Mi-ai spus un adevar pe care n-am vrut sa-l aceept. De aceea ti-am si inchis telefonul repede si am plans de ciuda, de nervi pentru ca nu vreau sa-ti dau dreptate. Si o sa-ti demonstrez ca nu va fi ca tine. Va fi ca MINE. Ti-am spus ca nu mai vorbim pana pe 1 august. 3 luni nu o sa mai auzi de mine. Ai crezut ca ma voi "inmuia" si iti voi raspunde intr-un final la telefon, insa trebuie sa inveti sa crezi ceea ce spun. Trebuie sa am credibilitate. Cand spun NU, ramane NU, ai uitat?
Stiu ca a fost o decizie radicala. Mi-o asum. Si am atata orgoliu, incat nu voi da niciun semn de viata. Sper ca esti constient de asta. M-ai ranit! Ce sa-ti fac?! Tu ai vrut-o! Recunosc ca ,aseara mi-a parut rau ca am ridicat putin tonul si ca ti-am zis ca nu ma intereseaza nici macar un pic parerea ta despre viata mea, ca nu ma intereseaza grija pe care mi-o porti si ca nu ma intereseaza ce parere ai despre deciziile mele. M-ai obligat sa-ti spun toate acestea. M-am gandit la mine in acel moment. Am fost egoista. Dar nu-mi pot permite sa ma dezechilibrez psihic acum. Din contra: trebuie sa merg pana la capat. Chiar nu pot sa regret deciziile luate. Ori tu...ma faceai sa-mi doresc sa reflectez mai mult. Ai incredere in mine. O sa fie bine! Pe 1 august o sa ma ierti pentru tot. Atunci o sa vezi ca am avut dreptate. Nu uita: POT! Si-o sa fac asta! Iar tu o sa te imbeti de fericire si 3 luni nu o sa mai vorbesti cu mine, asa cum ai promis :D.
De dimineata cand mi-am deschis telefonul, aveam 8 mesaje, dintre care 5 de la tine. Nu, n-am 10 ani, asa cum ma intrebai intr-un mesaj. Dar nu te pot lasa sa intervii in viata mea. Nu am cum sa fac asta. Cel putin: nu acum. Nici macar nu te pot lasa sa-mi spui daca fac bine sau rau. Mi-am ales un drum, trebuie sa-mi ating scopul. Pentru asta sunt nevoita sa fac niste sacrificii, sa-mi aleg niste prioritati. Asta presupune sa renunt la tine. 3 luni renunt la tine. Revin apoi. Aminteste-ti ce mi-ai spus aseara : "O sa te sustin si in cele mai mari prostii pe care o sa le faci." si te-am intrebat: "De ce? A, da. E mai usor sa te uiti cum cineva face tampenii, decat sa-i spui ca nu face bine." ...iar tu mi-ai spus : "Esti mult prea independenta ca sa asculti de cineva. Plus ca esti precum copiii aia mici mici: atunci cand ti se zice sa nu faci ceva, tu aia faci.". Inutil imi zici sa nu fac acel lucru. O sa-l fac. Si-o sa fii mandru de mine. Doar mi-ai zis ca nu mi-e frica de nimic, doar de Dumnezeu, si ca sunt curajoasa. Incearca sa ma intelegi. Drumul meu eu mi-l fac!
P.S.: promit sa ma gandesc la tine cand o sa fac integrale... (Asa ti-am scris si in ultimul mesaj.)
Stiu ca a fost o decizie radicala. Mi-o asum. Si am atata orgoliu, incat nu voi da niciun semn de viata. Sper ca esti constient de asta. M-ai ranit! Ce sa-ti fac?! Tu ai vrut-o! Recunosc ca ,aseara mi-a parut rau ca am ridicat putin tonul si ca ti-am zis ca nu ma intereseaza nici macar un pic parerea ta despre viata mea, ca nu ma intereseaza grija pe care mi-o porti si ca nu ma intereseaza ce parere ai despre deciziile mele. M-ai obligat sa-ti spun toate acestea. M-am gandit la mine in acel moment. Am fost egoista. Dar nu-mi pot permite sa ma dezechilibrez psihic acum. Din contra: trebuie sa merg pana la capat. Chiar nu pot sa regret deciziile luate. Ori tu...ma faceai sa-mi doresc sa reflectez mai mult. Ai incredere in mine. O sa fie bine! Pe 1 august o sa ma ierti pentru tot. Atunci o sa vezi ca am avut dreptate. Nu uita: POT! Si-o sa fac asta! Iar tu o sa te imbeti de fericire si 3 luni nu o sa mai vorbesti cu mine, asa cum ai promis :D.
De dimineata cand mi-am deschis telefonul, aveam 8 mesaje, dintre care 5 de la tine. Nu, n-am 10 ani, asa cum ma intrebai intr-un mesaj. Dar nu te pot lasa sa intervii in viata mea. Nu am cum sa fac asta. Cel putin: nu acum. Nici macar nu te pot lasa sa-mi spui daca fac bine sau rau. Mi-am ales un drum, trebuie sa-mi ating scopul. Pentru asta sunt nevoita sa fac niste sacrificii, sa-mi aleg niste prioritati. Asta presupune sa renunt la tine. 3 luni renunt la tine. Revin apoi. Aminteste-ti ce mi-ai spus aseara : "O sa te sustin si in cele mai mari prostii pe care o sa le faci." si te-am intrebat: "De ce? A, da. E mai usor sa te uiti cum cineva face tampenii, decat sa-i spui ca nu face bine." ...iar tu mi-ai spus : "Esti mult prea independenta ca sa asculti de cineva. Plus ca esti precum copiii aia mici mici: atunci cand ti se zice sa nu faci ceva, tu aia faci.". Inutil imi zici sa nu fac acel lucru. O sa-l fac. Si-o sa fii mandru de mine. Doar mi-ai zis ca nu mi-e frica de nimic, doar de Dumnezeu, si ca sunt curajoasa. Incearca sa ma intelegi. Drumul meu eu mi-l fac!
P.S.: promit sa ma gandesc la tine cand o sa fac integrale... (Asa ti-am scris si in ultimul mesaj.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu crezi ca: