O iarna mai... colorata?!

E iarna. Stiu asta. Nici dupa iarna nu ma prea omor. Te intrebi "de ce?" ? Ei bine... nici eu nu am un raspuns,momentan,la aceasta intrebare. Pur si simplu... nu ma omor dupa iarna. Parca e prea... alba. O sa spui : "Heei,logic ca e alba din moment ce e iarna!". Sunt de acord cu tine,dar,totusi,mult prea mult alb. In fine... parerea mea. Poate ca asa se deosebeste iarna de celelalte anotimpuri. Fiind iarna... ce poti sa faci?! Ori sa citesti vreo carte in casa la caldura,ori sa te joci cu zapada,ori sa lenevesti aiurea pana cand cazi in plasa plictiselii si incepi sa-ti iei campii. Eu am ales sa ma joc cu zapada,sa fac bulgari,sa-i arunc in aer si sa-i plesnesc facand omatul sa pluteasca. Eram constienta ca "sunt prea mare pentru asta",dar nu-mi pasa. Continuam vesela sa fac asta si nu ma mai opream din facut bulgari peste bulgari si peste bulgari alti bulgari,incat daca stau sa analizez situatia,cred ca as fi putut sa-mi reconstruiesc covorul din camera numai din bulgari!... Wow...ce nebunie! M-am oprit,insa,inainte sa arunc in aer si ultimul bulgare. Ramasesem concentrata pe un lucru,cu privirea la cerul albicios. Da' totul e alb? Chiar totul? Pana si crengile copacilor sunt mai mult acoperite de zapada. Si atunci m-am gandit: Cum ar fi sa existe fluturi iarna? Atunci totul a devenit fluturizat,ca sa zic asa,in mintea mea. Mi-am zis ca e o nebunie,dar nebunia asta e a mea. Brusc,intrebarea aceea imi tulbura gandirea; ma facea sa ma gandesc din ce in ce mai mult la asta. Am inchis ochii si mi-am imaginat fluturi zburand iarna,fluturi purpurii,albastri,verzi,maro,portocalii. Pluteau. Ii vedeam plutind,zburand ca niste zane colorate. Pasnici,mici cum sunt ei si plini de viata dadeau din aripi chemand parca speranta la ei... dadeau din aripi lent,lent si imi dadeam seama ca faceau asta intentionat ca sa nu spulbere coloarea fina a aripilor lor. Am deschis ochii,cred ca de teama sa nu fie totul ireal. Chiar era ireal. Mi-am dat seama ca nu exista fluturi iarna. Dar de ce atunci cand inchideam ochii vedeam fluturi intr-un peisaj iernatic? Pentru ca in sufletul meu exista fluturi iarna...si eu traiesc prin ei,acum,iarna. Acum intelegeam de ce nu ma omor dupa iarna: pentru ca simteam lipsa fluturilor. Am relizat de asemenea de ce imi place primavara: imi place fiindca natura renaste si devine colorata,cresc florile,apar gazele,fluturii mei iubiti..cei care traiesc doar o zi. Da,fluturii traiesc doar 1zi ! Dar traiesc. Sunt plini de viata,de speranta,de culoare,emana fericire si dragoste,sunt puri,mici,gingasi,minunati. De aceea am decis sa transform iarna in ceva mai colorat decat "albul" acela vesnic,asta cu ajutorul fluturilor mei cu pigment de speranta. Oricand ma gandesc la iarna,inchid ochii si vad fluturi zburand printre nameti. Mi se pare mai mult decat minunata imaginea aceasta... iar contrastul zapazii albicioase cu haoticele culori ale fluturilor este... mai mult decat indescriptibila.. [ asta pentru ca asa s-a intamplat :D ]