Dupa o zi agitata, tensionata, plina de vorbe spuse aiurea, pline de impresii false, sictir, neintelegeri si priviri aruncate in scarba...citesc acest citat, intr-un mod intamplator.
Intr-o secunda devin vulnerabila. "Căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi." ...
Vedeti voi... noi, reprezentantele "sexului frumos" suntem ca niste leoaice: ne luptam cu viata zi de zi, ne luptam cu voi,barbatii... si cu mofturile voastre, cu placerile voastre si cateodata cu lipsa voastra de finete. Incercam sa facem fata tuturor situatiilor. In fiecare dintre noi zace o Xena...sau o Ioana D'Arc pregatita sa intre in lupta in orice secunda pentru ceea ce-i apartine sau pentru cei din jurul ei. Suntem tot timpul in miscare, rezolvam situatii, impunem respect, aruncam priviri ucigatoare , mutam muntii si taiem in carne si oase. Devenim pe rand: fiice, surori, prietene, iubite, sotii, matusi, mame...si intotdeauna avem umerii incarcati de responsabilitati, de dorinte, de teluri. Suntem create pentru a lupta toata viata.
Ceea ce nu stiti voi si nu stiu daca veti invata vreodata...este ca oricat de bataioase am fi in viata asta a noastra pe Pamant, oricat de dracoase am vrea sa parem si oricat de orgolioase am vrea sa aparem in fata voastra... totusi Dracul nu este atat de negru pe cat pare. Circa doua cuvinte pot schimba atat de multe...atat,atat,atat de multe...incat nici nu va puteti inchipui. Iar aici nu e vorba neaparat de faimoasele "cele doua cuvinte". Nu...nu neaparat. In general cateva cuvinte (doua sau mai multe...) ne pot inmuia si ne fac mai vulnerabile decat ati fi crezut. Asta s-a intamplat in seara aceasta cu mine... Citatul de mai sus m-a facut sa ma pierd in timp si spatiu. E atat de sublim si de profund incat...cred ca pentru cateva secunde am uitat si sa mai respir... Am fost impresionata...cu toate ca l-am citit la cineva, intamplator...si nici macar nu-mi era adresat. In cateva secunde l-am analizat punandu-ma in locul celui ce l-a scris...si...m-am regasit mult in aceste cuvinte...
"Căci am trăit ca să te aştept[...]" - Asteptarea...reprezinta riscul pe care ti-l asumi atunci cand nu mai gasesti alta solutie in rezolvarea unei situatii. Asteptarea vine cand nu mai ai nici puterea de a face ceva, nici speranta de a mai solutiona ceva... Vine fix cand refuzi sa pui lacatul unui capitol si cand refuzi sa-l inchizi undeva si sa nu-l mai deschizi niciodata. O viata dedicata asteptarii este mai mult decat o dovada a faptului ca nu au mai existat lacate in peisaj, nici capitole si nici situatii incheiate... Este dovada pura a loialitatii unui om, a increderii si a puritatii lui sufletesti... Asteptare, dulce asteptare...
"[...] în inima mea băteau paşii tăi." - Inima...coltul cel mai ascuns, mai plin de speranta si mai plin de iubire din corpul nostru. Inima...filtrul vietii noastre. Acolo "bateau pasii tai"... Cat de mare poate sa fie conexiunea dintre doi oameni astfel incat inima unuia sa bata cu regularitatea pasilor pe care-i face celalalt? Cat de mare sa fie legatura dintre doi oameni? Cum poate inima sa detina controlul suprem? El sa paseasca, oriunde, oricand...iar inima ta se conecteze la ritmul pasilor lui?...
Aparent, citatul pare a fi o metafora... o fraza plina de subiectivism, de irealitate si de exagerare. Insa, daca pastrunzi in adancul intelesului ei...realizezi cat adevar ascunde.
Aceasta este traiectoria noastra, a oamenilor: suntem pusi in situatii pe care nu stim sa le rezolvam/ nu stim sa le tratam...apoi asteptam...si tot asteptam... Asta pentru ca nu stim cum sa-l abordam pe cel de langa noi. Nu stim cum o sa reactioneze. Apoi traim cu impresia ca intr-o zi o sa ne pice rezolvarea din Cer, sau ca o sa ne trezim intr-o dimineata mai luminati la minte. In tot acest timp in care noi lasam asteptarea sa ne ocupe cu totul viata... inima noastra bate...si bate...bate in ritmul in care celalalt, de acolo, de departe... paseste. Astfel, legatura este indestructibila. Bataile tale, depind de regularitatea pasilor celuilalt. Nu mai sunteti doi...deja ati devenit doi in unul, fara ca voi sa stiti... :-<
Intr-o secunda devin vulnerabila. "Căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi." ...
Vedeti voi... noi, reprezentantele "sexului frumos" suntem ca niste leoaice: ne luptam cu viata zi de zi, ne luptam cu voi,barbatii... si cu mofturile voastre, cu placerile voastre si cateodata cu lipsa voastra de finete. Incercam sa facem fata tuturor situatiilor. In fiecare dintre noi zace o Xena...sau o Ioana D'Arc pregatita sa intre in lupta in orice secunda pentru ceea ce-i apartine sau pentru cei din jurul ei. Suntem tot timpul in miscare, rezolvam situatii, impunem respect, aruncam priviri ucigatoare , mutam muntii si taiem in carne si oase. Devenim pe rand: fiice, surori, prietene, iubite, sotii, matusi, mame...si intotdeauna avem umerii incarcati de responsabilitati, de dorinte, de teluri. Suntem create pentru a lupta toata viata.
Ceea ce nu stiti voi si nu stiu daca veti invata vreodata...este ca oricat de bataioase am fi in viata asta a noastra pe Pamant, oricat de dracoase am vrea sa parem si oricat de orgolioase am vrea sa aparem in fata voastra... totusi Dracul nu este atat de negru pe cat pare. Circa doua cuvinte pot schimba atat de multe...atat,atat,atat de multe...incat nici nu va puteti inchipui. Iar aici nu e vorba neaparat de faimoasele "cele doua cuvinte". Nu...nu neaparat. In general cateva cuvinte (doua sau mai multe...) ne pot inmuia si ne fac mai vulnerabile decat ati fi crezut. Asta s-a intamplat in seara aceasta cu mine... Citatul de mai sus m-a facut sa ma pierd in timp si spatiu. E atat de sublim si de profund incat...cred ca pentru cateva secunde am uitat si sa mai respir... Am fost impresionata...cu toate ca l-am citit la cineva, intamplator...si nici macar nu-mi era adresat. In cateva secunde l-am analizat punandu-ma in locul celui ce l-a scris...si...m-am regasit mult in aceste cuvinte...
"Căci am trăit ca să te aştept[...]" - Asteptarea...reprezinta riscul pe care ti-l asumi atunci cand nu mai gasesti alta solutie in rezolvarea unei situatii. Asteptarea vine cand nu mai ai nici puterea de a face ceva, nici speranta de a mai solutiona ceva... Vine fix cand refuzi sa pui lacatul unui capitol si cand refuzi sa-l inchizi undeva si sa nu-l mai deschizi niciodata. O viata dedicata asteptarii este mai mult decat o dovada a faptului ca nu au mai existat lacate in peisaj, nici capitole si nici situatii incheiate... Este dovada pura a loialitatii unui om, a increderii si a puritatii lui sufletesti... Asteptare, dulce asteptare...
"[...] în inima mea băteau paşii tăi." - Inima...coltul cel mai ascuns, mai plin de speranta si mai plin de iubire din corpul nostru. Inima...filtrul vietii noastre. Acolo "bateau pasii tai"... Cat de mare poate sa fie conexiunea dintre doi oameni astfel incat inima unuia sa bata cu regularitatea pasilor pe care-i face celalalt? Cat de mare sa fie legatura dintre doi oameni? Cum poate inima sa detina controlul suprem? El sa paseasca, oriunde, oricand...iar inima ta se conecteze la ritmul pasilor lui?...
Aparent, citatul pare a fi o metafora... o fraza plina de subiectivism, de irealitate si de exagerare. Insa, daca pastrunzi in adancul intelesului ei...realizezi cat adevar ascunde.
Aceasta este traiectoria noastra, a oamenilor: suntem pusi in situatii pe care nu stim sa le rezolvam/ nu stim sa le tratam...apoi asteptam...si tot asteptam... Asta pentru ca nu stim cum sa-l abordam pe cel de langa noi. Nu stim cum o sa reactioneze. Apoi traim cu impresia ca intr-o zi o sa ne pice rezolvarea din Cer, sau ca o sa ne trezim intr-o dimineata mai luminati la minte. In tot acest timp in care noi lasam asteptarea sa ne ocupe cu totul viata... inima noastra bate...si bate...bate in ritmul in care celalalt, de acolo, de departe... paseste. Astfel, legatura este indestructibila. Bataile tale, depind de regularitatea pasilor celuilalt. Nu mai sunteti doi...deja ati devenit doi in unul, fara ca voi sa stiti... :-<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu crezi ca: