vineri, 28 decembrie 2012

...

Realizez în fiecare zi în ce societate degradată trăim. Desigur, suntem vinovaţi pentru acest lucru dat fiind faptul că aparţinem acestei societăţi. Dar ştii care este partea proastă a acestei mizerii?(altfel,din păcate,nu o pot numi) Partea proastă e că toţi cei ce se opun ei, toţi cei care sunt diferiţi, care au o opinie diferită de a întregii "turme de intelectuali cu diplomă,oameni specializaţi în întruchiparea perfecţiunii", toţi cei care vor să pastreze integre legile moralităţii şi ale bunului simţ, sunt consideraţi anormali(sau în traducere liberă, nedemni de a respira aerul pur democratic al acestei minunate lumi în care trăim). De fiecare dată când văd tot ce se întâmplă(că lucrurile/oamenii urcă zi de zi o scară a degradării din toate punctele de vedere) îi dau şi mai multă dreptate lui Octavian Paler,care încerca să ne transmită câteva lucruri reale prin intermediul versurilor poeziei "Paradoxul zilelor noastre" gen: "Avem autostrăzi mai mari,dar suflete mai înguste [...] Ne-am multiplicat averile,dar ne-am redus valorile/ Vorbim prea mult,iubim prea rar şi urâm prea des/ Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa,dar nu cum să ne facem o viaţă [...] Am cucerit spaţiul cosmic,dar nu şi pe cel interior [...] Plănuim mai multe,dar realizăm mai puţine/ Am învăţat să ne grăbim,dar nu şi să aşteptăm. [...] Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine,profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale. [...] Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unică folosinţă,moralitate de doi bani,aventuri de-o noapte,corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare,de la bucurie,la linişte şi la moarte." Nici nu puteau fi conturate mai bine aceste idei. Totuşi...care este cauza acestor SCHIMBĂRI radicale? Mda...şi acum,probabil,toţi vor ridica din umeri în semn de "Nu ştim". Păcat că se întâmplă toate aceste "fenomene"!
P.S.: I se întâmplă fiecăruia să aibă o zi mai "reală" în care să observe toate imperfecţiunile din jur...
 Am gasit-o pe propria pagina de Facebook si este scrisa in noiembrie 2012. Realizez in fiecare zi cat de scarba imi este de acest site de socializare numit Facebook. Vad acolo tot felul de oameni,de toate categoriile sociale...care vor sa iasa in evidenta cu tot felul de poze. Si vreau sa spun ca am testat chestia acesta. Intr-o zi mi-am pus o poza mai... Ei bine,a fost apreciata porcaria aia de poza mult mai mult decat ar fi fost o poza normala. Nu-i intelegeam pe cei care o apreciau de ce faceau asta. Eu o pusesem acolo sa vad care este reactia oamenilor. A fost exact cum ma asteptam. Apoi am tot vazut peste tot,nu numai pe Facebook ci si in viata reala ce fel de persoane sunt cautate. Gusturile nu se discuta,dar in momentul in care iti pui niste poze "deocheate" normal ca toti se uita la tine ca la vitrine cu ciocolata. Totusi...conteaza atat de mult ca "aia" iti arata un decolteu intr-o poza sau niste picioare si "ala" iti arata niste muschi? Asta gasesti peste tot,toti/toate detin asa ceva. Insa creier...ei bine...nu gasesti peste tot. E vina voastra,a oamenilor,ca voi incurajati astfel de aparitii in viata de zi cu zi. Daca nu ati fi voi,care i-ati aprecia pe toti cei care apar abia imbracati peste tot, atunci nu ar mai aparea asa. Si sincer, niste oameni care ar avea totusi putina minte si ar aprecia decenta, nu ar aparea 3/4 dezbracati in cluburi/pe internet/pe strada pentru ca asta inseamna incultura,domnilor,incultura. Exact despre asta este vorba. Fiindca in prezent este promovata incultura. Nu conteaza ca n-avem creier,dar conteaza ca avem doua picioare, tencuiala pe fata din plin, unghii false lungi, extensii, niste sani pe care trebuie sa-i "promovam", buze injectate si un posterior pe masura. Fenomenul se numeste: PLASTICIZARE. Exact asa! Mda, eu zic ca fiecare doamna/domnisoara detine maini,picioare,cap,sani,buze etc. Dar nu trebuie sa le arati si celorlalti,sa pari o vulgara. Probabil, atunci cand nu detii suficienta inteligenta,trebuie sa iesi in evidenta cu ceva,sau trebuie sa te faci remarcata(fiindca o doamna/domnisoara cu putina minte, nu face asa ceva,ci sta "in pantalonasii ei",fiind rezervata si decenta) prin orice poti. De asemenea,domnilor, nu trebuie sa va pozati cele 1 milion de pachetele de muschi. Toti oamenii au muschi,toti barbatii,inclusiv femeile si nu ar trebui sa scoateti in evidenta acest lucru la domniile voastre. Sunt alte valori care conteaza. Eu va inteleg,stiu ca va place sa fiti admirati,sa va mentineti orgoliul acela masculin de "machooo",sa va credeti "super smecheri" ...dar nu iesiti in evidenta prin asta. Si iarasi revin la intrebarea: De ce sunt apreciate nonvalorile? De ce? Nu am citit nicio carte in care sa fie descris un astfel de personaj,in schimb am citit despre intalniri pe ascuns,despre flori daruite,despre plimbari sub clar de luna...despre lucruri romantice. Credeti ca oamenii aceia erau nebuni,demodati? Nu,din contra,erau normali,traiau frumos,apreciau lucrurile simple si erau fericiti. Caci...daca ar fi sa opresc un om pe strada si l-as intreba "Ce e fericirea? Tu esti fericit?" - nu cred ca ar sti ce sa-mi raspunda. Pentru ca traim haotic, ca niste roboti. Cand vine vorba de fericire sau de iubire spunem nonsalanti "N-avem timp" si preferam sa ne complacem situatiei. Pacat. De aceea,cand vad toate aceste lucruri si toti acesti oameni... am cate o tentativa de inchidere a contului de Facebook,dar niciodata nu o duc la sfarsit decat pt cateva zile. Nu conteaza asta...ci conteaza ideea ca nimic nu se schimba. Cred aceleasi lucruri despre societatea in care traim. Si...uneori mi-e ciuda ca nu pot sa schimb ceva...

luni, 17 decembrie 2012

V de la vis.

Ceva ce nu agreez total este: schimbatul asternuturilor. De fiecare data cand ma obisnuiesc cu ele asa cum sunt...trebuie sa le schimb. Asa a fost si aseara. Mi-am pus pe chip fata de bosumflici cand am vazut ca pe patul meu e o patura roz pe care se presupunea ca eu trebuie sa dorm. M-am gandit: de ce roz? De ce pe patul meu? De ce acum? Am lasat balta intrebarile si am adormit pe patura mea pufoasa roz. Imi mai trebuia o coronita cu pietre false si ziceai ca sunt "papusa"...pffffff... Culmea ironiei! Am dormit atat de bine...incat nu m-as fi trezit de dimineata,daca nu ar fi sunat telefonul... Totusi,m-am trezit...am sarit din pat si...ca de obicei, primul lucru a fost sa ma uit pe fereastra. Am vazut aceeasi zapada pe care o vazusem si cu o zi inainte. :( Mi-am luat primul hanorac pe care l-am gasit si niste papuci cu 4-5 numere mai mari ,care sigur nu erau ai mei...si am plecat imbufnata afara. Inca imi era somn...eram amortita si nu puteam vorbi. Era prea dimineata pentru a purta vreo discutie cu cineva. Si regula principala dimineata,cand mi-e prea somn, deja e stiuta: "Vorbim dupa ce beau si eu un cappuccino cu lapte,te rog,nu cu apa." ...iar ceilalti se uita la mine cum sunt pierduta in spatiu timp de vreo 15 minute.S-au obisnuit deja cu mine . Dupa ce incep sa beau din "licoarea mea"  usor,usor incep si sa vorbesc. Nu mi se mai intamplase de mult sa fiu asa, muta dimineata, asta datorita programului care ma vrea treaza la 6 dimineata. Treceau minute in sir si eu stateam muta in fata paharului trasand cu degetul marginile lui pana cand mi-am adus aminte: "Am visat! Da! Abia acum mi-am adus aminte ca am visat! Si-mi aduc aminte si ce anume!". Zambesc. Simt in acelasi timp o privire intrebatoare pe obrazul drept si spun(ca sa ma scot basma curata): "Cred ca azi mi-ai facut un cappuccino mai bun decat ieri!" :D . Doar asa puteam sa pastrez visul numai pentru mine...

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Se mai intampla...

Nu ma uit la TV in general. Rareori, in graba ma mai uit la cate o emisiune si atunci,culmea, se intampla sa n-am rabdare. Ieri insa am ajuns ,din greseala, sa ma uit la o emisiune. Este una din emisiunile care chiar merita sa fie urmarita. Nu putine au fost datile cand am invatat cate ceva de acolo. Partea proasta este ca niciodata nu stiu la ce ora incepe si in ce zi...asa ca... de fiecare data cand o urmaresc intamplator, mai deprind ceva. Invitatii: tata si fiu...doi anonimi pentru mine. Tatal, compozitor si profesor universitar, om ce parea a fi trecut prin viata. Fiul, un tip de vreo 30 de ani,sau chiar mai mult, pui ce incerca tot timpul sa invete de la tatal lui lucruri folositoare, incerca sa ia toate lucrurile bune de la el, sa si le insuseasca. Imi pare rau ca nu am reusit sa vad decat sfarsitul emisiunii. La sfarsit, prezentatoarea l-a intrebat pe distinsul domn trecut prin viata: "Cum vedeti dumneavoastra viata?", iar el a raspuns: "In viata trebuie sa fii fericit, iar fericirea vine din lucruri marunte. Sa nu credeti ca banii aduc fericirea. Banii nu aduc liniste sufleteasca. Credeti-ma, am avut momente in care am fost laudat,in care piesele mele ajungeau sa fie cunoscute, dar niciodata nu am uitat cine sunt. Banii iti aduc multe, intr-adevar, dar nu te fac fericit". "Cum a fost viata dumneavoastra?Regretati ceva?" ..."Toata viata am iubit. Am iubit femeia de langa mine, adica sotia mea care mi-a fost alaturi in toti acesti ani, am iubit tot ce ma inconjoara, natura. Am trait din iubire. Si am iubit tot timpul. Poate faptul ca am fost un romantic toata viata, m-a tinut un pic departe de realitatea dura,dar mi-a fost bine asa."

Acum, fiind la capitolul "Emisiuni" , tin sa precizez ca urmarind aceasta emisiune acum cateva luni, mi-am schimbat parerea despre Tudor Chirila(care era invitat) pe care il consideram un arogant incurabil la care nu m-as fi uitat nici macar pentru o secunda. Am descoperit un Tudor Chirila sensibil, cu o oarecare urma de timiditate, care nu a avut o viata tocmai perfecta,care povestea lucrurile cu o caldura in glas uimitoare. Si atunci intrebarea este: de ce oamenii incearca sa para ceea ce nu sunt? Tudor Chirila a afisat o masca de arogant, care pe mine m-a sictirit. De ce l-am descoperit altfel? Intrebare fara raspuns.

P.S.: Fiti voi: buni,calzi,sensibili,cu fluturi in cap,cu fluturi in stomac. Bucurati-va de lucrurile marunte si iubiti. Iubiti traind si traiti iubind. :)

 "There is nothing more truly artistic than to love people." - Vincent van Gogh