miercuri, 2 martie 2011

Din ultimele 6 luni.


"Pe cine iubesti tu Stefania? Pe Tefania!"

Vedeti? Pana si copiii iubesc. Se nasc cu aceasta notiune,si-o intiparesc in minte si o spun tuturor persoanelor dragi. Noi pe cine iubim? Sau mai bine spus: iubim? Iubim,da! Dar ne e atat de teama sa spunem ceea ce simtim,incat iubirea se vinde pe la colturi,pe ascuns,mai rau ca pe vremea comunismului cand erau cozi la alimente si nu existau anumite produse. Suntem niste fiinte relativ egoiste. Ne refuzam fericirea fiind egoisti. Iubim,dar nu recunoastem asta. Tinem in noi sentimente pure,nespuse. Vrem sa primim,dar nu dam nimic imapoi. Suntem varza!

Kiss the rain.

Nu stiu daca sarutam ploaia vreodata sau daca am sarutat-o vreodata fiindca avem atat de multe temeri... Ne temem pana si de noi. E posibil? Cine suntem noi? Noi suntem niste "chestii" fizice si chimice perfect (sau mai putin perfect) concepute. Trebuie sa ne iubim,sa ne intelegem bine. De aceea suntem oameni. O viata ave! trebuie sa ne-o facem frumoasa! Indiferent daca dam dovada de demnitate sau uneori uitam de aceasta virtute,capul sus! Indiferent daca azi suntem mai intelepti sau mai rebeli... suntem oameni,unici in felul nostru. Trebuie sa ne iubim reciproc pentru ceea ce suntem. O picatura de iubire este de ajuns pentru intreaga lume! Bucurat-va de ea atunci cand o intalniti! >:D< Si sentimente si trairi.

Om esti. Simti si traiesti. Nu te invinovateste nimeni cand te superi,ca poate ai dreptul sa fii suparat. Nu te trage nimeni de maneca atunci cand tipi,fiindca ai dreptul sa faci asta daca e ceea ce simti. Dar te-ai gandit vreodata cine este cel care iti da aceste drepturi? Sau te-ai gandit de unde le ai si cum au ajuns in "posesia" ta?
Suflet gol. Nebun de dor.

Amintirile? ce rol au? De a te face sa te afunzi in dor? De a-ti nenoroci neuronii si de a-ti pulsa tristete in suflet? E timpul sa lasam amintirile intr-o prapastie mare,din care nu vor mai supravietui,nu vor mai iesi. ADIO! "
"
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent." Octavian Paler.

Misticismul vietii.


Ma simt ca o gara pustie. Trenul a plecat de mult,insa nu s-a mai intors.

P.S.: Niciodata nu esti pus intr-o postura buna atunci cand aflii subit ca toti si toate te-au lasat parasit,pustiit pentru ca..."singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste niciodata ca esti singur" Octavian Paler. E bine sa-ti gasesti echilibrul ratiunii si sa-l cauti si pe cel al sufletului. Sigur,sigur se afla pe acolo pe undeva.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: