joi, 24 martie 2011

Echipa mea de zambete= piticei anormali . ♥


Azi m-am strecurat printre piticii mai neobisnuiti ai Pamantului,printre cei care alearga,zboara si arunca. Astfel,buburuza echipata pentru gimnastica si dat din aripi,rostogoliri... a ajuns sa alerge,sa rada,sa prinda mingi,sa le arunce cu spatele,sa faca un efort de a nimeri un cos [si l-a nimerit..de doua ori,chiar,oficial... :D ...si de mai multe ori asa,in joaca..relaxandu-se]. Dar oare cum ramane cu frica de mingi si vestita replica: "Doar n-am innebunit sa alerg ca o dementa dupa o minge banala." ?! Cum ramane cu incapatanarea de a nu se apropia de mingi,cosuri sau alte chestii asemanatoare?! .. Ei bine,nu stiu cum ramane cu toate acestea. Poate se vor da un pic la o parte,se vor sterge la fel cum stergem praful (din plictiseala,rugaminte sau nevoie). Insa curios este nu ca buburuza s-a mobilizat..ca in anumite conditii face si ea efort.. ; curios este cum s-a hotarat brusc sa faca acest lucru. Si e frumos de povestit. Vedea,de pe super saltelele de nori din super universul ei cum sar niste pitici neobisnuiti si alearga si ridica mainile... ah,si toate acestea de parca ar dansa si ar pluti,avand mare grija sa nu loveasca pamantul. Privirile ii ramaneau atintita la miscarile elagante ale lor. Era ca un spectacol,numai ca aici exista o singura buburuza-spectatoare. A vrut si ea sa participe si asa a facut. A cazut,s-a rostogolit,a alergat pana a obosit si a ratat de nenumarate ori cosul,a aruncat mingea cu spatele [fiind un succes minunat],a ras si s-a imbujorat,a batut palma cu ceilalti,le-a atras atentia adversarilor pentru a le lua mingea si a faultat. Toate acestea intr-un timp scurt,de cateva zeci e minute. Nu stia reguli,nu stia sa arunce,nu stia nimic.. insa a fost atat de placut si distractiv,incat.. pana si in ultima secunda jocul a fost un zambet. Frumos a fost ca ceilalti nu radeau de cea care nu stia nimic,ci se bucurau si zambeau atunci cand reusea,wow,sa faca ceva bun pentru "echipa" ..pentru ca..pana la urma,asa trebuie sa fie o echipa. Probabil,ei,de multe ori au incercat sa-i paseze ei si ea a dat gres,dar ei intotdeauna scoteau mingea deasupra si o aruncau cum trebuie..pentru ca pana la urma,cel ce nu stie poate fi invatat si nu criticat ca nu reuseste sa faca un lucru sau alt lucru. Conteaza rabdarea si caldura cu care un om poate fi invatat. Oricum , o buburuza [una oarecare din lumea aceasta mare] a invatat ca poti avea o pasiune si poti sa iti doresti sa faci acel lucru cat mai bine. Si te straduiesti si incerci si te zbati,te enervezi,iar incerci...pana reusesti. Mai adaugi putina creativitate,multa perseverenta si ii dedici un pic de timp lucrului acesta si gata,esti un om de admirat,un om care are o pasiune in viata,care isi ocupa timpul cu ceva si incearca sa persevereze in ceva frumos. Iar acesti oameni sunt de admirat. Jos palaria pentru ei !

Concluzia zilei de azi este ca: alaturi de niste oameni rabdatori si care te primesc cu caldura printre ei,poti reusi sa faci lucruri pe care nu le-ai facut niciodata,lucruri noi..care chiar pot ajunge sa te captiveze . O sa continui sa incerc sa fac lucruri pe care pana acum le consideram de-a dreptul stupide,poate cine stie... o sa-mi placa...si o sa-i invat si eu la randul meu pe ceilalti cate ceva din "pasiunile" mele. :)

P.S. : Pana una alta,aduceti-va aminte ca a venit primavara si ca trebuie sa zambim cu totii Soarelui,pentru ca si el ne zambeste noua. Si mai trebuie sa dezghetam imbratisarile,sa iubim,sa fim fericiti,sa descoperim din nou viata primavara aceasta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: