Iar au plecat frunzele,ca in fiecare an de altfel,s-au dus de mult timp,fara ca noi sa simtim asta si fara sa ne dam macar seama de asta,noi,cei prea ocupati de lucrurile cotidiene,atat de banale.Le-a simtit cineva lipsa?Da,eu! Sunt aici si v-am simtit lipsa...dar era prea tarziu sa strig dupa voi ca oricum nu m-ati fi auzit!Am incercat...dar mi-am auzit doar ecoul,ceea ce mi-a dat de inteles ca sunteti departe de mine. Ar fi trebuit sa fiu dezamagita,nu?Da mi-am amintit: candva...mi-ati promis ca va veti intoarce si am increderea ca o veti face! Stiu asta!Simt asta! Trebuie sa astept! Voi astepta!Timpul mi-e martor ca va voi astepta!Va voi astepta ca in fiecare an,cu acelasi zambet larg si cu ochii sclipitori ai aceluiasi om,aceluiasi om cu suflet de copil...! Sa nu va fie frica de ura lumii,de nepasarea lor,de gandirea lor mult prea rece! Nu,asta nu! Bucurati-va de cei ce se vor opri vreodata si va vor atinge cu blandete! Bucurati-va atunci cand veti vedea reflectata imaginea voastra in ochii lor! Bucurati-va de cei sensibili! Aceia sunt adevaratii oameni! Si,daca, in ciuda acestor lucruri veti simti teama de necunoscut...ganditi-va la mine,ca voi fi mereu undeva,asteptandu-va...voi fi mereu aici... [nu stiu de ce am scris asta pentru ca nu ma omor dupa toamna,dar...asa am simtit :D ]