Materialism. [neologismul saptamanii negre]

Ma doare. Iti pasa? [Nici n-am nevoie]
Nu stiu ce ma doare [Nici nu pot descoperi]
Respir lent... [Agonie amaruie]
Privesc cu tristete. [Ma pierd in zare]
Pleoapele clipesc cu intarziere. [Sunt ingheate de durere]
Inima abia mai supravietuieste. [De-abia mai simt bataile ei zbuciumate]
Parul pluteste. [Vrea sa ia corpul cu el spre locuri necunoscute pline de fericire...poate]
Lacrimile curg [Ii plang de mila sufletului]...

P.S.: Suferinta,flacara stinsa,sila,indignare,lacrimi,tipete,indurare,ura,monstruozitate.

Val-vartej.

Uneori,tu,ca om indraznesti sa crezi ca poti fi fericit,ca poti schimba lucrurile normale(rutina),ca poti sa ajungi pana la cer in 17milisecunde. Poate faptul ca vezi intr-o seara luna in forma de triunghi iti da curajul de a indrazni. Dar cerul se prabuseste,norii se sparg in mii de ''bucati'' lichide si totul se spala. Nu reusesti nici macar sa respiri,nici sa privesti ''opera'' ta fiindca deja nu mai exista? Ai uitat? Esti un simplu om care nu are dreptul la nimic. Reprezinti un statut,acela de clavul propriei tale inchisori. Viata ti-e inchisoarea a carei chei nu o ai. Iti trebuie cheia pentru a iesi,pentru a te elibera din iadul rosiatic al mintilor incuiate. Insa inainte de a incerca sa gasesti cheia,te pierzi in labirintul dintre dorinta si resemnare. Nu sti inca daca drumul este infundat sau este corect. Ultima solutie? Exista! Cineva sa deschida usa aceea inainte ca ''globul sensibil'' sa se usuce si sa se zbarceasca. Batalia este dura,plina de materialism. Cineva sa zdrangane din clopotel. E timpul sa ne trezim!

P.S.: cerul dorintelor a fost confundat cu prapastia pateticului. Lumea e plina de asa-zisi "intelectuali" invalizi ai societatii. Tu cine te crezi si ce pretinzi? Ia mai canta la alta masa,ca-mi deranjezi linistea! Bolile mintale sunt incurabile,uneori. Trateaza-te,sau adopta o tacere de moarte! Adio,productie ieftina de ganduri,gesturi si asa-zisa inteligenta de "bo$$".