Viata - un abur.

Intotdeauna am stiut cat de importanta este viata. In trecut,am vazut si am auzit cu uimire si...si efectiv cu dispret,cum unii/unele isi consuma aceasta VIATA intr-un mod urat (ca sa nu spun jalnic), facand fel si fel de lucruri ghidandu-se dupa faimoasa replica "DOAR O VIATA AVEM!". Si de fiecare data m-am gandit "Dar oare,cat timp se mai pot agata ei de firul vietii in ritmul acesta?" (nespunand acestea din rautate,ci doar realizand cat rau isi fac ei sufletului si trupului lor). Realizam ce diferenta mare este intre cei care nu stiu sa traiasca frumos si cei care isi traiesc viata frumos,dar au putin...ghinion,sa zicem.  Apoi imi apareau in minte toti oamenii buni ,cu suflet mare, prietenosi care exista si care aveau atatea necazuri,sau cu care viata nu a fost prea blanda. Sunt oameni minunati care ne sunt luati prea repede intr-o clipa (cand ne asteptam mai putin), oameni care isi pierd vietile din cauza celorlalti,unii care au soarte tragice, oameni care nu traiesc intr-un mediu,climat prielnic...etc. Exista atat de multi oameni care nu au ce manca,sau ce bea,care nu au haine,acoperis deasupra capului si noi ne plangem ca nu aveam cu ce sa ne imbracam sambata in club,sau ca hainele pe care le avem deja au fost vazute de ceilalti o data si a doua oara trebuie sa fim altfel imbracati... ; ca nu avem nu stiu ce telefon cu un infinit de chestii ,vacanta pe nu stiu unde; ca n-am baut si n-am mancat suficient de mult si bine ; ca nu ne mai place mobila,sau culoarea parchetului fiindca nu se potriveste cu nu stiu ce ; ca seful nu ne-a mai marit salariul de 6 luni (in conditiile in care sunt oameni fara loc de munca) ; ca nu a mai aparut un episod nou din serialul faimos pe care il urmarim; ca suntem prea grasi sau prea slabi ; ca nu avem ochii kaki sau alta culoare; ca sprancenele nu  sunt simetrice ; ca nu avem pantofi J.C. ; ca nu ne-a cumperat tata masina la 18 ani si mama nu ne-a adus stripperi sau iepurasi Playboy... sau banalitati de genul. Astfel tot timpul programam diferite lucruri si aspiram spre mai mult ...cat mai mult si mai mult, ne vaitam in ultimul hal din cauza a tot felul de lucruri neimportante. Se merge pe principiul"Sa fie cat mai mult...ca sa ne asiguram ca avem, Sa fim fashion,sa ni se faca toate mofturile...etc" . Unii poate au atatea lucruri,incat 5 generatii viitoare ar trai decent. Si toate acestea...pentru ce? Ca sa realizam ca indiferent cate avem,sau de cate vrem,viata ni le poate lua pe toate intr-o secunda?

Nu sunt nici vreo inteleapta, sau "o tipa" ce s-a trezit sa spuna si ea cateva cuvinte tocmai acum, dar chiar simt in momentul acesta ca mai am de adaugat o lectie de viata (langa toate cele existente pana acum). Chiar simt ca trebuie sa ma bucur mai mult de viata pe care o am, sa incerc sa fiu mai fericita decat am fost pana acum, sa traiesc mai frumos, sa fiu mai buna cu cei din jur si mai putin morocanoasa uneori, sa ma plictisesc mai rar sau sa-mi fie lene mai rar, sa iubesc mai des (desi uneori orgoliul meu ma impiedica), sa spun mai des celor din jur cat de importanti sunt ei pentru mine si cat de importanta este pentru mine prezenta lor, sa-mi doresc sa am doar ceea ce este necesar si nu mai mult, sa fiu o prietena mai buna uneori, sa zambesc mai des si sa fiu mai optimista uneori... toate acestea pentru ca o singura viata am si trebuie sa ma bucur de ea simtind si facand lucruri frumoase.

 Nu obisnuiesc sa dau sfaturi si nici nu cred ca sunt in masura sa fac asta... dar ganditi-va putin! Poate si voi va regasiti in ceea ce am scris eu si considerati ca va puteti face propria viata mai frumoasa...