marți, 27 noiembrie 2012

Eu. Si ea.

Ea. Si eu. Mi-a aparut in viata in momentul in care aveam nevoie sa invat foarte multe,aveam nevoie sa ma formez. Si m-a invatat. Si m-a format. Aproape 75% din tot ce sunt acum,ii datorez ei. Nu aveam decat 12 ani cand a aparut, prezentandu-se drept "profa de romana". Nu ma stia,cum nu-i stia nici pe ceilalti. Nu credeam ca voi avea vreodata o relatie atat de stransa sufleteste cu ea. A inceput prin a ne citi o poveste despre o papusa ce statea pe un raft plin de praf si care avea in loc de inima o cutiuta muzicala. N-am uitat povestea si n-am uitat nici ca,dupa ce a terminat,ne-a intrebat ce parere avem despre "personaj si context". Atunci nu stiam ce sa spun. Acum stiu...tot datorita ei si datorita faptului ca a stiut sa ma invete sa analizez un lucrurile,cuvintele,gesturile,personajele. Apoi mi-a citit poezii. M-a invatat sa citesc poezii. M-a invatat sa citesc romane, sa le savurez. Mi-a recomandat carti. M-a ajutat sa descopar stilurile literare, scriitorii si poetii. Mi-a aratat ca in viata sunt alte lucruri care conteaza mai mult decat altele,ca frumusetea sufleteasca este efemera,incat am devenit pisaloaga incercand sa le transmit si celorlalti la randul meu tot ce invatasem de la ea. "Am invatat ca avem timp pentru toate" din momentul in care mi-a citit poezia lui Paler...incat am plans in hohote intr-o zi din 2007 cand am auzit la TV ca Paler a murit. Nu intelegeam de ce tocmai el a murit,care avea atatea de spus... 

 Timpul a trecut. In prezent,am redescoperit-o asa cum era. Avem aceeasi relatie sufleteasca in ciuda trecerii timpului. Sa nu credeti ca ne spunem multe, sau ca facem prea multe gesturi. Ne intelegem din priviri,din cuvinte simple. Ma simt atat de bine cand stiu ca orice gest cat de mic as face ea ma intelege, cand stiu ca si in momentul in care ii arat o imagine,ii intelege sensul, cand vad ca stie ca nu fac nimic la intamplare si daca ii spun ceva,ii spun pentru ca ceva se petrece...incat nici nu pot sa exprim in cuvinte tot ce simt pentru ea. Nu stie, din pacate, ca in toti acesti 3 ani in care nu mi-a fost alaturi la propriu, am incercat sa nu-mi pierd valorile morale castigate in cei 4 ani in care mi-a fost alaturi. Nu stie ca am continuat sa citesc poezii de cate ori am avut ocazia, ca Nichita Stanescu si Octavian Paler au ramas vii in mintea mea prin poeziile lor, ca am continuat sa caut esenta multor citate , ca inca mai caut substraturile vietii, ca n-am uitat lectiile principale pe care ni le-a insuflat: "1. Sa fii in viata,inainte de toate OM si apoi poti sa fii cine/ce vrei. 2. Sa nu faci altora ceea ce tie ti-au facut altii. 3. Traieste fiecare clipa frumos." Nu stie ca mi-am insusit faptul ca "Avem timp pentru toate" si ca ulterior,am citit poezia,singura, de cateva sute de ori in toti acesti ani(de fiecare data cu aceeasi placere infinita) si ca am incercat sa le arat celorlalti ca intr-adevar "Avem timp pentru toate"...dar ca,se pare, n-am avut acelasi impact pe care ea l-a avut asupra mea. Nu i-am spus ca inca "ma intep in spinii trandafirilor", ca inca "Sunt om/Nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain", ca inca imi plac fluturii si buburuzele, verdele,Soarele si Luna, ca "Am invatat ca am dreptul sa fiu suparat/Dar nu am dreptul sa fiu si rau", ca "Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca/Tot ceea ce poti sa faci este sa fii o persoana iubita"...dar cred ca simte ca nu am uitat nimic...

Intr-o seara banala,saptamana trecuta, i-am trimis o povestioara scrisa de mine. Nu stiam ce parere va avea despre ea,pentru ca nu stiam cum o va interpreta. Insa mi-a raspuns : "Habar n-ai tu Micule Print, CAT DE TARE STRALUCESTI! Nu e o iluzie optica. E o lege a celor modesti si valorosi sa nu-si poata vedea stralucirea!(luni sa-mi amintesti sa-ti citesc o poveste)". Am asteptat pana luni sa-mi citeasca povestioara. Eram nerabdatoare. Nu stiam ce mesaj imi va transmite povestea...

A fost o poveste despre o omida,iar mesajul esential era: "Ceea ce nu stia, insa, era faptul ca cele mai importante schimbari vin uneori de la sine[...] Cand ai aripi si poti zbura, uiti foarte repede cum te simteai cand erai doar o omida."

P.S.: Ii multumesc pentru tot: pentru ca a stiut sa fie acolo mereu, pentru ca ma priveste o secunda si stie ce stare de spirit am, pentru ca imi cunoaste preferintele atat de bine, pentru ca m-a invatat sa apreciez lucrurile mici si simple, pentru ca mi-a educat sufletul sa simta pur si frumos si pentru ca ma critica atunci cand e exagerez. Ea e buburuza suprema!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu crezi ca: