Un fluture iarna.

Se apropie urmatorul prag din viata mea. Fac 18 ani. 18 primaveri in care am ras cu toti prietenii mei,18 primaveri in care am avut dezamagiri,18 primaveri cu buburuze,18... doar 18. Nu sunt Marin Sorescu ca sa contabilizez:

Contabilitate - Marin Sorescu

 Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
                                                    Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
                                                   A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
                                                   Si, in sfarsit, o soarta
                                                   Si cu inca o soarta( de unde-o mai fi iesit?)
                                                   Fac doua( scriem una si tinem una,
                                                   Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

; insa pot sa va spun cu chipul luminat si cu zambetul pe buze,ca in viata mea au fost atat de multe persoane minunate carora ar trebui sa le multumesc. Si culmea, acei oameni, au fost atat de minunati numai pentru mine,pentru ca numai eu am avut grija sa le dezcopar orizonturile; numai eu le-am desenat stele,oi, ganduri,cuvinte. Va multumesc pentru tot,pentru faptul ca mi-ati umplut viata de zambete colorate,ca m-ati invatat sa va iubesc si chiar daca nu am stiut sa o arat,am simtit asta si...pentru mine e important. Alaturi de voi am invatat sa pretuiesc timpul si sa-l privesc ca pe un prieten ce-mi atinge pleoapele tot timpul cu buzele lui: care ma trezeste,care ma adoarme,care imi aduce bucuria,tristetea si toate sentimentele. M-ati invatat sa lupt,atunci cand e cazul,dar sa nu calc pe cadavre pentru a-mi atinge scopurile...si tot alaturi de voi m-am maturizat in ganduri,idei. Unii mi-au desenat fluturi pe tabla stiind ca,descoperindu-i a doua zi voi zambi,altii mi-au lasat ghiocei in banca...iar eu,neatenta nu i-am vazut si i-am gasit dupa 2 zile ofiliti. Au fost persoane care mi-au demonstrat prin cel mai frumos mod posibil,prin cuvinte,ca viata e minunata. Si m-au "scuturat" de-a binelea trezindu-ma la realitate. Mi-au citit poezii,mi-au vorbit despre oameni. A existat o super-femeie care mi-a ascultat toata viata timp de cateva ore fara sa ma compatimeasca,fara sa ma judece,fara sa se bucure si fara sa ma intrebe nimic. Doar m-a ascultat. Unii mi-au dat lectii de viata si in ciuda faptului ca am gresit nu mi-au spus: "Ti-am zis eu!" ."Gastile mele de prieteni" mi-au demonstrat ca nu conteaza conditia sociala si nici gradul de inteligenta atunci cand vine vorba de prietenie. Atunci am invatat cum sa-mi fac prieteni,cum sa le inteleg nevoile,cum sa le fiu alaturi in fiecare clipa.Nici nu stiu cate lucruri frumoase mi s-au intamplat in 18 ani fara o zi jumatate... Au fost atatea si atatea....incat nu cred ca as avea lacrimi sa vars de fericire ca mi s-au intamplat mie toate. Nu pot fi ipocrita sa spun ca nu am fost dezamagita. Ba da! Am fost de multe ori...si m-am descompus de n ori in mii si mii de bucati. Au fost momente cand nu mai puteam sa ma ridic,cand nu vedeam nicio iesire in jur,insa de fiecare data,ca o pasare phoenix,am renascut si am inceput sa invat din nou sa merg. Nu regret nimic. Am facut exact cat am putut sa fac si am incercat sa nu ma schimb pentru nimeni,ci sa raman eu,aceeasi visatoare conectata permanent la realitate. Si daca exista vreo persoana care este nemultumita de felul meu de-a fi...poate sa stie ca ii urez "Drum bun in viata!" pentru ca nu ma intereseaza parerile nimanui. Stiu foarte clar care sunt lucrurile care imi plac,stiu ce imi doresc in viata si stiu foarte bine cine sunt.Coloana mea vertebrala este dreapta si nu poate fi "indoita" de nimeni. Nu sunt perfecta,nici nu vreau,nici nu pot sa fiu(desi uneori ma chinui sa fiu) si...sunt un simplu om ca si voi,un om care incearca sa aprecieze cat mai mult tot ce e in jurul lui pentru ca asta este farmecul vietii. Mai stiu ca nu spun asta des,pentru ca mi se par niste cuvinte mult prea mari pentru mine,un pui de om ce sunt si pentru ca mi se pare ca toata lumea spune cele doua cuvinte mult prea usor si uneori fara sa simta cu adevarat asta... dar... chiar VA IUBESC! si va multumesc ca ati facut parte din viata mea la un moment dat,sau ca faceti parte din viata mea in prezent. Nu cred ca as avea la indemana suficiente cuvinte pentru a va transpune in cuvinte toata aprecierea mea,insa... pentru mine sunteti importanti si fiecare dintre voi si-a lasat o "amprenta" in viata mea,intr-un fel sau altul.

P.S.: Sper ca,dupa multi ani sa citesc tot ce am scris aici si sa-mi aduc aminte ca...atunci cand eram mica,o mica adolescenta,visam sa scriu candva o carte care sa ma reprezinte total.

Cu drag,

Un fluture iarna. >:D<