joi, 12 august 2010

Un fluier absurd al fluturilor verzi..


Laturi necunoscute...ale oamenilor,ale lucrurilor,ale timpului,ale Pamantului. Trebuie sa te obisnuiesti cu ele. Nu le vei cuceri niciodata indiferent de cat de mult te vei imbufna. E mai mult decat necesar sa le constientizezi,dar e mult mai important sa nu tintesti sus,spre imposibilitatea cunoasterii lor,asta pentru ca nici el insusi nu-si cunoaste misterul. El se descopera in fiecare zi,se schimba in fiecare zi,trece mai departe si revine la aceleasi probleme uneori. Este un circuit inchis care se mareste in fiecare moment,care se dezvolta si oricand te va deruta,ca rasplata a curiozitatii tale. Mi se pare foarte interesanta chestia asta. Poate si din cauza ca ma atrage necunoscutul,ma atrag lucrurile pe care nu le am [de fapt; lucrurile pe care nu le am?! sa nu va ganditi ca ma atrage un avion... ca asta e patetic]. Si apropo de circuit: astazi mi s-a dat o chestie foarte interesanta,care,recunosc...imi cam tine ocupata mintea si acum. Era ceva de genul "omul: un vierme
ce se transformã in luminã când iubeste”.Foarte genial a gandit L. Blaga; insa mi-am pus si am pus intrebarea: Si cand omul nu mai iubeste,se transforma iar in vierme?...unul dintre raspunsurile primite a fost ca figurat vorbind,da,se transforma. Concluzia mea ar fi ca si transformarea asta: ba in vierme,ba in lumina ar fi un circuit.
Bine,imi place sa rascolesc afirmatia lui L. Blaga,recunosc....si ma gandesc: Viermele nu poate trai linistit fara sa fie transformat in lumina? Iar lumina nu poate exista linistita fara sa fie faza de transformare a cuiva? Ba da! Prin urmare si omul poate trai linistit fara iubire [stiu,suna dur. Astept criticile voastre],dar si iubirea poate exista fara un om. Poate exista iubirea ca un concept,pentru ca daca nu ar fi fost un om care sa o simta,care sa aiba acest sentiment,nu s-ar fi auzit de iubire.
Bun. Am ajuns la iubirea=un concept dedus de la faptul ca oamenii au simtit-o. Dar,mai concret: Ce e iubirea? Ce reprezinta in esenta? Rareori spun "Te iubesc" si atunci fac asta ca urmare a starii mele mult prea bune pe care o am,sau impinsa fiind de gandul de a multumi cuiva ca a fost alaturi de mine in cine stie ce situatie. In final...aceste momente sunt rare. "A iubi" si "a uri"... sunt verbe mult prea complexe si care implica mult prea multe. Nu-mi amintesc sa-mi fi placut vreodata sa spun oamenilor "Te iubesc" asta probabil fiindca mi se pare ca verbul are niste caracteristici infinite [ si am explicat mai sus situatiile in care pronunt acest controversat verb]. Da,il folosesc pentru lucruri si actiuni,dar nu pentru oameni,cei ce sunt niste robotei formati din informatii,intr-o continua schimbare. Pentru oameni am afectiune (mai speciala uneori,mai normala alteori)... depinde.

P.S.: De ce sa spunem lucruri prea mari? De ce sa cautam laturi necunoscute?Si cel mai important lucru : De ce sa deschidem Cutia Pandorei,cand ea poate sta si nedeschisa...?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: