Ma sfasie vantul. Ma imprastie ploaia. Soarele imi arunca gandurile in vazduh, iar fulgii de nea imi ingheata sufletul. Pe tine te-am transformat in cenusa si te-am tinut in mana sa te privesc mai bine. Dar m-am plictisit sa vad cum vantul mi te zboara si ploaia mi te imprastie... asa ca mi-am deschis degetele, mi-am intins palma si cenusa ta a cazul peste nisipul din fata marii. Iar eu am facut un pas. Am vrut sa te simt pentru ultima oara. Acum te simt. Talpile picioarelor mele te ating usor, gingas, pentru ultima oara. Fie ca vantul sa-ti duca cenusa pe alte meleaguri. Adio, Regele Marii.. !
P.S. : Sa incerci sa iti aduci cenusa intr-o floare negra de lalea,ca numai in acest fel iti vei recupera sufletul si te vei redescoperi. :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu crezi ca: