Si tu esti o lalea neagra. Si eu sunt. :)

Sunt o lalea. Una innegrita de tine. Am petalele aproape uscate si tulpina cam stramba pe la jumatate. Visez sa fiu intr-o zi o lalea rosie... cu petalele pline de viata si tulpina dreapta. Iubesc picaturile de ploaie care-mi acopera golul format de petale. Primavara ies ca sa imbratisez soarele cu frunzele mele... si tot primavara mor. Asta-mi este destinul: sa ma nasc,sa traiesc cu speranta ca intr-o zi o sa ajung o lalea rosie... si sa mor neagra,asa cum m-am nascut.

Asa-s oamenii. Se nasc negri,adica se nasc tristi,plangand... viseaza la ceva rosu adica traiesc pentru a spera la o viata mai buna,la iubire si fericire si mor negri,adica asa cum s-au nascut,tristi...mor chinuindu-se. Pe parcurs mai au si petalele uscate,adica mai au si momente proaste... si la fel mai au uneori si tulpina cam stramba pe la jumatate,adica uneori se abat de la drumul lor. Picaturile de ploaie,sau.. lacrimile,le sunt uneori de ajutor si acopera golurile din suflet. Primavara,intotdeauna au cateva momente de fericire... care dispar tot primavara. Si asa se intampla in viata tuturor.