Povestioara :)

Eram odata in Diverta...n`aveam chef de nimic si am vazut o carte:eram sictirita si de cartea in sine cu titlu cu tot si de autoare dar...dar am deschis`o si am inceput sa citesc din ea si am realizat dupa cateva minute ca citisem 5 pagini,si`mi placea,o devoram,ii citeam cuvintele incantata. Autoarea era Mihaela Radulescu...un nume banal care nu`ti spune mare lucru,mai ales ca povestea cu Dani Otil te sictireste,o femeie despre care nu stiai ce sa crezi,nu stiai daca are ceva in cap sau e chiar gol...nu stiai nimic care sa te lase cu gura cascata. Titlul : Niste raspunsuri. Si uite un citat: "Placerea mea cea mai mare cand calatoream cu trenul —si am facut naveta niste ani de zile pe ruta Piatra Neamt-Bucuresti —era sa suflu pe geam pana se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in care vom locui, aripile cu care voi zbura... Emotia mea cea mai profunda azi e sa simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari...". Si totusi..Mihaela Radulescu scrie asta? Tipa aia care nu`mi inspira nimic,era o nulitate,una chiar de proasta factura? Da,tocmai ea. Tocmai ea m`a impresionat prin impletitura ei de cuvinte haotice si cu multiple semnificatii. Am fost impresionata de cuvintele ei.. citeam si nu`mi venea sa cred.. citeam la inceput fara sa ma astept la ceva de Doamne-Ajuta din partea ei..apoi..randurile treceau precum niste fugari prin fata ochilor mei si mergeam mai departe..tot mai departe.. :) ! Imi pare sincer rau ca am gandit astfel despre ea,despre cartea ei,despre Dani...imi pare rau ca le-am judecat dragostea;ce? Ei nu sunt oameni? Ei nu au dreptul sa iubeasca,sa descopere ce e dragostea? ..nu trebuie sa le oferim oamenilor o eticheta atat de usor. Cartea e minunata! O recomand tuturor. :)