Acum,dupa cateva luni de cand am scris despre valuri si Soare,am aceeasi nesiguranta ca si atunci. Tot pe mare merg. Tot spre o directie necunoscuta. Am acelasi suflet gol,diferenta e ca acum ma bat pe umar niste sentimente de nepasare. Stiu. Stiu ca e ceea ce urasc cel mai mult in viata (sau printre lucrurile pe care chiar nu le suport)... dar exista alt remediu pentru mine? Pana acum nu l-am gasit. Poate nici nu l-am cautat. Sunt vinovata pentru asta,sunt vinovata pentru ca refuz sa fiu nepasatoare,refuz sa fiu indiferenta si de "suprafata". Insa... nu se stie cand roata se va invarti si,eu voi deveni nepasatoare. Iar atunci,promit sa nu ma mai uit inapoi nici macar o secunda. Atunci voi fi neiertatoare cu cei ce nu au profitat de faptul ca intr-adevar imi pasa. Atunci,chiar daca ei se vor stradui sa mute muntii din loc,mie nu-mi va pasa. Sincer... chiar astept momentul acela,desi il simt aproape,aproape. Pacat ca in seara aceasta am icnercat sa deschid cutia cu amintiri. Inutil,intr-adevar,dar am deschis-o! Ce-am gasit?! Ah,nimic demn de mentionat. Doar oameni demni de compasiune,de mila... atat. In rest,cateva dezamagiri,cateva vise si cateva cuvinte. Toate pastrate atat de bine,de parca ar fi pus cineva ceara pe ele ca sa le pastreze intacte. Pentru ca nu sunt omul uitarii. Si ce sa fac? Stiu asta,stiu ca imi fac rau,ca ma indobitocesc inutil,ca ma consum (stiiiu si asta) ...dar asta sunt. Uneori amintirile imi fac bine. Uneori imi aduc aminte cu placere de anumite cuvinte,gesturi,intamplari... de parca ieri s-ar fi intamplat toate. Imi aduc aminte de replicile mele (unele atat de ...simpatice) ,imi aduc aminte de faptele mele,gesturile mele,incapatanarea mea sau PRINCIPIILE mele. Si cum fiecare lucru este privit de catre noi de doua ori: o data ca sa-i vedem partea buna si o data ca sa-i vedem partea negativa,asa cum spunea M. Preda... imi inchei aceasta pagina din seara aceasta spunand ca simt ca o sa vina o furtuna,dar o furtuna a sentimentelor si a schimbarilor. O sa vina un vant puternic care o sa schimbe tot,IN BINE,sper! Hm...chiar astept furtuna,ca la propriu vorbind,chiar imi place ploaia...ma linisteste.
duminică, 22 mai 2011
Hm,schimbari cumva?!
Acum,dupa cateva luni de cand am scris despre valuri si Soare,am aceeasi nesiguranta ca si atunci. Tot pe mare merg. Tot spre o directie necunoscuta. Am acelasi suflet gol,diferenta e ca acum ma bat pe umar niste sentimente de nepasare. Stiu. Stiu ca e ceea ce urasc cel mai mult in viata (sau printre lucrurile pe care chiar nu le suport)... dar exista alt remediu pentru mine? Pana acum nu l-am gasit. Poate nici nu l-am cautat. Sunt vinovata pentru asta,sunt vinovata pentru ca refuz sa fiu nepasatoare,refuz sa fiu indiferenta si de "suprafata". Insa... nu se stie cand roata se va invarti si,eu voi deveni nepasatoare. Iar atunci,promit sa nu ma mai uit inapoi nici macar o secunda. Atunci voi fi neiertatoare cu cei ce nu au profitat de faptul ca intr-adevar imi pasa. Atunci,chiar daca ei se vor stradui sa mute muntii din loc,mie nu-mi va pasa. Sincer... chiar astept momentul acela,desi il simt aproape,aproape. Pacat ca in seara aceasta am icnercat sa deschid cutia cu amintiri. Inutil,intr-adevar,dar am deschis-o! Ce-am gasit?! Ah,nimic demn de mentionat. Doar oameni demni de compasiune,de mila... atat. In rest,cateva dezamagiri,cateva vise si cateva cuvinte. Toate pastrate atat de bine,de parca ar fi pus cineva ceara pe ele ca sa le pastreze intacte. Pentru ca nu sunt omul uitarii. Si ce sa fac? Stiu asta,stiu ca imi fac rau,ca ma indobitocesc inutil,ca ma consum (stiiiu si asta) ...dar asta sunt. Uneori amintirile imi fac bine. Uneori imi aduc aminte cu placere de anumite cuvinte,gesturi,intamplari... de parca ieri s-ar fi intamplat toate. Imi aduc aminte de replicile mele (unele atat de ...simpatice) ,imi aduc aminte de faptele mele,gesturile mele,incapatanarea mea sau PRINCIPIILE mele. Si cum fiecare lucru este privit de catre noi de doua ori: o data ca sa-i vedem partea buna si o data ca sa-i vedem partea negativa,asa cum spunea M. Preda... imi inchei aceasta pagina din seara aceasta spunand ca simt ca o sa vina o furtuna,dar o furtuna a sentimentelor si a schimbarilor. O sa vina un vant puternic care o sa schimbe tot,IN BINE,sper! Hm...chiar astept furtuna,ca la propriu vorbind,chiar imi place ploaia...ma linisteste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu crezi ca: