joi, 12 august 2010

Azi taci. Maine vorbesti.


Sa intelegi imposibilul intr-o eternitate...suna banal. Sa intelegi dificilul...iti este imposibil. Nu poti intra in cusca gandurilor ca si cum ai intra pe usa cabinetului unui doctor...pentru ca nu le vei putea schimba. De ce sa vrei sa schimbi un om pentru ca "asa ti se pare tie mai bine"? Cum poti sa vrei sa injectezi niste sentimente unui om,din moment ce el nici macar nu stie ce-si doreste? De ce?... fiecare om e unic si are un destin al lui,pe care,intr-o mica-mare masura si-l construieste singur. Lasa-l sa se bucure de greselile sau lucrurile bune pe care le face in viata lui. Lasa-l pe om sa regrete,sau sa urle de fericire. Lasa-l sa spuna "NU",iar daca vrea...lasa-l sa spuna "DA". Acorda-i dreptul de a fi el si acorda-ti posibilitatea de a-l accepta. Permite-i sa-si urmeze propriile sentimente; nu sa-ti urmeze tie sentimentele. Priveste-l cum merge in cautarea timpului pierdut,singur...fara tine si fara Marcel Proust...

*P.S.: Libertate!!! Planeta Fericirii e departe de Pamant!!!
** P.S.: Nu e ipocrizie; e adevar!
***P.S.: Vreau imposibilul! Il caut! Il intuiesc! Il simt!

* Aceasta este una dintre postarile mele aiurea,pe care am gasit-o intr-un caiet,ratacita de ceva timp. Imi place pentru ca este aiurea si atat! :) Nu trebuie sa fie reala,sau sa multumeasca pe cineva. Trebuie sa multumeasca personalitatea mea haotica si zapaceala din jurul meu.

2 comentarii:

  1. Planeta fericirii... este ciudat, pentru ca fiecare din noi are o astfel de planeta,sau macar una asemanatoare in care se refugiaza la un moment dat,fara a avea nevoie de o racheta pt a zbura,sau o casca plina ochi cu oxigen!Spunem ca Universul este infinit,dar oare Pamantul nu este la fel de mare,puternic sa sustina toata planetele si alte universuri create de noi?De ce toate creatiile noastre au o bariera,si nu pot patrunde una in alta?De ce ne simtim in siguranta cand suntem cu noi insine?De ce toti cer mult de la noi,dar nu ofera la fel de mult?De ce noi cerem o simpla intelegere,dar ei nu inteleg sensul acestui cuvant?De ce ne sacrificam principiile pt anumite persoane?De ce tot ceea ce este frumos este departe de aici?De ce in general raspunsurile pt. intrebarile cu "de ce?" sunt tot mai rare?..... de ce?...
    *******Vreau...imi doresc...ca a fi fericit sa nu mai fie ceva abstract!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca raspuns pentru ceea ce ai scris tu.. as putea spune multe. Noi ne simtim bine cu noi insine pentru ca ...cine altcineva ne-ar intelege perfect nebunia,salbaticiunea sau doar normalitatea noastra mult prea normala...decat noi,cei de toate zilele,care le cream cu gandurile si ideile noastre,cu temerile sau doar cu fericirea noastra?! Ei..ei cer prea mult. Esti sigura ca nu cer prea putin? Esti sigura ca noi nu transformam putinul in mult sau multul in putin?..nu poti fi sigura de nimic. Mintea umana este controversata. Nu o poti intelege in totalitate. Si tocmai aceasta dezamagire cauzata de neintelegere ne tine la distanta fata de unele persoane. Prin cuvantul "intelegere" poti intelege multe...poti intelege ceea ce vrei tu sa intelegi,sau poti intelege un alt sens,banal..care sa te faca sa nu-ti storci creierii prea mult pentru rezolvarea situatiei. Si sunt sigura ca nu ai avea placerea de a explica ce inseamna pentru tine acest cuvant..pentru ca ai crede ca-ti irosesti timpul,ca prea multe explicatii strica..si ti s-ar parea banal.[poate gresesc gandind astfe..dar am spus din punctul meu de vedere,desi tu poti fi imprevizibila :D]Oricum e cert ca daca tu ai avea chip de oaie...nimeni nu te-ar intelege! Si totusi..pentru mine ai chip de oaie!Sunt sigura ca nici daca as pune pe cineva sa-mi deseneze o oaie,nu m-ar intelege si s-ar uita la mine ca si cand ar avea strabism. :) Dar tu cum ai reusit sa-mi desenezi o oaie? Si Doamne... cate principii mi-am mai incalcat in ultimele zile...si e un sentiment atat de tampit.Nu cred ca merita nimeni sa iti incalci principiile,ca practic,tu pari nebuna incalcandu-le fiindca inseamna ca nu ai avut motive intemeiate atunci cand le-ai creat. Groaznic! :| Frumosul?!..am o viziune diferite pentru ''frumos'' :D. Doar persoanele ca tine,ca Flori..genul asta de persoane mi-ar intelege modul de a gandi. Si cand ma gandesc ca as parea atat de nebuna in fata unora.. 8->. Fericirea e precum apa,care atunci cand e la cote maxime[din punct de vedere al temperaturii]...se evapora cand te astepti mai putin... Si totusi..e un fenomen absolut normal! De ce-urile sunt dragute..si trebuie sa recunosti asta!;)) Tocmai misterul lor e fascinant. E fascinant si dur..pentru ca dupa un timp,te trezesti cu un raspuns dur in cap. dar si duritatea face parte din viata.

    P.S.: Abstractitatea.. [interesant cuvant,abstrabct chiar].. e o chestie ciudata,nu imposibila! :> Iti garantez[nu chiar garantez,insa banuiesc] ca vei fi fericita daca vei vedea ceva mov,daca o vei vedea pe Franklin[broscuta lui Karol],daca vei citi 'vara perfecta' scrisa de mine,daca vei vedea nuci..etc ; insa nu vei fi fericita cand vei face ceva impotriva principiilor sau dorintelor tale,impotriva ratiunii tale...din contra...te vei simti scarbita de acel lucru...te vei simti in sens contrar fata de tine,de lume,de pamant si de timp...

    RăspundețiȘtergere

Tu crezi ca: