sâmbătă, 22 iunie 2013

Refacerea jumatatii de drum.

A raspuns la telefon. Si-a luat doua discuri demachiante si si-a dat joc tot machiajul de peste zi. A aruncat peste fata putina apa termala, un pic de crema hidratanta, un pic de fond de ten si putin ruj. A plecat. E seara. Caldura pluteste in aer. Vantul nu indrazneste sa bata. Teii ne imparfumeaza inimile. Oamenii se plimba linistiti. Norii n-au curaj sa apara. Copiii rad si se joaca. Linistea din aer ii penetreaza fiecare celula in parte. 

Acum contabilizand: aceeasi liniste, aceeasi masa, aceeasi atmosfera, aceleasi glume, aproape aceeasi oameni, acelasi cappuccino,aceeasi plimbare...toate puse la un loc...doar ca... fara farmec, fara esenta. Nimic nu mai e la fel. Toate la un loc declanseaza un cutremur interior. O lacrima fierbinte curge incet pe obrazul imbujorat , lasand o urma lucioasa si sarata. Sufletel sensibil. Un zambet discret apare in coltul gurii. Fluturasi in stomac, un nod in gat, o privire sclipitoare. 

Totul este trecator... totul se schimba... insa schita este aceeasi. Fara sa vrei, trecutul va face intotdeauna proiectii in viitor si in prezent. Vei merge pe aceleasi drumuri pe care ai mers altadata, vei vorbi cu aceeasi oameni, vei consuma acelasi lucru, vei simti aceeasi caldura de inceput de vara, vei simti aceeasi emotie. Si totul va fi tulburator. Nimic nu va mai avea farmec, pentru ca puzzle-ul nu va mai fi intreg niciodata... tabloul este cam gol, decorul s-a schimbat...

E un lucru pe care toti oamenii il neaga, insa la un moment dat, instinctul te indeamna sa mergi pe aceleasi drumuri pe care ai mai mers, sa fii la fel de fericit ca atunci, sa fii langa aceeasi oameni langa care erai atunci, sa bei acelasi suc, sa porti aceeasi ochelari de soare. Numai gandul ca te indrepti spre acele drumuri, parca iti aduce fericirea pe chip. Instinctul te indeamna sa refaci totul, in detaliu...sa te intorci in trecut. Esti sigur ca nimic nu va mai este la fel, insa picioarele te "cara" dupa ele in directia aceea. Cu totii vrem sa ne detasam de tot ce a fost. Intotdeauna expresiile "Vreau o viata noua! Vreau sa o iau de la capat!" sunt faimoase. Nu exista asa ceva. Vei purta in spate niste drumuri pe care le-ai parcurs inainte... Si cum viata este un ciclu inchis de drumuri... fara sa vrei vei ajunge pe unde ai mai fost. La un moment dat, dorinta de a trai aceleasi lucruri te va purta spre directiile acelea...

Dac-as avea asa, o putere imensa, chiar mi-ar placea sa reparcurg un singur drum din viata mea. Dar nu oricum, ci in detaliu...(va puneti cu memoria mea absoluta?! Haaa! nu stiti cu cine vorbiti!) Cu absolut tot ce a continut, nici mai mult, nici mai putin... N-ar dura mult. In 9 ore cred ca ar fi un traseu complet. Cine ar fi putut concepe acest gand nebun...daca nu o mica nebuna?

S-a intors acasa cu ganduri. S-a intors acasa fara ruj, fara zambet si fara privire sclipitoare. Nimic nu mai era la fel... Nici cappuccino-ul nu mai avea acelasi gust, chelnerii  nu mai erau aceeasi, discutiile erau plictisitoare, privirile celorlalti erau neinteresante... 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: