vineri, 26 februarie 2010

Mult prea... trist


Vine o zi... Mereu vine cate o zi cand sunt dezamagita: de oameni,de circumstante,de mine...! Dar de ce mereu trebuie sa fiu dezamagita? De ce? Nimic nu e asa cum credeam eu. Ziceam ca oamenii sunt buni,ca viata e frumoasa,ca totul e frumos.Tineam asa-zise "predici" tuturor celor care ziceau ca viata e de cacat si ma contraziceam si dadeam argumente...si ma zbateam sa le fac o parere buna despre viata si despre asa-zisele frumuseti ale ei. Pentru ce? Pentru ce toate astea? Ca sa-mi dau eu seama acum ca am fost mult prea proasta cand am crezut asta? Ca pur si simplu am fost naiva,mai naiva decat pot realiza? Viata e o jungla...unde fiecare isi face dreptate singur. Eu nu am fost in stare sa-mi fac dreptate singura. Mi s-a furat telefonul de la ureche de un copil de 6-7 ani si eu nu am putut face nimic. E posibil??? In ce lume traiesc,traim? In lumea asta jegoasa unde nimeni nu stie cum si cat sa fure mai mult?De ce nimeni nu a putut sa faca ceva? Copilul ala,insotit de alti 3 au trecut pe langa niste adulti...de ce nimeni nu a facut nimic? De ce oamenii sunt atat de nemilosi? Eram singura...practic neajutorata! Nimeni nu a facut nimic.Au preferat sa susoteasca despre incident,sa stea cu mainile in buzunar...!De ce??? Gata,s-au dus parerile bune despre viata,despre oameni,despre vise si despre toate lucrurile care-mi conturau o viata perfecta.Toate astea s-au dus cu obiectul la care tineam cel mai mult! Pur si simplu telefonul ala era parte din mine,din viata mea,din tot ce faceam eu. Ascundea cele mai sincere ganduri..atat din momentele placute ale vietii cat si din cele neplacute. Mi-a fost alaturi si la bine si la rau. A ascuns mesaje frumoase,dar si certuri. Cu el am visat si mi-am facut planuri. Cu el am stat noptile treaza...cu el dormeam sub perna,cu el pierdeam timpul,cu el citeam,scriam.El ma trezea in fiecare dimineata cu melodia lui lenta..care parca ma ruga sa zambesc pentru ca incepe o noua zi..! El imi pastra pozele din toate momentele minunate ale vietii mele si melodiile de suflet.El era totul !!! Acum... e acel "tot" e scrum...! El e acum in mana unor oameni care nici nu-l apreciaza...niste oameni mizerabili care ne amintesc inca o data ca "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.." . [ :(((( ]

Un comentariu:

  1. Daca ai fi urmarit emisiunea lui Badea, cea in care vorbea de lucruri de genul astuia ce ti s-a intamplat, ai intelege de ce e lumea atat de indiferenta. Nici cand vine vorba de viata cuiva lucrurile raman la fel. Am locuit in trei orase diferite ca zona, ca mentalitate si am inteles si eu pana la urma de ce e lumea atat de reticenta. Cu parere de rau iti spun ca trebuie sa ai singura grija de tine si de ceea ce-ti apartine, nu-ti pune prea mari sperante in persoanele necunoscute ce te inconjoara.

    RăspundețiȘtergere

Tu crezi ca: