luni, 28 iunie 2010

Cirese cu viermi. Patetic!


Of.. de ce ciresele au viermi? Chiar asa? 11 cirese consecutive sa aiba viermi? De ce? De ce nu puteam sa le mananc linistita? De ce nu puteam sa ma bucur de gustul lor savuros,dulce acrisor? Inteleg ca nici oamenii nu sunt perfecti [de cirese ce sa mai zic?!] ..dar nici chiar asa! E revoltator! Si in plus.. imi lipsesti,fluturas! Si asta e si mai revoltator! TE VREAU... ! Stiu ca suna ca si cum as fi o fetita de-aia razgaiata si cu mofturi in cap,dar imi este atat de dor de tine incat.. nu mai rezist! macar sa te vad la o distanta de 170 m de mine,numai sa te zaresc. Oriunde. Oricand. Vreau sa uit expresia ''mi-e dor''. Vreau asta..

P.S.: Promit sa nu mai mananc cirese niciodata! :(

De fapt sunt patetica cu ''promit sa nu mai mananc niciodata cirese!" Pana la urma si ciresele sunt ca si oamenii! Nu pot fi toate perfecte. Da,stiu.. si faptul ca nu sunt perfecte nu ar trebui sa ma mai faca sa ma simt revoltata. Dar..pana cand sa am rabdare cu oamenii .. pana si cu ciresele? Stiu. Pana la infinit. Da,dar pana una alta sunt om si am 'cantitatea' mea de rabdare..

joi, 24 iunie 2010

it's over!


O picatura de roua se prelinge usor pe crin.O raza naravasa a soarelui zburda aiurea pe o campie. O fata sta in mijlocul campului,inconjurata de maci,cu genunchii cuprinsi de brate si privirea pierduta in departare.Un vant simpatic trimite o adiere sa-i miste cele doua suvite de pe fata... poate,poate... va zambi. Dar vantul putea sa se joace la infinit cu parul ei ca fata tot nu se misca. Spicele de grau,dintre maci, se atingeau si se tachinau din cauza vantului. Ea isi pune capul pe maini.

"Te vad. Te simt. Aici! Tot timpul esti in mintea mea. Iti simt prezenta mai profund pana si decat mirosul liliacului salbatic. Oare as putea sa mai spun ca imi este dor de tine? Pot sa spun asta acum... inainte de sfarsit? Iti spun asta acum cand nici cenusa sperantei nu mi-a mai ramas in suflet. Tocmai in acest moment cand spun [cu o nelipsita dovada de ipocrizie] ca Timpul imi mai asterne pe fata inca o zi din drumul spre batranetea mea,spre asa-zisa 'infinita maturitate'. Sunt ziduri de zile ce te despart de mine. Ele nu pot fi rupte. Dar totusi ele te aduc mai aproape de mintea mea,care inca iti mai pastreaza chipul pe retina incetosata. E ca si cum as spune: 'am dreptul sa-mi fie dor,dar nu am dreptul sa mai sper'. As vrea sa-ti cant cantecul rasaritului la ureche,sa merg cu tine prin ploaie ca sa simti picaturile de ploaie. As vrea sa-ti spun cat de savuros este soarele si sa te indemn sa gusti din el. As adora sa stam in mijlocul noptii sa numaram stelele si sa ne intrebam "Oare pe asta am mai numarat-o o data?".. "

A fost doar visul fetei. Au fost gandurile ei... si dorintele ei cu "As vrea". Nu mai pot continua lista cu "as vrea" a ei..pentru ca: In momentul acesta simt ca trebuie sa mai spun trei lucruri care ar comprima toate gandurile mele spuse prin prisma ei.

* "I was unconditionally and irrevocably in love with him."
** “Love is always patient and kind. It is never jealous. Love is never boastful or conceited. It is never rude or selfish. It does not take offense and is not resentful. Love takes no pleasure in other people’s sins, but delights in the truth. It is always ready to excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes.”
*** “Our love is like the wind: I can’t see it, but i can feel it.”


P.S. : "I hate the way you talk to me, and the way you cut your hair. I hate the way you drive my car. I hate it when you stare. I hate your big dumb combat boots, and the way you read my mind. I hate you so much it makes me sick; it even makes me rhyme. I hate it, I hate the way you’re always right. I hate it when you lie. I hate it when you make me laugh, even worse when you make me cry. I hate it that you’re not around, and the fact that you didn’t call. But mostly I hate the way I don’t hate you. Not even close, not even a little bit, not even at all." :(

vineri, 18 iunie 2010

Joi,17.


Numaratoarea inversa incepe. Se scurg ultimele 10 minute din aceasta zi unica a anului 2010: 17 iunie 2010. Suna banal,nu? Dar este o zi de 17,o zi de joi. Nimeni nu observa nimic si trece mai departe. Oamenii,masinile se misca prea repede. Semafoarele functioneaza haotic. Nici macar o persoana nu observa ca e o zi unica. Si e unica din mai multe motive:
1) suntem in 17.
2) e o zi de joi.
3) e a 6-a luna din an.
4) suntem in 2010.
5) Cand ne mai intalnim cu cele 4 puncte la un loc vreodata anul acesta?

NICIODATA! Prea tarziu v-ati dat seama. Regretele sunt de prisos. Deja a trecut ziua de joi,17. Acum suntem in 18,o vineri banala.

O noapte.


Ma simt prizoniera mintii,captiva undeva intre prezent,trecut si viitor,inlantuita in mijlocul gandurilor. Vreau sa vorbesc,insa nu imi gasesc cuvintele. In minte mi se plimba un infinit de fraze,toate diferite,ce descriu aspecte diferite. Cuprind viata prin verbe sau cu ajutorul lor. Simt Timpul cum trece pe langa mine,dar nu reusesc sa-l salut. E noapte,ca in mai toate momentele cand scriu. O lumina slaba imi bate in unghiile rosii de la mana. Respir si aud ticaitul sacaitor si monoton al ceasului. Se apropie miezul noptii. Incep orele mele de liniste. Alunec sub plapuma grea. Adorm.

marți, 15 iunie 2010

Ceva de la miezul noptii.



Fulgera si e ora 00:00. Ce sa inteleg din asta? Cine ma iubeste?.. bleah,de parca ar mai conta?! Ascult French Kiss. Vreau sa ploua. Apoi voi vrea sa dorm.

http://www.trilulilu.ro/sexyruxy/adbefb7327c957

miercuri, 2 iunie 2010

Jumatate actor,jumatate scena.


Tu.. tu esti un actor grabit. Eu sunt scena pe care tu ti-ai spus toate replicile,dar in acelasi timp scena care ti-a produs emotii,te-a facut sa tresari,sa fii fericit si implinit. Rolurile tale nu au sens decat pe scena. Numai acolo sunt apreciate. Pe strada nici nu sunt bagate in seama pentru ca oamenii nu-ti acorda nici spatiul si nici timpul necesarde care tu ai nevoie. Chiar daca tu,acum,nu mai ai nevoie de scena care ti-a adus succesul actual,te vei intoarce candva la ea,dragul meu actor grabit! Vei regreta timpul pierdut si faptul ca ai plecat in cautarea a ceva mai bun,cand tu deja aveai totul. Din egoism? Sau doar fiindca asa sunt oamenii..mereu in cautarea a ceva mai bun? Doar tu stii,micul meu actor. Te astept acolo unde jumatatea ta o va completa pe a mea si a mea o va completa pe a ta. Scena e moarta fara actor. Actorul e mort fara scena.

P.S. : Te iubesc!