARE un prieten,iar cel ce-l are trebuie sa-l pretuiasca
*Am invatat sa traim frumos!

Am invatat multe lucruri... si asta,doar impreuna! [Flory,multumesc :x ]

luni, 21 decembrie 2009


Iar au plecat frunzele,ca in fiecare an de altfel,s-au dus de mult timp,fara ca noi sa simtim asta si fara sa ne dam macar seama de asta,noi,cei prea ocupati de lucrurile cotidiene,atat de banale.Le-a simtit cineva lipsa?Da,eu! Sunt aici si v-am simtit lipsa...dar era prea tarziu sa strig dupa voi ca oricum nu m-ati fi auzit!Am incercat...dar mi-am auzit doar ecoul,ceea ce mi-a dat de inteles ca sunteti departe de mine. Ar fi trebuit sa fiu dezamagita,nu?Da mi-am amintit: candva...mi-ati promis ca va veti intoarce si am increderea ca o veti face! Stiu asta!Simt asta! Trebuie sa astept! Voi astepta!Timpul mi-e martor ca va voi astepta!Va voi astepta ca in fiecare an,cu acelasi zambet larg si cu ochii sclipitori ai aceluiasi om,aceluiasi om cu suflet de copil...! Sa nu va fie frica de ura lumii,de nepasarea lor,de gandirea lor mult prea rece! Nu,asta nu! Bucurati-va de cei ce se vor opri vreodata si va vor atinge cu blandete! Bucurati-va atunci cand veti vedea reflectata imaginea voastra in ochii lor! Bucurati-va de cei sensibili! Aceia sunt adevaratii oameni! Si,daca, in ciuda acestor lucruri veti simti teama de necunoscut...ganditi-va la mine,ca voi fi mereu undeva,asteptandu-va...voi fi mereu aici... [nu stiu de ce am scris asta pentru ca nu ma omor dupa toamna,dar...asa am simtit :D ]