Asa da,asa nu?! Dar cum?

Desi razele soarelui imi "lumineaza" capul acum,este inutil. Ma simt dezamagita . De mult n-am mai simtit sentimentul acesta atat de puternic. Chiar ma simt un nimic. Simt ca gresesc undeva si nu stiu unde. Simt ca se intampla ceva ciudat si nu stiu unde se petrece acest . Simt si ca vreau ceva nou in viata mea... dar nu stiu ce vreau. Sunt atat de multe in capsorul meu...dar nimic concret. Sunt ca o frunza dezorientata. Am nevoie de echilibru. Nu mai am niciun chef...si nu mai sunt motivata de nimic. Ma intrept usor,usor de un gol infinit. Ma deranjeaza incertitudinea asta. E aiurea..: cand nu am un milion de amintiri dupa care tanjesc in cap,sunt dezamagita...si cand nu sunt dezamagita,iubesc si ma simt ranita. E un ciclu atat de scarbos si de mistuitor pentru mine,incat,nu vreau decat sa inchid ochii si sa simt doar intunericul cum imi mangaie retina.

Saptamana asta mi-au iesit trei fluturi in cale. Mi-e frica totusi ca va trebui sa aleg unul. Mi-e frica sa nu-i pierd pe toti. De doua zile chiar ma simt "pe aripile vantului". Sincer,nici nu stiu ce se petrece cu mine,dar nu-mi place de mine asa. :| Vreau normalitate in capul meu.