Frumusetile uitate

Totul pare-a fi banal!
Oamenii nu mai privesc cerul
Pentru ca s-a inventat TV-ul
Mersul pe jos e o raritate
Ca doar masina-i o utilitate.
Nu mai auzi cuvinte dulci prin metrouri
Ca doar exista sms-uri.

Gandurile par a fi parasite
Fiind inlocuite de ziarele citite
Ori de vreo noua barfa,de vreo noutate
Ce par a fi mai interesante.

Adultii au o lume a lor
Unde fac numai ce vor
Fara sa le pese de frumusetile din jurul lor
Ce-i inconjoara ca un ecou.

Si nimeni nu a observat
Albastrul cerului mai colorat
Pentru ca,na,toti sunt mai ocupati
Decat mine,care am remarcat.
De mirosul ploii daca-i intreb
Ar fi o intrebare de tip: SECRET!

Totul imi pare a fi o poveste mare
Cu stres,telefon,masina si-un salariu mare
In care totul pare a fi o intamplare
De dinainte de culcare.

Totusi,eu inca mai sper
Sa le dau oamenilor un reper
Cum sa ajunga la speranta
Care mentine viata,
Cum sa traiasca clipa
Fara sa vorbeasca despre FIFA;
Facand doar gesturi simple
Cu semnificatii multiple.

Acum simt ca maine va fi o noua zi
Cu roua,vise mii si mii
Unde viata va capata un sens
Dincolo de consens!

[scrisa de mine pe 20 decembrie 2008 :D ]