Astazi este una dintre zilele in care inima nu mai ocupa un
simplu loc din partea stanga a toracelui. Acum inima este doar partea aceea a
corpului care are doua atrii si doua ventricule si care pompeaza sange. Atat.
Inimioara mea a devenit azi un robotel. Mititica nu mai poate fi hranita cu
nimic. Hrana ei vitala a plecat,din pacate. Stii?! Nu-mi pare rau pentru nimic.
S-au produs atatea transformari bune pentru inima mea de 18 ani,incat nu
credeam ca se va intampla asa. M-am maturizat odata cu trecerea timpului si
m-am umplut cu bunatate,intelepciune si (mai ales) calmitate. Am invatat sa
simt,sa spun ce simt si sa fiu bucuroasa ca stiu ceea ce simt. Dumnezeu in
complicitate cu…cineva mi-au aratat cat de nobile sunt unele sentimente. Abia
am reusit sa-mi dau seama cum e sa te simti asa. Sunt norocoasa pentru acest
lucru,pacar ca raman doar amintirile…
P.S.: As vrea sa inchid ochii,sa vad noaptea sub pleoapele
mele si sa visez ca aceasta a fost una din zilele in care m-am dat in topogan
si am cazut in nisip fiindca nu m-a prins nimeni. Data viitoare vreau sa fiu
prinsa si ridicata pana la cer si inapoi,ca sa simt norii aproape si cerul si
soarele si luna…si toate celelalte lucruri; dupa care vreau sa ajung pe pamant
sa ma bucur de frumusetea orhideelor,frumusetea ploii si a rasaritului
reflectat in roua ierbii.
Am atatea dorinte… Sunt o fereastra deschisa in care poti
vedea atatea si atatea…poti vedea tot ceea ce vrei,tot ceea ce cauti. Nu
inchide fereastra! Asteapta sa vezi daca ai rabdare sa vezi tot ce-ti aduce
timpul!
04 august 2012
atat de infantil. ;x
RăspundețiȘtergereDraga mea Ioana, infantilitatea pe care o mentionezi este atat de pura incat...uneori imi doresc sa o pastrez o vesnicie. Cuvintele simple reprezinta esenta vietii... Nu are rost sa folosim cuvinte grele,mari,rotunde,lunguiete pentru a spune ceea ce simtim. E de ajuns sa folosim cuvinte mici,simple dar pline de viata. :) Probabil...candva o sa-mi doresc ca lumea mea sa fie complicata,dar nu,acum vreau sa ma intep in spinii trandafirilor,vreau sa zambesc cand vad ca vantul imi sufla fusta mea colorata,vreau sa fiu un copil.
RăspundețiȘtergereP.S.: Desigur ca am si momentele mele de seriozitate,momentele mele in care ridic o spranceana,spun direct ce gandesc si ii ard pe oameni cu niste cuvinte decente dar dureroase. Aici vreau ca inima mea sa vorbeasca...iar eu am o inima de copil! :)