Respir intr-o dimineata relativ banala,in care cica imbatranesc cu un an. S-ar zice ca Anul Nou aduce schimbari: schimbari de ce? De comportamente? Amintiri? Oameni? Cine-mi poate inlocui amintirile? Cine? Nimeni,asta pentru ca eu le-am creat. Si da! Stiu ca nu le-am creat singura,de nebuna,intr-o jungla! Le-am creat cu oamenii,cei care au fost mult prea grabiti pentru a savura alaturi de mine amintirea clipelor placute si de a ne "hlizi" impreuna rememorandu-le pe cele dezamagitoare sau cu certuri absurde. Asta pentru ca nimicul mintii unui om poate fi gigantic si poate uimi pana si un elefant. Asa-s oamenii. Ipocriti. Apreciaza toate chestiile demne de un cos de gunoi. Dar asa-i in viata: apreciezi binele dupa ce dai de rau. Nu mai conteaza!!
Totusi e un alt an. Inca e ciudat fiindca nu realizez asta (nici nu vreau momentan). Mi-a placut 2010,desi a fost un an al dezamagirilor complete si inextricabile. Nici asta nu mai conteaza. Din toate am invatat ceva. As vrea sa pot recupera in 2011 ceva,care cred,imi apartine. Intr-adevar,am mai multe pretentii in ceea ce priveste 2011. Vreau mai mult din toate,desi nu cer intr-un mod exigent sa se intample exact ceea ce vreau eu. Un lucru e cert: nu-mi place trecerea timpului.Scarba fata de lucrurile poleite cu dispret,minciuna ipocrita a amintirilor. Vreau sa fug din lumea infinita a gandurilor. Evadez.
Rasaritul,tocmai el care este simbolul unui inceput,indiferent cat de mic. Culmea ironiei,a aparut pe cer! Oare de ce? De ce,cand eu nu vad decat dezamagire? Sunt intr-o antiteza subliniata cele doua lucruri: rasaritul si dezamagirea vietii. E cam falsa si expirata ironia asta. Ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta,ca in fiecare zi apare cate un rasarit pe cer,chiar daca eu il vad,nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu crezi ca: