joi, 23 mai 2013

Multumiri speciale surorilor mele si tuturor oamenilor din jurul meu.

"Felicitari, D******! Ai concentrat in ce ai scris tot adevarul, toata esenta! Imi era dor sa citesc lucruri scrise de tine!  
Atata eleganta, atata diplomatie si totusi atat de mult adevar spus din " gura unei micute blonde", " o micuta blonda " ce va ajunge departe in viata daca va continua asa! Si stiu ca asa va fi! Si iti doresc tot binele din lume!"
Acesta a fost mesajul pe care l-am primit de la una dintre "surorile" mele, cea alaturi de care suport chinul pregatirilor pentru facultate fiindca este cea care-mi va fi colega de facultate. Nu ma asteptam ca fragmentul scris de mine sa aiba atatia cititori. Ma bucur ca inca mai exista oameni care apreciaza esenta cuvintelor. Ma bucur ca inca mai exista oameni care citesc diferite lucruri, in afara de ziare si reviste. Si ma bucur ca mai exista oameni care stiu ca sufletul trebuie sa ni-l hranim cu lucruri frumoase. 
De aceea iubesc eu oamenii. Fiindca sunt speciali indiferent de fata pe care vor ei sa o arate la inceput. Este un lucru firesc ca fiecare dintre noi sa-si doreasca sa para intr-un fel sau altul in fata celorlalti. Insa timpul da jos masca si scoate la suprafata "miezul" frumos al fiecaruia. Comunicarea este firul de legatura intre noi, oamenii. De aceea este esential sa ne exprimam fata de ceilalti fara nicio teama. 
Sunt dependenta de oameni, in general. Nu pot trai fara ei si nu pot trai fara sa le observ chicotind stangaciile si greselile. Nu pot sa stau fara a le expune situatiile si fara sa-i linistesc atunci cand se afla in momente dificile. Oamenii din jurul meu m-au ajutat sa devin cine sunt acum. Palmele si zambetele lor mi-au conturat caracterul. 
Am cunoscut atat de multi oameni frumosi si vad in jurul meu atat de multi oameni speciali, incat uneori cred ca nu sunt demna sa am astfel de persoane in jur. In ultimele luni am reusit sa creez mai multe conexiuni cu cei care ma inconjoara (colegi,prieteni). Ei ma stiau doar prin prisma a ceea ce am vrut eu sa le arat. Si stiau fix cat ma interesa ca ei sa stie. Nimic mai mult, nimic mai putin. Acum insa, i-am lasat sa vada cine sunt cu adevarat. I-am lasat sa patrunda in sufletelul meu si sa descopere ce ascunde el. I-am lasat sa ma asculte vorbind minute intregi, i-am lasat sa vada ca eu nu sunt tot timpul zbuciumata si zambareata, glumeata si hiperactiva. Din contra: ca fiecare furtuna are in spatele ei "linistea dinaintea furtunii". Astfel ca...au fost momente cand ei m-au fixat cu privirea lor si mi-au spus: "Doamne, esti perfecta ca psiholog. Tu te-ai nascut pentru meseria asta. Esti facuta pentru asta." Eu i-am rasplatit, in schimb, cu un zambet. Recunosc. Iubesc psihologia. Ma pasioneaza. Si nu ma pot detasa de lucrul acesta. Oricat de mult as vrea, nu pot sa-mi ascund afinitatile pentru aceasta stiinta. Ar fi inutil sa vreau asta pentru ca din modul in care vorbesc, din modul in care abordez situatiile si din modul in care imi schimb starile in functie de situatie si de oameni...ei bine, din toate acestea se observa trasaturile mele de "micuta psiholoaga". M-am nascut cu aceste trasaturi si eu le-am ajutat sa se maturizeze si sa creasca. Pana si din modul in care scriu, din frazele scrise de mine, oamenii simt ca nu sunt o superficiala si ca sunt un om care analizeaza destul de mult lucrurile. Calmul meu interior , stapanirea de sine pe care o am si controlul pe care il detin asupra mea ma ajuta foarte mult. Si inca mai am foarte multe de invatat...extrem de multe. Dar invat in fiecare zi. Fiecare zi imi aduce situatii noi in fata carora trebuie sa par pregatita. 
Si nu, nu o sa urmez Facultatea de Psihologie, spre nefericirea "surorilor" mele, care imi spun mereu ca ele o sa auda numele meu asociat termenului de "psiholog renumit" in viitor...si ca "s-o dau naibii de cariera de IT-ista sau economista". :)) Inca din clasa a IX-a aveam pseudonimul de "micuta psiholoaga". Se pare ca nici pana acum nu am scapat de el. Nu se stie unde o sa ma duca valul vietii. Vreau, intr-adevar sa fac si Psihologia ca o a II-a facultate. In principiu consider ca aceste calitati pe care le detin, acestea de fin psiholog ma vor ajuta in viata si ma vor ajuta in momentul in care va trebui sa lucrez cu oamenii. Sa lucrezi cu oamenii este foarte greu. Necesita o rabdare si o ampla intelegere a nevoilor pe care ei vor sa si le satisfaca. Trebuie tot timpul sa stii ce isi doresc ei si sa reusesti sa le produci confortul necesar cu un minim de resurse. Momentan nu imi doresc decat sa fiu o prietena buna, o "sora" buna sa nu-i dezamagesc pe cei din jur...si sa-i "consiliez" in momentele in care au nevoie de acest lucru. Am invatat ca pana si in momentul in care o sa spui ca nu mai poti, atunci cand un prieten iti va cere ajutorul, inevitabil tu vei fi acolo pentru a-l sprijini. In orice moment mi se va cere ajutorul, sau voi fi sunata, eu voi fi acolo indiferent de cine imi va cere ajutorul, la orice ora din zi si din noapte.
Ma bucur ca am atatea persoane minunate langa mine si ca reusim sa trecem prin momente bune/rele impreuna. Sunt atat de fericita cand primesc incurajari, cand mi se scriu cuvinte frumoase , cand primesc scrisori de la prietenele mele in care aud numai lucruri de bine... Simt ca viata nu trece pe langa mine, simt ca fac lucruri bune si simt ca legatura mea cu cei din jur creste si ca reusim sa ne intelegem reciproc. In momentul in care reusesti sa simti ce isi doreste celalalt si sa stii ceea ce urmeaza sa zica sau sa faca, inseamna ca deja putem vorbi de legatura aceea de "doi in unu".
Sunt un om simplu...care are o viata simpla in maini. Ma bucur de fiecare moment, de toate lucrurile marunte pe care le primesc sau pe care le fac. Imi amintesc de scrisoarea pe care am primit-o de ziua mea anul acesta, de la una dintre "surioare" si pe care am citit-o cu sufletul la gura...sau de biletelul de 3 cm gasit in cutia cu cercei pe care scria "Inimioare micute pentru o fata cu inima mare!"
Efectiv ma bucur ca va am langa mine si ma simt un om norocos pentru ca fac parte din viata voastra! Pupicei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: