In seara asta, m-am jucat cu stelele. Toate erau frumoase,insa una singura mi-a atras atentia fiindca era cea mai stralucitoare dintre toate. Am vrut,intentionat,sa o smulg din "radacinile" ei si sa o iau de acolo ca sa mi-o lipesc in dreptul inimii. Voiam ca inima mea sa straluceasca precum acea steluta. Am tras de ea,dar nu se clintea. Cu mai mult curaj am incercat si a doua oara! Si a treia oara,dar nimic. Intr-un final,am luat o foarfeca,am spintecat cerul si mi-am decupat steluta. Exact cum am vrut,am lipit-o exact in dreptul inimii. Ciudat,steluta stralucitoare era acum...nestralucitoare?! Intunecata?! Urata si obisnuita?! De ce?! Ce anume ii dadea cerul si eu nu-i dadeam?! Statea la fel de confortabil pe bluza mea ca acolo sus,de unde am luat-o.
Nu mai inteleg nimic... Lumea aceasta este mult prea ciudata! Stiam eu ca in realitate ,stralucirea e doar o iluzie optica!
screie-mi sau viziteaza-ne
RăspundețiȘtergerehttp://portiadesarmale.blogspot.com/
Doru Emanuel
Stralucirea e doar o iluzie optica... La fel e si cu stralucirea oamenilor: odata ce ii rupi din pamantul lor, se intuneca. Pace si dragoste
RăspundețiȘtergereExista stralucire. Trebuie doar sa deschizi ochii si sa-ti privesti familia. Uita-te la mama ta si vei vedea un inger. Priveste-l pe tatal tau si vei vedea siguranta. Daca poti respira, stralucirea e la picioarele tale...o poti controla! Ideea e ca trebuie sa privesti lucrurile cu adevarat importante si sa stii sa deosebesti un munte de o pietricica. Iubeste ceea ce esti si vei descoperi lumina. :)
RăspundețiȘtergere