Asa...

O liniste profunda ma domina. Parca simt briza marii cum trece prin mine,cum imi sfasie fiecare celula si o incarca cu zbucium. Apoi acest zbucium stationeaza si se transforma intr-o calmitate de nedescris. Miros primavara,vad fluturii buni si amabili cu toate si cu toti. Clipesc lent de parca as visa,zambesc simpatic in coltul gurii,imi doresc si iubesc. Nu-mi pasa de toti cei care m-au obligat sa imi transform obrajii in rauri de lacrimi. De fapt nu ca nu-mi pasa: ...chiar le doresc mult bine, chiar ma gandesc la ei si imi doresc sa le fie bine. Ii admir pe cei capabili sa iubeasca si pe cei care se iubesc,dar diferenta intre acum si atunci este ca atunci ii admiram si poate eram invidioasa..insa acum ii admir si sunt fericita ca sunt eu fericita. Mi-am dat seama ca sunt atatea si atatea de daruit. Insa Dumnezeu iti da...dar,tu stii sa primesti? Materialismul oamenilor este mare. O inima buna ii poate schimba...