marți, 24 august 2010

Grabeste-te in infinit...


Pentru ca m-am lasat prada nepasarii,asa-zisei falsei UITARI... [da' de unde?!] ...pentru ca am vrut sa las in urma totul,toata primavara si toata iarna...si restul de TOT,Soarele s-a gandit sa-mi trimita un impuls. Nici nu l-am inteles. Si nici nu m-am chinuit sa-l inteleg. Eu am continuat sa-mi numar pasii,privind iarba si fara sa-mi pese de nimic. Vorbeam si-mi numaram pasii spre infinit. Ma grabeam spre infinit. Oare de ce? Voiam sa fug,dar eram in acelasi loc. As fi putut sa cuprind biblioteca in brate si totusi puteam fugi. Peretii,nu chiar albi,contineau umbrele lor... ei ma duceau cu gandul la vara. Tot ei ma duceau cu gandul la un bulgare de zapada si la iarna... ma duceau cu gandul la trecut si la mine. Cine sunt eu? Ce caut aici? Sunt mica,iar rafturile sunt mari. Nu ajung decat pana la al patrulea raft. Va simt langa mine,dar nu va vad. Printre carti nu sunteti,in jurul meu nu... nu sunteti nicaieri. Cum am ajuns eu aici? ...LINISTE!!! Nepasarea a plecat. Am vrut sa fiu si sa par ceva ce nu exista. Nu a existat nepasare niciodata. A existat refuzul de a nu-mi aminti,de a lasa totul prada trecutului. BUNA DIMINEATA!!! ... Toate amintirile au inviat! Ce sa fac?! Tanjesc.........ma infund in prostia sperantei. Am puterea de a mai crede cu stupiditate si cretinitate in ceea ce simt. Insuficienta sufleteasca. Gol interior. Speranta desarta. Infundare. Fundul prapastiei. Negura. Si totusi... eu vad lumina. Numai eu o vad! Oare e o iluzie?...DA! Este una din cele 17.000 de iluzii. "Dar NU-mi pasa! De data asta nu-mi pasa!"..nu-mi pasa ca eu continui a-mi forma iluzii. Visul s-a incheiat de mult,insa el continua de atunci. Zambeste frumos.

P.S. : Soarele mi-a trimis un bulgare in cap...

P.S.- ul contine esenta randurilor de mai sus. Descifrare placuta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: