Doua suflete stoarse la maxim.

O noapte. O noapte a amintirilor,a dispretului,a scarbei si a sictirului. A strambaturilor si a ochilor dati peste cap. O noapte a intrebarilor si a propriilor raspunsuri. O noapte dura,insa reala.

[Propriile noastre replici scrise pe o foaie de hartie...exact in ordinea aceasta.]

cLiii : La ce te gandesti? Ma gandesc la tine ca la soriciul de Craciun. Iti presar sare peste slanina aurie si peste burtica in formare (pubertina).

dali. : Ma gandesc la intrebarile-ti stupide despre viata si despre fete. Despre minciuna (cireasa de pe tort a celei de-a doua zi) pe care creierul tau o zamisleste de zor de cateva minute in sir si care urmeaza sa fie spusa aceleiasi proaste de zilele trecute. Sau,ti-ai gasit un alt gandac de Hawaii,o progenitura incompleta mintal care ti-ar putea intra in joc? Sarma ideilor tale se desprinde de neuroni si se baloseaza. Mâl. Scârba.

cLiii : Si totusi,mintea mea a fost inghetata de timp in acelasi loc. Inca imi pun intrebarea "In ce-ti erau degetele inmuiate cand mi-ai inchis ochii atat de tare? "

dali. :Campul gandirii tale s-a micsorat. Nu ai crescut in gandire,ci intr-o inaltime a oaselor. Visezi inca la "femeia perfecta",dar tu esti un țânc al vechilor cladiri. Incearca sa opresti mintea celorlalti cu un gand. Maturizeaza-te si intreaba-te: "Ce e eternul?"

cLiii :Iar eu eram si eu pe sarma. Eu eram caldura ce-ti invada degetele zapezii. Fizicul tau il simteam prezent,insa tu erai acolo?

dali. :Eram mai aproape de tine decat este oja de unghii sau scoarta copacului de tulpina. Mai aproape decat orice apropiere. Tu ma simteai,dar ma refuzai. Orgoliul tau prostesc de,inca un 'baiet' nestiutor,iti invada ventricolele. Ma vedeai,dar te prosteai. Ma simteai,dar ignorao. Psihologia ta proasta de a "cuceri" dadea gres mereu. Unde-ti sunt vibratiile corzilor vocale numite... cuvinte?

cLiii :Mi-este dor de adierea placuta a privirii tale. Iti simt mirosul in parul meu. Te am desi imi esti departe. Si ma gandeam sa te intreb: Vrei sa fii oceanul marii mele?

dali. :Dupa un infinit de cuvinte spuse acum,tocmai acum cand clipa a devenit un nou trecut,tocmai acum cand cuvintele tale s-au adaugat celor vechi si deja neinsemnate din cauza prafuirii lor,nu te mai cred. Nu demonstrezi nimic. Doar egoism. Pur egoism. Un egoism pueril si sincer. Acelasi egoism al tuturor "baietasilor". TI-as trimite apa oceanului meu,insa oceanul meu a secat din mileniul trecut. Cand ma vei intelege?

cLiii :Am o stiva intreaga de cuvinte spuse in abisul tacerii tale. Le-ai irosit destul de ieftin. Mi-e greu sa cred ca n-as putea gasi un colectionar cu acelasi album de cuvinte ca al meu. Sunt a 7-a/21-a mia persoana ce a cazut in mrejele vartejului tau de fraze costisitoare. Te-ai gandit unde-ti vei planta viitorul bananier de cuvinte cu tenta sarmanta de a cuceri?

dali. :Si acum cand te-ai trezit din visul mortii tale,incerci sa ma cuprinzi in clestii tai. E prea tarziu acum,dupa ce timpul mi-a zidit o granita de principii si toate astea sunt impotriva ta. Candva am fost oceanul marii tale si n-am avut nevoie de acordul tau. Clapele pianului s-au blocat in momentul in care ai tacut ca un las ce-si lasa urmele doveditoare in urma. Nu ti-a pasat si ai fugit. Nu m-ai luat cu tine,ai disparut. Eu am secat,dar izvorul meu si-a gasit un alt loc de odihna. De ce-ai mai venit,amintire?

cLiii :Mi-ai smuls lumina,iar apoi ai strans-o in pumnul greoi,ai mistuit-o cu privirea glaciala si am vazut cum din ea tasneste sangele cenusiu. Te-ai bucurat vazandu-ma nisip,iar zambetul dur nu ti s-a sters de pe fata cand clepsidra mea protectoare s-a spart,iar timpul siruia printre degetele picioarelor tale intepandu-te strengar precum scoricile din Vama Veche. Te-ai hotarat ce palat cei contrui cu lichidul marii mele?

dali. : Candva am incercat imposibilul. Curiozitatea mea infantila m-a indemnat sa fac cunostinta cu imposibilul. Am vrut sa-i dau marii tale contur,forma si culoare; desi ceva imi injecta nesiguranta. Tinerescul avant ma facea sa sper la ceva frumos. Am visat,am sperat,am dorit o raza de lumina mare cat un fir de iarba. Toate mi le-ai spulberat cand eu aproape imi simteam apogeul sperantei. Pana si amintirile mi-s seci. Nu te recunosc,nu te vreau. Mai am nevoie de tine, doar ca sa-mi mai dai curajul de a infrunta cerul mai albastru. Palatul uitarii cred ca este pe drum,undeva pe la jumate. Spune-mi,ce vrei?

cLiii :Tu mi-ai avortat zambetul.Mi l-ai ucis din pantece. Cutele sprancenelor tale au creat sesuri adanci printre muntii ascutiti in care ma avantam. Simteam nevoia unei puteri uriase pentru a le indrepta,dar nu am reusit niciodata. M-am uitat adanc,pana am ajuns in spatele retinei tale. Totul era clar acum. Tu erai gol oriunde priveam. Un nud exemplar al nimicului. Erai demn de arta si totusi as vrea sa te pictez. Alege-ti tu culorile ce ti se potrivesc.

dali. :Iti incercam zambetul cu privirea si ma infundam in prostia orbeasca de a-mi darui inima mea neatinsa de timp si de oameni. Parea o perfectiune inimaginabila acea sectiune laterala a ta. Abi-ami permiteam sa mi te reproduc in minte. Iti doream vorbele,ti le cautam,ti le apreciam si ti le divinizam. Erai totul intr-un nimic. Nimicul tau era drumul meu spre infinitul iluziilor. Asta ma exaspera.

cLiii :Am fost o floare. Iar tu ai fost albina ce se hranea din mine. Pentru un moment am crezut ca sunt hrana ta preferata. Dar timpul cald mi-a deschis petalele si mi-a aratat ca ma insel. Eram ordinara ca si celelalte. Iar tu erai zeul tuturor. Esti demn de minciuna. te simti bine sub aripile transparente si dulgile galben-negre? Zumzetul tau ma ataca. Am invatat sa ma inchid de fiecare data cand il aud. Iar tu ai invatat sa pleci. De data asta ai o tinta exacta... sau mergem tot la noroc?

dali. :Vocea ta imi urla strigator in canalul urechilor mele. Ma face sa opresc timpul din loc pentru o secunda,sa opresc numaratoarea pasilor mei in lume si sa incep sa fac aberantele calcule ale contabilitatii vietii mele: cate minute mi-am infundat nasul in mirosul tau,cate litere ti-am spus,cu cate cuvinte m-ai atins si de cate ori ne-am lipit rusinos pielea din greseala. Cine suntem noi,baiete?

cLiii :Esti viclean. Strengarescul tau comportament de a ma considera o carte deschisa a inceput sa ma calce pe nervi. Mereu ai pus semnul de carte inainte de a incepe punctul culminant protestand ca te-ai plictisit,rusinat ca nu ai terminat inca adunatura de pagini vechi ,uzata si devorata deja de alti cititori ce au trecut prin biblioteca pasiunilor tale. Sareai copilareste toate paragrafele in care incercam sa-ti spun ceva.Asa ca m-am plictisit,m-am inchis singura,m-am sigilat si m-am expediat usurata. Nu meritai sa primesti totul asa de usor,dar ti-am lasat ceva in urma. Era coltul paginii 7. Inseamna asta ceva pentru tine?

dali. :Esti un vant rece,distant,ce doar ma scarbeste. Ma sacai cu rafalele tale rebele si flegmatice. Ma innebunesti. Iar eu,discreta si satula de toata aceasta mica porcarie.. incerc sa te las in plata destinului. Iti las undita goala,dar nu-ti fur si rama. Te las sa vad de cate ori o sa o mai arunci,in cautare de peste. Vreau sa ma mai bucur putin de disperarea ta asemanatoare unui rechin pe mal. Tu m-ai invatat sa nu ma implic. De la tine am invatat aceasta "noua" virtute. Iti mai aduci aminte cum ai trecut prin viata mea,calatorule?

cLiii :Amandoi suntem pe o tava. Suntem doua tarii cu gheata. Doua pahare cu gheata. Tu esti deliciul femeilor,iar eu provocarea salbaticiei si a excitatului barbatesc, Intotdeauna am vrut sa-mi amestesc moleculele cu ale tale. Si ce-am fi? O tarie pentru hermafroditi?...Mi-am dat seama mult prea tarziu ca nu vreau sa-mi inabus licoarea in tine. Esti dezgustator. Lamaia imi este de ajuns. Oare ingredientele bucatarului te vor transforma intr-o prajitura?

dali. :Acest joc ma indispune. Sunt la fel de indispusa ca in zilele alea in care te gandesti la un remediu pentru durerile mele de spate. La fel de indispusa ca atunci cand prostia oamenilor ma face sa tac si sa ignor axul drumului. Nu te mai juca! Inceteaza! Maturizeaza-te in fapte,nu in cuvinte! Lasa naibii toate papusile alea inutile! Pastreaza-ti una,ca amintire. Nu te mai juca cu toate! Cine te crezi? Zmeul pe care l-am vazut in desene animate mileniul trecut? Bai fraierule,pierzi! iar eu nu te voi mai astepta! O sa-mi cauti mirosul in toate bluzele gri pe care le vei intalni. Vei adulmeca iarba intr-un final. Te vei prostii cautandu-ma in neant,iar apoi vei innebuni. Sau,poate... nu vom mai avea nevoie unul de altul si totul se va incheia ca atunci cand valurile au inghitit plaja. Trezeste-te si spune-mi ce gandesti,altfel ma omori cu usurinta! Asta vrei?

P.S. [dali.] : Sa te privesc in sila sau sa te nimicesc in imbratisarea mea? Ce anume vrei sa servesti la masa de la ora 17? Minciuna sau indurare? Fii concis! Chelnerul este obosit! Rabdarea mi-o pierd. Lasa-ti ideile sa respire in voie. Macar de data asta! Ai putea,oare,sa-mi faci aceasta favoare? ..

29.08.2010 tarziu spre dimineata dali. si cLiii erau izbite surprinzator de o 'inspiratie' provocata de joaca,de indignare,de nevoia de a spune prea multe,de dezamagire si scarba,poate.. :)