marți, 14 august 2012

Buna dimineata!

E aproape 8 dimineata. Sunt terminata dupa o noapte fara nici macar un minut de somn. Gandurile si ele par a fi pierdute...si amestecate incat nu stiu ce sa cred,nu stiu ce as putea sa vreau. Pierduta oricum ma simt. Stiu totodata ca sunt puternica,dar momentan un pic slabita,un pic nemancata si un pic nedormita. Am avut o noapte chinuitoare ce-i drept... Capul nu mi-l mai simt. In locul lui cred ca si-a facut locul un vartej. Ma simt vinovata pe de-o parte,victima pe de-alta parte. Sunt inlantuita intre trecut ,prezent,viitor. 

Cu toate astea,stiu foarte bine ce vreau. Stiu ca nu trebuie sa ma pierd niciodata pe traseu...fiindca in viata ma asteapta multe...unele vor fi mai bune,altele vor fi mai rele. Niciodata nu o sa uit de cei ce mi-au fost alaturi si nu voi lasa nimic,nici macar timpul sa ma indeparteze de ei. Ii voi iubi,le voi fi alaturi si de cate ori voi putea le voi alina suferinta prin simpla mea prezenta. Nu-i voi parasi,nu-i voi lasa singuri in mijlocul drumului si nu le voi spune "asa e mai bine pentru voi" ; asta pentru ca nimeni in afara de noi nu stie ce ne e bine. Voi incerca sa-mi construiesc iarasi zambetul,ce de curand mi-a fost sters ...si tot ce imi doresc acum este sa am aceeasi parere buna despre oameni in continuare. Nu vreau sa-i urasc pt ce mi-au facut. Nu! Vreau sa pot sa-i infrunt,cu putere si curaj. Vreau sa continui sa fiu eu....acelasi om cu ganduri multe si frumoase,acelasi om cu teluri,cu lucruri preferate, acelasi om care ar arunca banii si lucrurile materiale la gunoi...si acelasi om care crede ca in viata: un zambet,un rasarit,mirosul ploii conteaza mai mult decat altele.Poate am fost crescuta cu alte principii...sau poate le-am dobandit pe parcurs...insa nu exista scuza pt nimic. Nu exista scuza pt faptul ca n-ai timp,nu exista scuza pt simplul abandon al unei persoane,pentru tradare,minciuni si prefacatorie. Consider ca atata timp cat lupti cu rabdare si daruire,lupta iti va fi rasplatita cu un succes. Probabil nu toti cred la fel. Dar nu-i nimic,roata se intoarce...candva...si sper ca atunci sa fiu eu cea care o sa lumineze pentru ca nu mai vreau sa fiu pusa la pamant. :)

Postare scrisa pe 25 iulie si gasita astazi. :)

2 comentarii:

  1. Ce dragut sa iti gasesti vechile postari si sa realizezi ca s-au schimbat cate ceva de atunci:).

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer...nu am uitat de aceasta postare. Era undeva salvata. Asteptam doar momentul potrivit pentru a o publica...si asta am facut. Nu prea s-au schimbat multe de atunci. Dar e ok. :)

    RăspundețiȘtergere

Tu crezi ca: