Ah... fugi ! Sa nu te vad!

Strig dupa tine zi si noapte,dimineata si seara,la rasarit si la apus...cand ma plimb si cand visez. Nu stiu daca exagerez,sau daca am masura in ganduri si in cuvinte. Mi-am uitat masura acasa. Nu stiu cauza... Imi mocneste sufletul de furia neputintei. Creierul meu pluteste de suparare. Oamenii se schimba...in rau. Si partea proasta e ca ii vezi,le zambesti si crezi ca totul e la fel ca inainte,ca ei sunt ca inainte...dar,surpriza! Lor le-a ramas doar trupul asa,poate curat,poate murdar...insa sufletul a devenit ca o mare plina de alge...o mare murdara care doar lasa celor ce o privesc impresia aceea a silei,a scarbei nedefinite.

O_o

Am 17 000 de ganduri. Cu ele 17 000 de dorinte. Care depinde de 17 000 de oameni. Ce detin 17 000 de pareri despre mine. Iar parerile au 17 000 de parti. Si fiecare parte are 17 unghiuri din care poate fi vazuta. Insa cei 17 000 de oameni nu cauta fiecare unghi... si atunci ocolesc 17 000 de km pentru pentru a ajunge la concluzia dorita. Astfel ei isi complica viata. Prin ei,inevitabil imi complic si eu viata . Gangurile devin buclucase. Buclucasa devin si eu... Ce lant al vietii...

About...

As fi vrut sa incep cu un cantec. Imi era teama.. de fapt eram absolut sigura ca nu-l mai stiai sau nici nu l-ai stiut vreodata. Probabil din… prostie. Imi doream cu partea stanga a inimii sa mai trag de timp,sa mai respir. Asa aveam impresia ca o sa traiesc mai mult. Numaram doar respiratiile profunde,cele care automat te fac sa-ti lipesti stomacul de coloana. Ciudata apropiere,oricum. Dar am trecut de partea cu cantecul. Am trecut si de partea cu respiratiile…respiratii despre care credeam ca sunt miraculoase…ca iti prelungesc viata. Nu am uitat de neplacerea ta fata de vorbitul fara rost,sau pur si simplu vorbitul cu aerul… fara ca nimeni sa inteleaga… asa cum si vantul vorbeste cu el si nimeni nu intelege; fiindca noi doar ii simtim brizele cum ne pleaca “mansarda” neuronilor,sau ne ridica barbia. Nu am uitat ca tu te asemeni cu un cactus: niciodata nu e o placere pentru voi a primiti o atingere…si atunci tepii sunt scosi afara. E adevarat,tepii fac primirea mainilor noastre…dar ce vrei?! Exista fiinte ce accepta defectele si realitatea oricat de dura sau ar fi ea. Nu ti-am uitat,deci,nici placerile si nici pe tine. Asteptam doar sa se termine cantecul ca sa pot sa-mi continui destainuirile pe alta melodie. Dar nu pot. Cheia sol ce intotdeauna mi s-a parut perfecta facuta de mana mea ramane undeva in urechea mea. Refuza sa plece. Ce sa fac? Nu pot sa o alung ca pe o straina,ca pe un gunoi…ca pe o cenusa ramasa in urma unui foc al amintirilor. Stii ce-mi aduc aminte? Stiu ca-ti placea sa te plimbi prin parc vorbind inevitabil despre treiul de la geografie,care te facea sa pari un ofticat nenorocit,desi de la bun inceput spuneai ca nu-ti pasa. Ma faceai sa-mi pierd rabdarea explicandu-ti ca “faci ce faci si iarasi ajungi vedeta” cu treiul tau cu tot. Nu esti perfect si asta te face special uneori. Si faptul ca mananci capsuni ; capsuni cu smantana ; capsuni cu branza dulce ; dulceata de capsuni ; capsuni de pe tort ; capsuni inghetate ; capsuni nespalate ; iaurt cu capsuni si CAPSUNI toata vara ma face sa urasc toata capsunile coapte sau necoapte pe care le am pe retina din cauza ta. Dar sunt sigura ca,nici de data asta n-ai face vreo exceptie de la regula daca ti-as pune un bol cu capsuni in fata, sa nu le mananci pe toate,cu exceptia primei capsuni pe care intotdeauna o imparti cu mine doar de ochii lumii si de ochii constiintei tale care spune ca “trebuie sa imparti” aproape totul cu mine. Nici vorba ca te-as obliga sa imparti ceva cu mine…dar de obicei ai constiinta,bun simt si nitica afectiune si imi faci in ciuda mancand numai prima capsuna cu mine…si in rest pe toate singur. Dar sa stii ca esti sexy cu buzele rosii. Hm… daca erai programat sa fii fata,darling? Imi place de tine,asa,capsunar cum esti…printre altele,desigur. Sa nu creada lumea ca esti un pitic de-ala de-al Albei ca Zapada facut din ceramica,perfect de frumos si idiot de stralucitor care atrage privirile turistilor. Neah!!! Esti un specimen cu privire serioasa si zambet smecher. Nu sti nici sa tii un pahar bine in mana. Mi-e si frica sa-ti las portofelul meu pentru 5 minute,ca mi-e ca-l pierzi si raman fara bani… ca banii propriu-zisi sunt sigura ca stii sa-I manuiesti biiine,ca altfel nu se putea,incremenitule! Imi place si asta,oricum,fiindca in alta situatie as fi ramas fara grija pe care ti-o port continuu datorita aiurelii indubitabile pe care axonii neuronilor tai o detin. Ce sa-ti fac?! Te-as inlocui cu o melodie pe care sa o ascult continuu…dar stii ca tot timpul schimb melodiile pe la jumatate; chestie care evident te enerveaza,Mr Perfect Boy! Dar ce-mi pasa mie de doleantele tale?! 3 melodii schimbate la jumate si o melodie ascultata in intregime aleasa de tine… stiu …stiu ca asta e regula! Si cum mie imi place sa mai incalc regulile tale… o sa intarzii azi la intalnire. Imi pare rau…dar tocmai comunic prin telepatie cu creierul tau. Ma auzi? Si daca nu ma auzi,o sa ma astepti pana o sa vin. Asta e. Nu ma pot intrerupe acum,cand tocmai voiam sa spun ca iti place sa pui in ceaiul ala “Love affair” [care pe mine ma face sa interpretez altceva] rom + 2 plicuri de zahar! Il faci tot timpul dulce si asta ma dispera,stii nu? Intr-o zi cand tu o sa fii la baie,o sa-ti storc jumatate de lamaie in ceaiul tau,in loc de 2 plicuri de zahar si o sa fie …miamiiii!!!! Dar tu nuuuu,nu,ca tu iti indulcesti celulele alea indulcite oricum de prezenta mea! Ca de obicei nu recunosti cat de importanta este prezenta mea care alunga orice fel de suferinta & dezolare din inima ta mica si zgarcita! Da,da,auzisi bine,nenea! Esti un zgarcit ca niciodata nu-ti imparti fursecul de la ceai cu mine! Bine,bine..data viitoare…nici eu nu o sa-ti mai dau sa mananci cu furculita MEA din salata MEA de pui! Si sa nu dea sfintii sa te uiti frumos in ochii mei,sau sa te uiti cu tendinta de spre gatul meu,ca mi-e ca nu mai primesti decat un pupic parintesc pe frunte si acela,bineinteles,extrem de rapid! Ia instaleaza-ti imediat rapiditatea in gandire! Da,m-am suparat azi! Nu se vede? Adica …cum? Nici macar o imbratisare nu primesc dupa atata efort de a te suporta in gandurile mele toata ziua de azi? Dar azi vreau sa stau sub un cires si sa dorm! Tu…nu stiu ce faci. Poti sa-ti cauti o gagica,fiindca… fie vorba intre noi,dorm dusa cand mi-e sooomn! Apoi te astept sa ma iei si sa-mi dai o acadea verde,de mere verzi! :D Sau nuuu! ( Poate te gandesti si tu sa-mi aduci un buchet mare de margarete..sau flori de camp. Mira-m-as! Prea ai minte ingusta si zgarcita la idei. Dar oricum ai veni,te voi imbratisa. Numai sa vii singur. S-o lasi pe aia acolo) . Noapte buna!

Postare nefinalizata devenita finalizata.

Azi as putea sa spun ca paseam hotarata pe pamantul sters de vantul destul de rece pentru faptul ca e vara. Nu prea realizam ce se intampla. Cred ca nici nu ma gandeam la ceva clar. Nu despicam in mintea mea niciun mic/mare subiect sau nicio situatie,intamplare... niciun cuvant,nimic. Liniste pe pamant,liniste in cap. Cand,pe la urechi trece un aer. Bagam vreodata in seama aerul? Voi ce ziceti? Ne gandim noi vreodata de ce tocmai briza aceea,vantul acela ne-a trecut pe la urechi? Desigur ca nu. Ei bine...uneori nici eu nu sunt o exceptie de la regula. Habar n-aveam ce se intampla. Urma sa simt ca aerul era mai datorita ... :)

Multumesc blogului Ochi de copil pentru premiul acordat,pentru caldura din suflet pe care o poarta acestui mic colt al meu. :)

Scoase din "arhiva" .

Noi ne simtim bine cu noi insine pentru ca ...cine altcineva ne-ar intelege perfect nebunia,salbaticiunea sau doar normalitatea noastra mult prea normala...decat noi,cei de toate zilele,care le cream cu gandurile si ideile noastre,cu temerile sau doar cu fericirea noastra?! Ei..ei cer prea mult. Esti sigura ca nu cer prea putin? Esti sigura ca noi nu transformam putinul in mult sau multul in putin?..nu poti fi sigura de nimic. Mintea umana este controversata. Nu o poti intelege in totalitate. Si tocmai aceasta dezamagire cauzata de neintelegere ne tine la distanta fata de unele persoane. Prin cuvantul "intelegere" poti intelege multe...poti intelege ceea ce vrei tu sa intelegi,sau poti intelege un alt sens,banal..care sa te faca sa nu-ti storci creierii prea mult pentru rezolvarea situatiei. Si sunt sigura ca nu ai avea placerea de a explica ce inseamna pentru tine acest cuvant..pentru ca ai crede ca-ti irosesti timpul,ca prea multe explicatii strica..si ti s-ar parea banal.[poate gresesc gandind astfel..dar am spus din punctul meu de vedere,desi tu poti fi imprevizibila :D]Oricum e cert ca daca tu ai avea chip de oaie...nimeni nu te-ar intelege! Si totusi..pentru mine ai chip de oaie!Sunt sigura ca nici daca as pune pe cineva sa-mi deseneze o oaie,nu m-ar intelege si s-ar uita la mine ca si cand ar avea strabism. :) Dar tu cum ai reusit sa-mi desenezi o oaie? Si Doamne... cate principii mi-am mai incalcat in ultimele zile...si e un sentiment atat de tampit.Nu cred ca merita nimeni sa iti incalci principiile,ca practic,tu pari nebuna incalcandu-le fiindca inseamna ca nu ai avut motive intemeiate atunci cand le-ai creat. Groaznic! :| Frumosul?!..am o viziune diferita pentru ''frumos'' :D. Doar persoanele ca Flori..genul asta de persoane mi-ar intelege modul de a gandi. Si cand ma gandesc ca as parea atat de nebuna in fata unora.. 8->. Fericirea e precum apa,care atunci cand e la cote maxime[din punct de vedere al temperaturii]...se evapora cand te astepti mai putin... Si totusi..e un fenomen absolut normal! De ce-urile sunt dragute..si trebuie sa recunosti asta!;)) Tocmai misterul lor e fascinant. E fascinant si dur..pentru ca dupa un timp,te trezesti cu un raspuns dur in cap. Dar si duritatea face parte din viata.

Pierduta.

Cu ce am gresit oare in viata aceasta pamanteana a mea,scurta si fara sens (uneori),aberanta,fericita sau plina de sila?De ce mereu ma lovesc de aceleasi stanci? De ce ma lovesc de acelasi trecut? De ce imi vine sa urlu de furie aceea inexplicabila a omului ce nu poate sa mute muntii din loc? De ce as plange 30 de minute dupa ce m-am asigurat ca nu e nimeni care sa intre in camera mea,iar apoi m-as uita in oglinda si iarasi as plange cand m-as uita la neputinta sufletului meu?

Sunt ca un fluture pierdut. Ca fluturele acela ce s-ar aseza pe umarul tau,al omului...insa ii e frica de tine,de "marimea" ta,de intentiile tale. Ii e frica sa nu-l arunci ca pe un gunoi pe care-l arunci cu atata nepasare... ii e frica sa nu-l respingi. Mi-e frica de voi oamenii. Pentru ca m-ati aruncat de atatea ori; m-ati condamnat de atatea ori la suferinta,m-ati indus in eroare ..ca uneori nici nu mai stiam cine sunt in fata voastra.

Si totusi mor de dor. Ma sfarsesc de dor. Mi se sfarsesc puterile,raman neputincioasa in fata amintirilor,in fata ta,A TAAAA si numai a ta,chip bland. Ochii meu sclipesc in fata zambetului tau. Celulele mele zambesc toate cand te vad. Sunt ...un nimeni...in fata ta.
____________________________________________________________________

Sincer,am atatea cuvinte in cap...ca nici nu stiu sa le pun cap la cap sa iasa ceva concret. Sunt total ametita de tot. Sunt trista. Sunt dezamagita. Sunt furioasa. Sunt scarbita de tot,insa in acelasi timp iubesc acel TOT de care mi-e sila/scarba/mila. Nu stiu ce vreau. Sau stiu...dar mi-e greu sa spun ceva de teama de a fi azvarlita de pe stanca unde mi-am gasit refugiul. De aici vad tot...dar voi nu ma vedeti pe mine.

P.S.: Intoarce capul. Cu siguranta ma vei vedea...fiindca... am ramas in acelasi loc,cu acelesi ganduri.