duminică, 23 ianuarie 2011

Habar n-am.. dintr-o zi ..


Ai un singur lucru deosebit de la mine. Un fluture. Acel fluture pierdut in imensul verde al tau. Un fluture singur,pe care l-am desprins din lumea lui si ti l-am dat cu inima deschisa ca sa ai grija de el,ca sa il protejezi. Si tu? Tu ce-ai facut? I-ai inchis ochii cu palma ta,l-ai infundat si l-ai ratacit intr-un intuneric amagitor. Acum eu iti cer fluturele inapoi. Ce-ai facut cu el? Spune-mi,unde l-ai dus? dat tu,nici macar o explicatie a faptelor nu ai. Esti un om demn de tristete,dar nu orice tristete,acea tristete dura a indiferentei persoanei la care tu tii cel mai mult. Sau,mai bine,meriti sa fii parasit intr-un colt intunecat,unde sa n-ai oxigen,sa nu vezi soarele,cerul,sa nu vezi nici bucle insuportabile,sau maimute inculte "uh".
Te urasc mai mult decat as putea uri orice altceva pe lumea asta. Si sa stii ca nu calmez furtunile. te-ai inselat. You are my death. Ce pot sa cer mai mult?

P.S.: Scrise atunci cand cerul nu era nici pe departe senin,cand Soarele nu exista si era doar o simpla zi de toamna. Nu stiam incotro s-o apuc fiindca era prea intuneric,stele nu existau ca sa ma ghideze,forta nu aveam ca sa merg foarte mult. Ma dureau rafalele de vant care ma doborau,ma loveau si ma inghetau. Eram lipsita de tot ceea ce inseamna "viata".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: