TIMP !!

Uneori avem timp pentru un infinit de lucruri neinsemnate care,nu fac decat sa ne ocupe zile,minute si secunde din vietile noastre.. Insa uitam sa privim cerul,sa ne "scaldam" in razele Soarelui si sa ne intepam ca niste copii in spinii tarndafirilor. Uitam toate acestea crezand ca suntem inteligenti: inteligenti cu ceilalti oameni,cu lucrurile,cu timpul,cu circumstantele,insa "Inteligenta este aroganta educata". Si totusi,se pare ca avem timp sa fim inteligenti. Suntem tot timpul prizonierii mintii,captivi undeva intre prezent,trecut si viitor,inlantuiti in mijlocul gandurilor. Vrem sa vorbim,insa nu ne gasim cuvintele,desi in minte ni se plimba un infinit de fraze. Cuprindem viata prin verbe sau cu ajutorul lor. E foarte simplu si comod sa ne ascundem in spatele cuvintelor. Simtim timpul cum trece pe langa noi,dar nici nu apucam sa-l salutam.Suntem ingeri cu aripile-n vant. Furtuni ce se indreapta spre locuri necunoscute. Ganduri hoinare. Fluturi mult prea mici ce traiesc intr-o lume mult prea zbuciumata. Zburam spre necunoscut. Zburam spre zari unde nu stim daca vom mai gasi Soarele,daca vom mai gasi Luna. Nu stim daca ajungem in locuri ploioase,nici daca ajungem in locuri cu doar doua anotimpuri. Si totusi avem timp pentru toate astea si pentru multe altele. Uneori sa intelegi ceva e ca si cum incerci sa vezi diferenta dintre doua panze de paianjen. Da,exact. E foarte complicat.
Sa lasam si fluturii si panzele de paianjen si Luna si Soarele si tot ceea ce poate starni starea de abureala totala pentru unii. Timpul nu-l putem lasa in pace,cel putin eu nu-l pot lasa. Stii de ce? Pentru ca toata viata m-am luptat cu timpul. Intotdeauna am fost in contratimp. Niciodata nu am inteles de ce trece atat de repede,de ce lasa atatea si atatea urme in spatele lui. Nu am inteles daca e de partea mea sau a altei persoane,nu am inteles de ce exista. De ce exista? Ca sa faca numai probleme,sa creeze razboaie din cauza trecerii lui,ca sa urateasca oamenii? Sa fim seriosi...cine apreciaza timpul? Timpul e drumul spre sfarsit,spre orice sfarsit. Timpul e dovada vie a faptului ca toate lucrurile se termina la un moment dat. Toate sfarsiturile sunt daca nu tragice,cel putin triste si fara urma de indoiala ca sunt si amare. Timpul e sfarsitul omului. Timpul e invizibil,inselator,apasator.
Sunt de acord ca te poti ascunde in spatele cuvintelor si ca acest lucru este destul de usor de facut. Uneori cuvintele sunt "colacul de salvare" in anumite situatii,insa in spatele timpului nu te poti ascunde fiindca diferenta intre timp si cuvinte este ca : timpul lasa urme certe,clare,vizibile; insa cuvintele nu lasa urme atat de <sigure> .Nu ma ascund in spatele cuvintelor. Sau poate fac asta chiar acum,sau in general... insa fara sa-mi dau seama. Totusi,ce altceva ,in afara de cuvinte poate exprima ceea ce crezi,simti,vrei?
Revenind la timp,timpul nu este chiar un prieten al omului,dar nici un dusman. Avem timp pentru toate,iar dovada vie a acestui lucru suntem chiar noi,faptul ca existam si supravietuim facand exact ceea ce vrem ,asta pentru ca timpul aduce si bune si rele si bucurie si dezamagiri si incertitudine..si toate tipurile de trairi (de la un pol,la celalalt pol)