Timp.

Timp.. Dragul meu Timp.. Unde fugi asa grabit? Cum vrei sa scapi printre degetele mele? Cui ma lasi? Te rog, stai langa mine. Vreau sa ne amintim de toate clipele petrecute impreuna. Vreau sa ma uit in ochii tai mari si sa vad totul. Ah... si ce fericita eram... si ce zambet inocent afisam! Ce sensibila am fost mereu.. Cate lupte pro/contra s-au dus in mintea mea mereu. Cati oameni am intalnit... si cati copaci! Cate pietre mi-au placut.. si cati fluturi au trecut pe deasupra capului meu. De cate ori am visat... si de cate ori am pierdut visele. Cati ani, cate zile, cate minute sau secunde au trecut... numai tu stii. Esti contabilul vietii mele si prietenul pasilor mei. Stii? Te iubesc,dragul meu Timp!

Transformari...

Ma sfasie vantul. Ma imprastie ploaia. Soarele imi arunca gandurile in vazduh, iar fulgii de nea imi ingheata sufletul. Pe tine te-am transformat in cenusa si te-am tinut in mana sa te privesc mai bine. Dar m-am plictisit sa vad cum vantul mi te zboara si ploaia mi te imprastie... asa ca mi-am deschis degetele, mi-am intins palma si cenusa ta a cazul peste nisipul din fata marii. Iar eu am facut un pas. Am vrut sa te simt pentru ultima oara. Acum te simt. Talpile picioarelor mele te ating usor, gingas, pentru ultima oara. Fie ca vantul sa-ti duca cenusa pe alte meleaguri. Adio, Regele Marii.. !

P.S. : Sa incerci sa iti aduci cenusa intr-o floare negra de lalea,ca numai in acest fel iti vei recupera sufletul si te vei redescoperi. :(

Nesiguranta?! .. Sau doar o stare normala? Banuieli.. sau doar inchipuiri?

Cand vrei ceva si nu sti cum sa faci ca sa obtii acel lucru ce faci?
Cand simti si nu sti cum sa-ti exprimi sentimentele cine e de vina?
Cand vezi cum lumea se prabuseste sub ochii tai,pe cine strigi sa te ajute sa faci ceva?
Cand iubesti si vrei sa urasti cum iti schimbi sentimentele?
Cand esti fericit urlii de fericire?



Sa fii confuz,derutat... e un sentiment teribil de urat. Iti creeaza nesiguranta. E un sentiment puternic care iti invadeaza tot corpul si atunci nu mai sti ce sa crezi si ce sa nu crezi...


Cand esti confuz;
Si vrei...
Sau,poate,nu vrei.
Cand simti;
Dar nu sti ce simti
Sau stii...
Insa diferenta dintre dragoste si ura
E prea mica...
Ce faci?...

Oare canti privind stelele?
Mirosind toate lalelele
Ce te inconjoara
Precum e-nconjurat un fir de grau
De noua randunele?

.

Iar m-ai dezamagit!

Candva..

Astazi... astazi vreau sa ne aducem aminte de noi,de noi toti,cei care eram cu un an in urma. Cine eram eu? Si cine erati voi? Eu eram o simpla eleva,intr-o scoala si ea la fel de simpla. Voi erati prin preajma mea..sau undeva in lumea asta. Cu un an in urma,intr-o seara tot de 21 mai, probabil asteptam cu nerabdare sa vina a doua zi si sa plec in mult asteptatul banchet. Urmau cele mai minunate clipe alaturi de ei,de colegii mei. Si toti eram atat de fericiti atunci. Parca suntem si acum fericiti.. dar nu mai suntem noi,aceeasi noi dupa care am plans la sfarsitul clasei a8a. A trecut un an in care nu am mai desenat oi. De fapt... eu am mai desenat. Pe caietul de religie. Am facut o inimioara si in mijloc am scris "OAIE!". Profesorul a ras si m-a intrebat: " Asta ce inseamna? Nu poti sa fii si tu un pic mai romantica? Asa ceva scrii?". Nici nu stiam cum sa reactionez. Sa rad? Sau sa ii raspund prin tacere? De unde sa stie el ca mie imi e dor sa desenez oi? Tragand o linie neagra sub mine,am realizat ca am avut mai putine clipe cand era sa fiu fericita decat anul trecut. Am realizat ca mi-am izbit fruntea de stele de mai putine ori fata de anul trecut. Si am mai realizat ca nu m-am mai intepat in spinii trandafirilor ca anul trecut. Am fost mult mai precauta...ceea ce inseamna ca naivitatea copilei de odinioara s-a dus?! Poate.. ! Insa anul trecut a fost minunat! Anul acesta nu cred ca va fi la fel ca celalalt. Sau poate ca e doar o banuiala de-a mea.

Si tu esti o lalea neagra. Si eu sunt. :)

Sunt o lalea. Una innegrita de tine. Am petalele aproape uscate si tulpina cam stramba pe la jumatate. Visez sa fiu intr-o zi o lalea rosie... cu petalele pline de viata si tulpina dreapta. Iubesc picaturile de ploaie care-mi acopera golul format de petale. Primavara ies ca sa imbratisez soarele cu frunzele mele... si tot primavara mor. Asta-mi este destinul: sa ma nasc,sa traiesc cu speranta ca intr-o zi o sa ajung o lalea rosie... si sa mor neagra,asa cum m-am nascut.

Asa-s oamenii. Se nasc negri,adica se nasc tristi,plangand... viseaza la ceva rosu adica traiesc pentru a spera la o viata mai buna,la iubire si fericire si mor negri,adica asa cum s-au nascut,tristi...mor chinuindu-se. Pe parcurs mai au si petalele uscate,adica mai au si momente proaste... si la fel mai au uneori si tulpina cam stramba pe la jumatate,adica uneori se abat de la drumul lor. Picaturile de ploaie,sau.. lacrimile,le sunt uneori de ajutor si acopera golurile din suflet. Primavara,intotdeauna au cateva momente de fericire... care dispar tot primavara. Si asa se intampla in viata tuturor.

Absurditati.

Astazi sunt indignata. Poate dezamagita. De fapt nici nu sunt sigura ca se merita sa am starea asta,dar deocamdata o am. Nu mai suport tacerea. Tacerea e criminala. Poti sa-mi faci orice altceva.. numai sa nu taci. In primul rand, pentru ca intotdeauna am spus ca omul fara pareri e inutil pe acest pamant. Si in al doilea rand, pentru ca o sa innebunesc in ritmul asta. Cum o sa fie cand o sa tac si eu? Banuiesc ca foarte frumos. Si sa stii ca nici chef de vorba nu mai am. O sa fie foarte interesant sa fiu si eu tacuta. De obicei cand sunt tacuta e grav! :)) Cel putin mama e disperata ca nu stie ce am! Pai da. Cum sa fie tacuta persoana care spune pe zi aproximativ 17.000 de cuvinte? E mult prea ciudat. Dar parca m-am saturat sa vorbesc si sa fiu tratata cu tacere.

Gata. Am trecut tacerea pe lista lucrurilor care nu-mi plac. Ce nu-mi mai place?

Se stieeee! Urasc combinatiile rosu-negru si negru-galben/auriu. Nu ma intrebati de ce..probabil nu-mi plac pentru ca nu mi se par mie potrivite.

Nu suport persoanele care vorbesc mai mult decat mine!!! :)) Asta pentru ca mi se par obositoare si ma enerveaza ca nu am rabdare sa le ascult tot timpul. Asa ca,va rog frumos,nu intrati in priza si nu vorbiti mult. Bine,ca am momente cand accept si persoanele astea... acum vorbeam,asa,in general ca nu le suport.

Nu-mi plac persoanele care nu-si spun niciodata parerea,care nu stiu sa spuna si ele o data "Eu cred ca, ... " sau "eu consider ca, ... " ! Persoanele astea sunt... nule,din punctul meu de vedere! :)

Vaaai.. si nu suport persoanele care conduc cu mana stanga pe volan si stau aplecate spre dreapta. Mi se par dezgustatoare!!!

Ce nu mai suport? .. nu mai stiu.

Hahaha!!!

Cand tu vei fi aici... eu voi fi departe.
Cand tu te vei plimba...eu voi sta.
Cand tu vei fi suparat...eu voi rade.
Cand tu vei fi entuziasmat...eu voi fi sictirita.
Cand tu ma vei iubi...tu-mi vei fi indiferent.
Cand tu ma vei vrea... eu te voi respinge.
Cand tu ma vei auzi...eu voi fi surda.
Cand tu imi vei spune "Buna!"...eu iti voi spune "La revedere!".
Cand tu vei avea nevoie de mine...eu voi fi prea ocupata.
Cand tu te vei uita la mine...eu voi fi invizibila.

P.S. : Hai sa fim patetici! Eu cu tine si noi amandoi intre noi! Mirobolant! Hahaha! Asa voi deprinde abilitati de actrita!Nu e minunat? Sunt sigura ca-ti va placea, "dragul meu" ! Cum adica: nu stiu eu care sunt preferintele tale? Le stiu foarte bine!..

..Why?

Cand noi ii vom dezamagi pe ceilalti si ceilalti ne vor dezamagi pe noi... cand noi vom fi buni cu ceilalti si ceilalti vor fi buni cu noi... cand noi ii vom iubi pe ceilalti si ceilalti ne vor iubi pe noi... cand noi ne vom supara pe ceilalti si ceilalti se vor supara pe noi... cand noi vom rade cu ei si ei vor rade cu noi... cand noi ii vom imbratisa si ei ne vor imbratisa pe noi ... Sa iubim? Sa fim buni? Sa radem? Sa imbratisam pe cineva? Sa fim fericiti? E ceva greu? De ce ni se pare mereu ca e ceva atat de imposibil de facut? De ce ezitam sa facem asta? De ce doar asteptam cand putem sa dam pur si simplu fara sa asteptam nimic? De ce suntem oarecum materialisti cand vine vorba de sentimente?
De ce suntem mandri cu iubirea? Ea e vreodata mandra cu noi? Oare de ce? Suntem oameni...putem iubi si putem impartasi celorlalti sentimentele noastre. De ce sa ne chinuim sa jucam pe degete pe cineva sau sentimentele cuiva,cand totul poate fi foarte simplu? Eu vreau sa iubesc. Haideti sa iubim ! E ceva frumos si simplu ca un fluture ! :)

Pentru cLiii

Cine e ea si cine esti tu? Ea e marea. Tu vrei sa fii soarele? Vrei sa o incalzesti permanent? Si sa o strangi tare,tare,tare la pieptul tau? Sa o ciufulesti si sa o iei cu tine prin ploaie la furat de cirese? Hai,nu fi egoist! Ce te costa? Vrei sa fii soarele care ma incalzeste? Vrei sa fii cel care alunga iarna cu caldura lui si aduce primavara doar pentru mine? Vrei ca vara sa prajesti pielea mea cea alba? Vrei sa fii soarele care rasare in fiecare zi pe strada mea? Ahh... sunt innebunita dupa apusul tau si dupa rasaritul tau. Simt cum imi trec 17 000 de fluturasi prin stomac atunci cand ma incalzesc razele tale uriase. Ma scufund printre indoielile tale si le acopar cu valurile mele agitate. Tu imi simti mirosul si adormi. Eu te veghez toata noaptea si iti cant melodia care te adoarme,iar spre dimineata.. melodia care te trezeste.